Categorie: Personal

Activitati cu slime sau ce sa faci intr-un weekend cu nori

Am plecat hotarati sa ne balacim in strandul de langa Breaza, de asta ne-am luat dupa noi toate cremele alea cu protectie solara, speci, ochelari de soare, slapi si costume de baie.
Si pentru ca familia noastra s-a marit cu bebelusi, toddleri si soti sau iubiti, nu am mai incaput toti in casuta de la munte, asa ca am rezervat si niste camere in Cornu de Jos ca sa fim siguri ca avem unde sa dormim.

Am dus catelul la curte si am plecat veseli la drum, vineri dupa-amiaza, cu gandul ca a doua zi urma sa ne distram in piscina. Iar Sabrina abia astepta! 
Insa, vremea nu a tinut cu noi si ne-a anulat toate planurile noastre, bine stabilite de cateva saptamani. Sambata dimineata, dupa micul dejun, cu geanta de plaja in spinare, am realizat ca nu avem unde sa ne ducem. Ca ploua. Si e friiiigggg. Iar noi aveam doar slapi si sandale, dar cum sa mergi in slapi pe ploaie si 16 grade? 
Asa ca ne-am dus in Breaza la magazinul Chinezesc. Eu mi-am luat niste espadrile comode, Sabrinei i-am gasit aruncate prin masina niste ghetute de interior cu talpa de cauciuc, erau pentru gradi, asa ca treaba asta am rezolvat-o. Dar ce era de facut ca sa nu ne plictisim?

Am cumparat 3 tipuri diferite de SLIME

 

Ei bine, la magazinul chinezesc, chiar asa ii zice „magazinul Chinezesc”, unde vinde la tejghea, ce credeti, chiar un chinez, am gasit mult slime. Dar mult. Vreo 3 tipuri diferite. 

Un slime-muci, stiti, lichidul acela verde neon, extrem de scarbos, rece si umed, ca o gelatina lipicioasa, poate ati avut si voi in copilarie, aveau in ele niste ochi. 

Un slime mai gros, ca o gelatina, tot rece dar numai un pic umed, care nu curgea dupa cum voia el, ci se lasa modelat dupa cum voiai tu. si incorpora in el tot felul de obiecte din mediul inconjurator.

Si un slime numit plastelina chinezeasca, cu consistenta de spuma, poti sa o intinzi cat vrei,sa o modelezi, sa faci o minge saritoare….atata doar, ca daca il lasi afara se betoneaza. Asta ne-a placut cel mai tare ca si textura, culoarea si pentru ca se poate modela. 

Slimeuri-le aveau preturi intre 2 si 4 lei si am luat din toate, ba chiar regretam ca nu am luat mai multe. cred ca un bax din fiecare era suficient.

Primul sime se lipea de toate cele si ramaneau parti din el cam pe toate obiectele atinse.
Cel de-al doilea, a fost amestecat cu plastelina chinezeasca, s-a absorbit complet, plastelina a devenit cam tare si greu de jucat cu ea.
Asa ca ne-am mai intors doar cu ultimul, din care luasem doua, spuma aceea pe care o putem modela, trage, intinde,etc. 

Nu ne-am plictisit deloc, ne-am jucat cu totii si eram chiar fascinati. Cred ca activitatea asta este atat de interesanta pentru ca este o activitate senzoriala, simti toate slimeuri-le alea reci, umede, cu texturi diferite. Le impingi, storcesti, pipai…ati prins ideea. Ne-a ajutat si faptul ca aveam 3 texturi foarte diferite.

Data viitoare cand mai ploua, faceti rost de mult slime. Am inteles ca se gasesc si in Dragon. 

sursa foto: www.pinterest.com

2 copii: iubire și temeri la dublu

Eu nu m-aș fi simțit niciodată pregătită 100% să mai am un copil. Abia acum jumătate de an am avut primul concediu singuri, abia acum reușim să adormim amândoi în același timp, iar acum aveam multe planuri de viitor care nu includeau copii mici,suzete,plânsete,colici și biberoane.

 

Odată ce am aflat că un mic suflețel și-a făcut căsuță, am încercat să mă obișnuiesc cu ideea și să mă bucur. Și nici să mă bucur prea tare nu am putut în primele 3 luni, din cauza unui chist de cordon ombilical, afecțiune despre care o să povestesc într-un articol separat, și care sper să fie de ajutor, pentru că pe Google, în limba română, nu există prea multe informații și articole pe tema asta. 

Eu nu mi-am făcut griji că am să împart iubirea, timpul, sau pe mine între doi copii, eu știu că iubirea mea o să se înmulțească, că n-am cum să iubesc mai puțin, ba chiar mai mult, că Sabrina rămâne Sabrina, că timpul meu cu ea va fi timpul meu cu ea. În schimb, pielea mi se zbârlește când mă gândesc că toate riscurile vor fi la dublu. Căzăturile, virozele și alte boli ale copilăriei, dar, mai ales, câteva frici ale mele pe care nu eram pregatita să le iau de la capăt. 

Când Sabrina era mică, incepuse deja să muște iar eu eram singură cu ea acasă, am încercat să o las să mănânce dintr-o banană. Banana era foarte, foarte mare și coaptă, iar atunci când Sabrina a mușcat, în loc să se rupă puțin, s-a rupt mai mult de un sfert de banană. Sabrina a băgat-o pe toată în gură și când a văzut că nu poate să o mestece dar nici nu voia să mă lase să o scot, a înghițit-o așa, cu totul. Sfertul de banană s-a dus pe gât, a rămas acolo acoperind în totalitate căile de respirație iar eu nu știam ce să fac. Am reacționat din instinct și i-am băgat degetele pe gât(asta nu e cea mai sigură vraintă). Nu vă sfătuiesc să reacționați așa în caz de înec, pentru că riscul să împingi mâncarea în jos și să rămână acolo este foarte mare

Am simțit cum banana s-a dus un pic mai jos, le-am scos repede, Sabrina își dădea ochii peste cap așa că mi-am zis. Ori o scot cumva, ori rămâne aici, Așa că a doua oară am băgat bine degetele și am apucat bucata de banană bine de tot, am scos-o, eu am început să tremur, Sabrina să respire și să plângă. . Nici nu vreau să mă gândesc că va trebui să o iau de la început cu asta, și nu, nu mă simt pregătită deloc pentru o nouă diversificare.

Așa că nu știu dacă chiar e mai ușor la al doilea copil, cred că ține pur și simplu de experiența proprie, de până atunci, a fiecărei mame cu fiecare copil. Ce simt eu deocamdată este de 2X mai multe frici. 

 

A venit primavara, e timpul ca tati sa doarma iar cu mami!

Uite o rezolutie buna pentru primavara-vara asta, sa dormi iar alaturi de sotul tau.

Nici nu am stiut pana vara trecuta ca unii copii pot sa doarma pana la varste atat de inaintate alaturi de mama lor, tatal lor, sau cu ambii parinti in pat. Pana mi-a spus o prietena ca ea doarme cu ambii copii, unul dintre ei avand 6 ani!

Poate ca noi am fost mai norocosi, dar pitica noastra a dormit inca din prima noapte in patutul ei. Pentru ca era atat de mica, si mie imi era atat de frica sa nu cadem de oboseala si sa o storcim in somn. Dar dormea bine, mititica, in patutul ei cu vibratii. In unele nopti cu plans, doar atunci, tati se muta pe canapea. Nici nu concepeam sa dormim despartiti.

Cand s-a facut un bob un pic mai mare, am inceput sa dormim cu ea, ca era mai usor dupa ce adormea sa ramana cu noi, si noaptea, la trezirile de san. Plus ca am crezut mereu in beneficiile co-sleepingului.

Dar, cand a implinit un an, i-am facut cadou un patut nou! Unul din care sa se poata da jos singura oricand vrea. Se pare ca era inca prea devreme, nu ii placea sa doarma acolo, eu eram stresata sa nu se trezeasca noaptea si sa nu o aud, iar apoi sa umble prin casa. Pentru ca ea era foarte cuminte, si probabil s-ar fi pus pe joaca singura fara sa ne deranjeze. Atata ca nu stia ca nu toate lucrurile se baga in gura, ca cu unele poti sa te ineci si ca prizele nu sunt gaurele pentru degetele mici. 

Asa ca am mai asteptat un pic, pana s-a simtit ea pregatita, si am inceput sa o adorm in patul ei. cu mine tinand-o de mana de pe marginea patului. I-a placut mult metoda, atat ei cat si noua, ne minunamde ea ce frumos doarme singura. Cum vine si ne trezeste dimineata. Eh, de pe la 2 ani s-a schimbat situatia. Dupa ce a fost mai mult cu febra si a dormit doar cu noi, nici ca a mai vrut sa se duca in patul ei. Si noi, obositi, si ea, asteptand sa doarma cu noi, am lasat-o asa fara sa ridicam prea multe probleme. Insa, aseara, am adormit-o iar in patul ei. Mai greu, mai ca vrea sa o adoarma tati, ba ca vrea lapte, ba sa ne jucam…pana la urma a adormit cu minte tinand-o de mana de pe marginea patului.

Sper sa inceapa iar sa doarma singura, si la fel va doresc si voua!

Cum ne iubesc ei: într-o mie de feluri unice

Textul ăsta este pentru ei. Pentru că uităm că ne sunt aproape de câte ori avem nevoie. Pentru că uităm că aleg să fie lângă noi zi de zi, noapte de noapte, și luăm asta ca pe ceva ce ni se cuvine de drept. Ca pe un dat natural, că așa e normal, să fie acolo de câte ori avem nevoie. Uităm mereu că e alegerea lui, cât și a noastră, să fim împreună. 

Acest text este pentru că ne bucurăm când ne face un cadou, ne bucurăm la o pereche de pantofi sau la o floare, dar nu ne bucurăm la gesturi mici, la un ceai când suntem gripate, la un „bună dimineața” cu zâmbetul pe buze.

Și uităm ca ei ne iubesc într-o mie de feluri, în toate felurile în care suntem noi în fiecare moment. Atunci când de trei zile n-am ieșit din pijamaua gri flaușat, sau atunci când suntem ironice, greu de mulțumit, nehotărâte și nimic nu ne convine. 

După ani de relație uităm de demo-ul pe care i l-am arătat la început, atunci când ne pregăteam să ieșim la întâlnire, aveam părul coafat, spatele drept, privirea sus și mersul legănat. Atunci când ochii ne straluceau din cauza dilatării pupilei de la hormonii fericirii. Da, ne straluceau ochii, la propriu. Acum cel mai des suntem obosite, fără chef, fără ruj pe buze și fără bucle-n păr. Cel mai des căutăm să îi pasăm copilul când vine de la serviciu și nu uităm să îi reamintim că iar a uitat să ducă gunoiul. Cel mai des dăm vina pe ei pentru orice nereușită a relației, căci noi facem și mâncare și spălat și copii. 

Dar…nu mai seamană deloc cu prezentarea de la început. Atunci când totul era roz, când eram fericite doar pentru că ne cuibăream la pieptul lor și știam, atunci știam, că ei au ales să fie cu noi.

Acest text este un MULȚUMESC pentru ei, pentru cum ne iubesc ei și doar ei, într-o mie de feluri unice. Pentru că ne fac și acum, după atâția ani, să zâmbim și să ne simțim frumoase. Eu zic că merita mai mult. Că noi putem sa fim iar zeițele de la început și că nu ne-am pierdut chiar de tot. 

Și noi va iubim, într-o mie de feluri ale noastre. 

Aruncati cu rosii: saptamana asta am incalcat toate regulile de parenting

Stiu, saptamana nici nu a inceput bine, dar deja am incalcat o multime de reguli de parenting sau, cel putin, principii pe care le respectam:

  1. I-am pus Sabrinei filmulete pe youtube ca sa apuc sa scriu si eu un newsletter cap coada, cu logica si fara greseli gramaticale. Trebuie sa recunosc ca nu a luat putin deloc.
  2. Azi, la gradinita, cand am luat-o, nu i-am zis niciun buna-pa ci un”hai repede ca ne grabim!” am incaltat-o EU cu niste adidasi care mi s-au parut ca fiind ai ei, in timp ce ea abia a apucat sa imi zica ca de dimineata era incaltata cu altceva. Atunci a aparut educatoarea si mi-a zis ca Sabrina a venit cu cizmulitele de ploaie :)) Apoi am luat-o repede de mana si i-am zis ca trebuie sa alergam, sa conducem repede, sa ajungem repede. Si am grabit-o asa timp de 30 de minute.
  3. Parca ieri seara mi-a spus educatoarea – aceeasi educatoare – ca Sabrina nu are pijamale. i-am promis ca ii aduc azi. Asta seara am uitat sa o intreb in ce doarme Sabrina, avand in vedere ca nu i-a dus nimeni pijamale.
  4. Ieri, Sabrina s-a culcat la 23:30 pentru ca am vrut fooooarte tare sa ma relaxez uitandu-ma la televizor, iar eu nu mai am televizor in dormitor. Nu i-am facut nici baie din acelasi motiv.

De la 1 la 10 rosii, cate merit? 

Eu stiu ca de obicei sunt foarte atenta cu ea, sa am rabdare sa se imbrace singura de plecare cand o iau, sa o intreb ce a facut, sa mergem agale spre masina. E adevarat ca mai uit sa ii duc sau sa ii iau pijamalele, dar asta nu mi s-a parut asa de grav. Insa nu m-as fi asteptat niciodata sa incalc atatea reguli in doar 2 zile! Parca un pic ma simt vinovata, parca un pic, totusi, scaparile astea de la program m-au ajutat sa raman in ritmul meu alert din ultimele zile. Nimeni nu e perfect. 

Tu ce reguli ai incalcat in zilele tale un pic mai agitate, grabite, sau mai…rele?

 

Primele 4 lucruri pe care le-am invatat despre oameni si afaceri pe pielea mea

Ca teoria nu-i ca practica stiam. Dar pana nu ajungi la practica nu poti sa cunosti exact unde intervine diferenta. De 2 saptamani Play garden este deschis pentru toti cei care isi doresc sa ii treaca pragul. Am avut pana acum 2 petreceri si cateva ateliere, si pot sa spun ca am invatat cateva lucruri extrem de rapid. 

  1. Nu te baza pe nimeni. Mai ales, nu te baza pe nimeni din familie. Prima oara, am avut nevoie de cineva care sa vopseasca casa pe exterior si sa puna niste plasa pe gard. In ziua in care trebuia sa ne apucam de treaba, nu mi-a mai raspuns la telefon. Sora’mea a zis ca ma ajuta ca si supraveghetor in weekend-uri, cel putin la inceput, pana angajez pe cineva. Doar ca nu mi-a zis ca pleaca in vacanta exact cand am petreceri. Avem multi copii in familie, niciunul nu a fost pana acum clientul meu. si as putea sa continui, dar ma enervez.
  2. Oamenii ii dau viata locului. Iar oamenii nu sunt mereu asa capabili precum crezi. Un atelier de nota 10 care a iesit de nota 5 (dupa parerea mea si a catorva parinti) din cauza lipsei de creativitate a celui care tinea atelierul. Poate crezi ca o sa gasesti oameni capabili, pasionati, interesati de ceea ce fac, din prima. Nu! Cautarea o sa te coste cativa clienti nemultumiti. Clientii vin greu si se pastreaza si mai greu.
  3. Totul e imprevizibil. Nimic nu iese exact asa cum ti-ai imaginat ca o sa iasa, dar cred ca o sa te obisnuiesti. Intr-o zi iti lipseste un om fara sa te anunte, in alta zi iti lipsesc 5 copii care au confirmat cu o zi inainte, iar lista poate sa continue. Ideea e ca o sa pierzi multi bani pe lucruri imprevizibile pana o sa ajungi la un echilibru.
  4. Rezolva-ti problemele in functie de urgenta si importanta, nu te pierde in amanunte si, cel mai important, nu uita: o calatorie de 2000 de pasi incepe cu primul pas. Ia fiecare zi ca atare. Daca te gandesti cate ai de facut zilele astea, saptamana asta, luna asta,o sa o iei razna. Ia-le pe rand. Eu, de exemplu, cand imi explicau ca fiscalizatul casei de marcat inseamna: anaf 1, apoi anaf 2, apoi vii aici, apoi te duci nu stiu unde…aoleu,m-am speriat. Asa ca am facut primul pas si apoi am dat un telefon, apoi iar un pas si iar o intrebare…pana ce treaba s-a terminat. 

sursa foto

Avortul spontan si viata de dupa

A trecut suficient de mult timp si cred ca acum pot sa scriu despre asta. Am sa scriu numai din experienta personala, cu scopul de a ajuta si alte femei sa treaca peste aceasta incercare grea din viata lor.

Avortul spontan reprezinta intreruperea spontana a sarcinii din cauze naturale, fara interventie din afara si poate avea loc in primele 20 de saptamani de sarcina. Se spune ca aproximativ 25% dintre sarcini se termina printr-un avort spontan iar multe dintre avorturi nu sunt cunoscute, intamplandu-se chiar inainte ca femeile sa stie ca sunt insarcinate. Pierderea produsului de conceptie in primul trimestru si inceputul celui de-al doilea trimestru reprezinta 15-25% din totalul sarcinilor diagnosticate clinic.  Cauzele avortului spontan in primul trimestru sunt aproape intotdeauna anomalii cromozomiale suferite de fat, aparute in primele faze ale dezvoltarii oului. Dupa terminarea primului trimestru de sarcina, riscul de avort spontan scade semnificativ.

Multi factori pot declansa avortul spontan: fumatul, anumite pastile, accidente fizice, varsta, sau anomalii cromozomiale aparute in faza de conceptie. Totusi, in majoritatea cazurilor de avort spontan nu se da o cauza clara. 

Atunci cand m-am gandit ca tare mult mi-ar placea sa strang in brate un pui de om, al meu, nu mi-am imaginat cate probleme pot sa apara in timpul sarcinii. Fericirea aflarii vestii ca vei da nastere unui copil nu te lasa sa te gandesti la tot felul de probabilitati si procente infricosatoare. 25% inseamna totusi 1 din 4, dar nu te gandesti niciodata ca o sa ti se intample exact tie! 

In saptamana 8 de sarcina niste dureri crunte de burta m-au apucat. Dupa cateva ore de crampe abdominale care nu s-au potolit nici nu no-spa nici cu ovule cu progesteron, o mica sangere a aparut. Chiar mica si nu parea deloc ingrijorator. se intampla ca in primul trimestru sa mai sangerezi si sa nu fie neaparat un simptom al unui avort spontan. Dar pentru ca aveam contractii extrem de dureroase am ajuns la Medlife. Doctorita de acolo mi-a pus perfuzii de calmare si de relaxare a muschiului uterului, fapt care a dus la o sangerare si mai mica, la dureri mai mici, dar la prelungirea avortului spontan. Niciun avort spontan care a inceput nu poate fi oprit! Asta am aflat dupa. Dupa o noapte internata si nimic schimbat la starea mea, am decis sa plec acasa si sa fiu foarte atenta la ce se intampla. O data ajunsa acasa, fara perfuzii, lucrurile s-au desfasurat natural mult mai rapid. Durerile au inceput iar si, la final, produsul de conceptie a fost eliminat.

Atunci am stiut. Ne-am urcat in masina si am plans de durere la fiecare incetinitor de viteza, sau cum se numeste cauciucul ala peste care treci cu masina. Il simteam pana in gat si inapoi, o durere groaznica. Ne-am intors la Medlife. La ecografie uterul meu era gol, dar ramasesera inauntru resturi de tesut ce trebuiau curatate printr-un chiuretaj, eliminand riscul unei infectii. Medicul de garda mi-a fost alaturi, la fel si asistentele, si totul s-a terminat foarte repede dupa o anestezie locala. 

Suportul moral in astfel de momente este extrem de important. Doctorii nu prea se gandesc sa iti spuna cuvinte frumoase, asistentele sunt grabite si ocupate cu treaba lor, dar am avut noroc. Aproape ca si ele, ca si mine, aveau lacrimi in ochi. Cand am intrat pe usa salonului George avea fata alba. citise pe net toate informatiile si ma astepta sa ma intorc sanatoasa de la chiuretaj. Primul dus a fost groaznic. sub apa care curgea, m-am simtit atat de goala pe dinauntru! Nimic nu putea sa umple spatiul a ceea ce a fost, chiar si pentru doar cateva saptamani, copilul meu. Important este, insa, sa mergi mai departe!

Am cautat pe internet tot felul de informatii. Doctorii din Romania iti spun ca, in general, e bine sa astepti macar 5 luni dupa un avort spontan pana la o noua incercare. studiile din afara arata ca poti incerca chiar din luna urmatoare, sansele ca sarcina sa se prinda bine si sa fie un copil sanatos fiind crescute. Am gasit o doctorita buna, mi-a spus sa incerc cat de repede ma simt pregatita. Cred ca la nici 2 luni Sabrina isi facea loc in burtica mea, unde avea sa creasca mare si sanatoasa. In general, avorturile spontane nu inseamna probleme ereditare, doar daca se intampla cate 2-3 la rand. Atunci doctorul iti va recomanda sa faci niste analize suplimentare. 

Cauta ajutor in jurul tau si vorbeste despre ce simti. Despre golul pe care il simti. Pe mine m-a ajutat foarte mult. Daca simti ca nu te-ar intelege nimeni, poti sa imi scrii mie. 

 

 

Mie nu imi place sa vand sau „sa ma vand”

Am auzit de multe ori prin facultate ca trebuie sa invatam sa „ne vindem”. Ca sa avem un succes mai mare atunci cand mergem la un interviu pentru job, atunci cand vrem sa impresionam, atunci cand vrem sa castigam ceva. Sa invatam sa spunem despre noi ca facem si ca dregem si ca suntem cei mai cei.

Am inteles repede ca branding-ul personal e important, ca imaginea conteaza…dar fix asta este diferenta dintre oamenii de comunicare si marketeri, cred eu. Pot sa creez povesti, pot sa creez o imagine pentru un brand, pot sa fac un comunicat de presa si sa aduc concepte noi, insa nu pot sa vand! La propriu, sa vand un produs, o casa si nici chiar pe mine. Cel mai greu este cand vine vorba despre mine!

Nu imi place sa insist, nu suport sa ma rog de oameni sa cumpere ceva, sa accepte un produs, sa ma ia pe mine in locul altcuiva sau sa le spun cat de minunata sunt eu. 

Mai repede le-as spune „hai, stii ce, daca nu vrei nu imi mai pierde timpul!” decat sa le spun ca produsul meu e unic si inovativ (la fel ca toate celelalte) si sa insist pana ce, de gura mea si de durere de cap, il cumpara. Exact asta face un agent de vanzari. Iar eu nu pot. Si cand vine vorba despre mine….cu atat mai mult ma subapreciez. Cum? dar de ce sa insist? dar de ce sa le spun eu, ei nu stiu? Poate altul e mai bun, mai destept, face mai multe.

Am vazut in jurul meu extrem de multe mame care fac multe lucruri si care „se vand” bine.  Toata lumea stie cate lucruri minunate fac ele. Eu am 24 de ani, mi-am dat licenta cu Sabrina la san, scriu pe blog de 3 ani si am reusit sa il monetizez din primul an, cu contracte serioase, Sunt masteranda acum si antreprenor. Dar nu stiu sa ma vand. Se pare ca nu am invatat nimic in facultate. 

foto

Uneori simt nevoia sa multumesc pentru ce am si ce sunt, dar nu stiu cui

Eu nu prea cred in Dumnezeu. Stiu ca oamenii au nevoie de povesti, atunci cand realitatea e prea dureroasa, un loc unde sa se ascunda si sa caute speranta. Atunci cand nu gasesti ajutorul aici, pe pamant, atunci cand lucrurile nu mai depind de tine si nu prea ai ce face, iti intorci fata in cautarea unui noroc divin, miracol, sau orice iti da putere sa mergi mai departe.

Cred insa in energia si  in felul in care noi vedem lucrurile, si cred ca optimismul si energia pozitiva ne pot influenta viata si felul in care lucrurile se intampla in viata noastra. Cred asa, intr-un fel de univers al energiilor, unde nicio fapta buna nu ramane nerasplatita pana la final.

speranta

Si eu, poate mai mult ca altii, sau nici nu stiu, pentru ca fiecare are destinul lui, am avut parte de multe clipe grele. Si nu, nu cred ca asa a vrut Dumnezeu, ci cred ca asa a fost sa fie, ca legile naturii sunt de multe ori mai puternice decat omul. Dar am ales sa accept traumele astea si sa trec peste, incercand sa le vindec pe fiecare in parte.

Asa ca am zile cand ma trezesc dimineata si ma simt implinta. Simt ca, atata timp cat am momentul asta si sunt sanatoasa, am deja tot ce imi trebuie si tot ce am nevoie. Am primit deja cel mai frumos cadou, pe Sabrina, si o iubire de nedescris din partea tatalui ei, am o familie numeroasa si suntem aici, in acest moment, cu totii! Si simt nevoia sa multumesc pentru tot, dar nu stiu cui! 

Simt nevoia sa multumesc ca atat eu cat si copilul meu avem acces la sanatate, la mancare, la tratament. Ca locuim aici si nu intr-o zona in care razboiul si foametea fac ravagii, in care nu exista tratament pentru boli sau nici macar apa. Nu inteleg insa de ce exista diferentele astea mari intre un colt de lume si altul, si nu stiu niciodata cum se va schimba situatia. Tocmai de asta, simt nevoia sa multumesc universului pentru momentul asta.

Macar o secunda, opreste-te din tot ceea ce faci si multumeste si tu universului ca esti aici, acum. Nici un alt momement nu este garantat. 

 

Exista tatal perfect? Si daca da, cum e el?

Se spune ca toate problemele pe care le avem cand devenim adulti se trag din relatia cu parintii nostri. Pentru fete, in special, dar si pentru baieti, relatia cu tatal este extrem de importanta, fiind un exemplu pentru toate relatiile sexuale si de prietenie/iubire, pe care fata le va avea.

Felul in care tatal se poarta cu mama, felul in care tatal vorbeste, gandeste, gesticuleaza, isi va lasa amprenta in amintirile copilului si in comportamentul sau viitor.

what-is-a-father-s-role_59444ca115aef96a

Nu stiu cum, tata nu este deloc perfect! Dar…deloc. Se poate sa mai fi invatat una alta cu varsta, sau cu fiecare copil in parte (pentru ca suntem multi, de varste diferite, iar acum, sora mea cea mai mica are aproape 2 ani). Nu avea mereu rabdare cu noi, nu ne spunea povesti la culcare, nu ne cumpara toate jucariile sau hainele la care visam. dar, cumva…forul lui interior il ghida in directia potrivita. Cred ca e omul care ne cunoaste cel mai bine pe fiecare, ne stie esecurile, limitarile si ne apreciaza(desi nu ne spune prea des) fiecare reusita. Era important timpul petrecut cu noi, vacantele, prostelile. Se poate sa fi aplicat niste reguli de parenting nescrise la vremea aia, dar valabile de cand lumea, ca niste instincte adanc inradacinate. Pentru ca de fiecare data a stiut ce sa spuna, nu ne-a fortat intr-o directie sau alta, nu ne-a pedepsit, si, intr-un fel al lui, a stiut sa ne indrume pe fiecare catre pasiunea proprie. Ideea lui a fost ca eu sa dau la Comunicare si Relatii Publice, si a fost cea mai buna idee. Pot spune ca nu am cunostea? Poate ca nu stie sa spuna ce avem noi nevoie sa auzim exact in momentul potrivit, dar asta il face un tata mai putin bun?

Ce vreau eu sa spun este ca… nimeni nu-i perfect.Uf…trebuie sa recunosc, nici chiar tata. Dar tatii care sunt alaturi de mama si se implica in cresterea copiilor, tatii care se joaca, tatii care inteleg si accepta, tatii de fete care au elastice prin buzunare si tatii de baieti care ii invata sa-si repare bicicleta…toti tatii astia sunt perfecti pentru copiii lor. Cu totii analizam altfel cand suntem mari, toti am fi avut nevoie de mai multa atentie si iubire, de intelegere intr-un moment anume,de acceptare. Dar tatii sunt si ei oameni, si vom realiza asta, ne va fi mai usor.

Pentru toti tatii perfecti, inchin un pahar. Sa fiti sanatosi!

foto Andrew Penner E+ Getty Images

Ce am facut ca sa nu imi mai cada parul

Acum vreo doua-trei luni, parul meu a inceput sa cada. Dar rau, cum nici macar dupa sarcina nu a cazut. Ramaneam in mana cu suvite intregi, suficient de groase cat sa ma sperie bine. Pe  haine, in masina sau pe covor era mai mult par de la mine decat de la catel.

Ma vedeam cheala in cel mult 4 saptamani in stilul acela, vitamine luasem deja, deci nu era de la asta si…ce era de facut?

Pasul 1. M-am tuns 

tratament impotriva caderii parului

De la lung si in cadere, mai bine proaspat tuns. Am optat pentru un bob lung si chiar daca asta nu opreste in mod direct caderea parului, cel putin parea mai sanatos.

Pasul 2. Am renuntat la vopsirea lui pe lungime si am ales un sampon anti cadere

15784717_1339938449391259_467129407_o sampon-crema-stimulator-anaphase-200-ml-lab-ducray-10043936

Pentru ca imi vopseam tot parul destul de des, aproximativ la 3 saptamani, am continuat vopsirea lui dar numai pe radacini. Las amestecul pe lungime maxim 10 minute, astfel evit deteriorarea lui si mai rau. Samponul l-am ales de la laboratoarele deramtologice Ducray, din simplul motiv ca era la raft in faramcie si la reducere. Nu stiu daca doar samponul sau si combinatia cu…pasul 3, dar cert este ca a functionat de minune. Imi place samponul pentru ca nu ingrasa parul, nici nu il usuca, eu nu mai folosesc balsam dupa spalare, mi se pare ca este perfect asa.

Pasul 3. Am continuat lupta din interior catre exterior, cum ar veni.

beauty help

Am apelat cu incredere la Beauty Help, un nutricosmetic. Nutricosmeticele sunt un trend nou, cumva cosmetice nutritive, adica…de mancat :)) Asta inseamna ca am luat un amestec de Acid Hialuronic, Colagen si multe alte vitamine esentiale sub forma de shake pe care l-am baut in fiecare dimineata. Tratamentul ar trebui sa dureze 3 luni, dupa 3 saptamani m-am oprit. Nu reuseam sa fiu consecventa, dar parul meu nu mai cadea.Si cum sunt adepta lucrului facut  repede si usor…nici eu nu am mai insistat. De la Beauty Help, Parul, pielea si unghiile arata si devin nemaipomenit de sanatoase. Dupa, am aflat ca il luase si bunica mea, cica o data cu varsta se pierde colagenul din incheieturi si pentru asta il lua ea.

Eu asa am reusit sa stopez caderea parului, acum doresc doar sa il las iar sa creasca. Par sanatos sa aveti!

 

Meditatia All Love si cautarea de raspunsuri…

Cred ca, in anumite momente ale vietii, fiecare dintre noi are nevoie de niste raspunsuri. In cautarea noastra si a raspunsurilor atat de greu de gasit, fiecare dintre noi alege o cale de descoperire cu care rezoneaza mai mult.

Astfel ca unii merg la ghicitoare, altii la astrolog, altii la hipnoza, iar altii practica meditatia, ritualuri sau tehnici diferite. Eu am ales sa vad ce se intampla in cadrul unei meditatii All Love.

„All Love este o cale de vindecare si evolutie spirituala, descoperita si ulterior rafinata de catre Patrick Ziegler, un celebru terapeut american cu o experienta de peste 30 de ani in terapii holistice. Ziegler este fondatorul sistemului SEICHIM (SKHM) si este mentionat ca fiind omul de la care porneste aproape tot ceea ce numim Reiki non-traditional.” Roastrolog

In cadrul unei meditatii All Love, mai multi oameni cu aceleasi interese lucreaza la un scop comun: evolutia si vindecarea spirituala. Ce se intampla mai exact? Cu ajutorul unui facilitator, in cazul meu Laura Mihaela Liciu, iei parte la o meditatie de grup unde energia din fiecare se activeaza si ,unde, intri intr-o meditatie profunda plina de emotii si experiente noi.

beach-yoga1

Imi aduc aminte ca Laura ne-a spus ca, pentru a intra in starea de relaxare si de meditatie, trebuie sa ii spunem creierului ca suntem in siguranta si se poate relaxa. El este ca o santinela, si ne tine mereu in alerta pentru a ne proteja. Asa ca, am inceput prin a-mi spune ca Sabrina e acasa in siguranta iar eu sunt la workshop in deplina siguranta si cu toata increderea imi doresc sa fac asta.

Facilitatorul te ghideaza pe parcursul meditatiei, si te poate ajuta sa ajungi in locuri din tine pe care nu le-ai cunoscut niciodata. Poti avea parte de dureri fizice, de sentimente refulante, de emotii puternice sau diferite emotii si trairi.Totul este absolut normal. Esti tu.

Este pace si frumos in sufletul tau. Cu asta am ramas eu dupa primul workshop. Am inteles ca fiecare worshop este diferit, pentru ca fiecare energie de grup este diferita. Abia il astept pe urmatorul!

Despre relatii si terapia de cuplu

Relatiile de cuplu nu sunt o treaba usoara, pentru ca reprezinta negocierea continua intre doi oameni, pentru a putea convietui impreuna si pentru a-si indeplini nevoile reciproc. Terapia de cuplu nu este un remediu garantat pentru ca relatia sa functioneze si sa fie pusa pe directia corecta. Chiar invers, in timpul terapiei, poti realiza ca relatia ta nu este ceea ce vrei si nici ceea ce te face fericit.

pair-1692047_640

Singura relatie neconditionata este relatia parinte-copil. Toate celelalte relatii sunt conditionate.

Este adevarat ca in primele luni are relatiei, sentimentul de indragostit ne face sa credem ca tot universul comploteaza pentru fericirea noastra. Dar dupa lunile magice, relatiile stabile si de lunga durata se intretin cu efort si conventii.

Intr-o relatie sanatoasa nu exista dublu-standard dar exiista conventii tacit acceptate

Prima conventie tacit acceptata este despre forma relatiei: in principiu, acceptam ca suntem monogami si promitem ca ramanem fideli. In acest caz, daca apare infidelitatea, relatia se strica sau se destrama, atacand increderea celuilalt. Daca pe parcurs ne dam seama ca am dori o alta forma de relatie, putem renegocia cu partenerul o noua conventie. Daca viziunile de fond sunt diferite, nu va mai exista reconciliere.

Se spune ca, intr-o relatie, comunicarea este cheia. Din pacate, oricat am comunica, nu ne intelegem

Felul in care femeile inteleg lucrurile este total diferit de felul in care barbatii inteleg aceleasi lucruri. Functionam pe doua axe total diferite. Barbatii functioneaza pa o axa verticala a ratiunii, cautand solutii si algoritmi de intelegere a problemelor. Noi, femeile, functionam pe o axa orizontala, a afectivitatii. Emotiile ne ghideaza directia, deciziile si comportamentul. De multe ori, tindem sa il respingem pe celalalt ca reactie la ceea ce ne spune sau ce face. Terapeutul trece aceste comportamente prin filtrul lui, ca noi sa le putem vedea din alt unghi, fara sa ne simtim respinsi sau atacati in mod direct . E de mare ajutor sa vezi lucrurile din alt unghi, transpuse diferit, de cineva total obiectiv si cu o viziune mai profunda asupra problemei de baza.

Preluam de mici scripturi de viata si le repetam sau fugim de ele fara ca macar sa ne dam seama

Cel mai intalnit exemplu este felul in care noi ne-am perceput parintii si felul in care am pereceput viziunea lor asupra vietii. Acestea sunt primele noastre lectii despre viata care ne seteaza niste directii pentru tot restul vietii noastre. De multe ori, aceste viziuni sunt gresite sau sunt efectul unui context in care au fost pusi parintii nostri, iar noi ar trebui sa ne dam seama in ce masura comportamentul lor ne-a influentat vederea asupra vietii. Daca au avut un comportament de abuz sau de sacrificiu, cu siguranta l-am preluat si ,fara sa vrem sau sa stim, il repetam sau fugim de el constant, anxiosi, fara sa il intelegem.

 

 

De ce e greu dupa ce apar copiii?

M-a intrebat cineva saptamanile trecute, referitor la felul in care se schimba o relatie, :

De ce e greu dupa ce apar copiii?

Pentru ca ei iti consuma multa energie si rabdare. Pentru ca psihologic, te adaptezi la o noua viata care este acolo cu tine tot timpul. Te trezeai dimineata si iti beai cafeaua cu iubitul. Acum, el, „intrusul” e si el acolo, e acolo mereu si are multe nevoi la care trebuie sa raspunzi promt.

Ii e foame, plange. Doreste sa fie iubit, plange. Trebuie schimbat, plange. Iar tu trebuie sa raspunzi acestor nevoi pentru ca vrei si pentru ca simti.

13966480422_20aa820591_z

Psihologii spun ca, deoarece mamele stau foarte mult in aceasta perioada cu bebelusul in brate, la san, si se conecteaza prin atingeri foarte des, aceastea nu mai suporta atingeri venite din alte parti, de exemplu de la sot/iubit,  ceea ce inseamna ca mecanismele noastre il plaseaza pe locul doi, dupa copil si nevoile acestuia.

Ca noi ne schimbam, este evident. Ca ei se schimba, este evident. Si atunci? Cum facem fata tuturor acestor schimbari, care consuma energie si timp?

Primul sfat dat tot de catre psihologi este sa nu ne despartim sau sa nu divortam in primii 3 ani de viata ai copilului!

Se spune ca primii 3 ani sunt cei mai grei, atat din cauza nevoilor permanente ale copilului mic cat si din cauza timpului de adaptare la noua viata si la noile responsabilitati.

Tot ce putem face in aceasta perioada este sa realizam si sa acceptam ca ne este greu, sa cerem ajutorul atunci cand nu mai facem fata presiunilor, sa fim toleranti cu partenerul. Sa nu uitam sa ii oferim iubire si lui, si chiar daca de cele mai multe ori tindem sa lasam sexul si grija fata de noi ca femei pe ultimele locuri de pe lista, sa facem din ele prioritati.

Asa ca azi, dupa ce adoarme copilul, sa nu fugi in pat sa adormi si tu! Trage pe tine perechea aia de chiloti sexy din dantela, aia care ii plac lui, si propune-i cateva ore in 2. Pe modul silent, desigur.

 

 

 

Necunoscut

Nu te-am cunoscut si nu stiu cine esti, dar…te iubesc.
Nu stiu cine sunt cand sunt cu tine dar…stiu ca mi-e bine.
Am vrut sa vad langa tine si tari, si mari, si oceane, si pasari calatoare.
Nu e nimic ce ne leaga si nu te cunosc, nu stiu in trecut cu cine ai umblat si pe unde ai fost…
Nu stiu nimic despre tine si nu-mi pare rau, esti o parte din mine si stiu ca mi-e bine

fall-foliage-209219_640

Te caut in vise si te caut in stele, si merg dupa tine oriunde,
alerg dupa umbre si ma hranesc cu ele, te regasesc in frunze, himere…
culorile toamnei ti le-am facut cadou, iar acum amintirile-mi joaca feste..
te vad aramiu dar te vad si maro, te vad cu mireasma de poveste
O usa rosie se deschide usor, la numarul 3 cand cobor pe trepte…
Si tu ma astepti intr-o toamna aramie, intr-o toamna cu iz de poveste.

Esti necunoscut si te-ascunzi printre vise, nu stiu cine esti, cine sunt
si nici nu conteaza, cu cine-ai umblat si pe unde ai fost in trecut…
Mi-esti necunoscut si mi-e bine.

 

Cand stii ca trebuie sa renunti?

De prea multe ori ne spunem in gand ca ar trebui sa mai incercam o data. Ca ar trebui sa ne mai daruim un pic, sa ne mai amagim un pic, ca poate o sa mearga, ca poate o sa fie mai bine, ca poate…
De prea multe ori mai facem un compromis, mai renuntam la noi o secunda, mai lasam iarasi capul jos…

train-tracks-1081672_640

De prea multe ori nu realizam ca am ramas fara vise si visuri in incercarea disperata de a ramane la suprafata. Pentru ca atunci cand esti pe moarte, nu vezi mai departe de secunda imediat urmatoare in care trebuie sa supravietuiesti. Toate sistemele tale se opresc iar corpul functioneaza la capacitate maxima cat sa te ajute sa supravietuiesti, sa respiri, sa te trezesti si maine. Visele si visurile, planurile, zambetele, tot ce e mai frumos ramane pe planul doi. Iar tu incepi si crezi ca e bine, ca asa trebuie sa fie, ca asta inseamna viata.

Si, iata! Confundam supravietuirea cu traitul! Parca ieri m-am trezit dintr-un somn adanc si fara vise, iar azi am simtit pentru prima oara o rafala de vant. Sunt aici, traiesc cu toate simturile si nu vreau decat sa ma bucur de asta.

Trebuie sa ai curaj, cand ramai fara visuri, sa mergi mai departe. Sa ii dai drumul, sa stii cand sa renunti. Curajul inseamna sa stii cand sa renunti! Nu ai pierdut nimic, doar timpul in care ai mai tinut cu dintii inca un pic de o iluzie.

Da-ti sansa sa mergi mai departe, sa descoperi, sa traiesti. Orice drum inchis inseamna alte 1000 de posibilitati, orice sansa pierduta inseamna alte 1000 de oportunitati. Trebuie doar sa fii acolo, doar sa ai curaj. Sa fii tu, tu cel real, cu vise si visuri! Sa nu mai lasi capul jos, sa privesti inainte. Sa ai curaj, sa nu iti fie frica. Schimba drumul cand nimic nu mai merge chiar daca nu stii pe ce alta carare sa o iei. O sa te mai impiedici, o sa se faca si noapte, poate frig, dar o sa simti ca traiesti. Si nu uita: dimineata iese soarele!

 

Pe principiul: daca ai o zi proasta, gandeste-te ca sigur nu e mai rea decat a mea

Principiul asta functioneaza foarte bine. De cate ori te prinde ploaia, furtuna, nu-ti gasesti cheile si te gabresti, intarzii la un interviu, pui cafea pe camasa alba, gandeste-te la mine si zambeste! Siiiiiigur mie mi s-au intamplat deja mult mai multe chestii naspa, si macar asa, de consolare, gandeste-te ca sigur eu am o zi mai proasta ca a ta,

quick

Pe scurt, ultima saptamana:

Marti seara sora surorii mele(stiu, ai citit corect) a venit la mine sa bem impreuna un pahar cu vin, asa de…relaxare. Imediat dupa ce a adormit Sabrina, diana s-a oferit sa-mi scoata cainele afara. Doar ca s-a intors…fara el.

Ba, Maria, nu mai e Izzi aici!

Cum? Unde e?

Nu stiu, a disparut!

Era unu noaptea, fulgera, batea vantul, si ploaia tocmai urma sa vina! Am iesit afara in tricou, am dat doua ture de bloc, ia cainele de unde nu-i, vino in casa, imbraca-te, iesi iar.

Doooamne, ma gandeam, fix acum am baut vin, nu pot lua nici masina sa caut cainele si mi-a inghetat si capul de la vantul asta!

Niste politisti dintr-o masina se uitau curiosi la mine ce caut in mijlocul intersectiei, in tricou, la 1 noaptea, strigand ceva, in timp ce afara fulgera si batea vantul…

Pana la urma catelul a venit singur, de undeva din spatele meu, am intrat in casa si nu stiam daca sa rad sau sa plang. Super relaxare!

Joi dimineata stabilisem cu o prietena ca ne vedem la Starbucks la ora 10:00. N-am mai intrat pe interenet in dimineata cu pricina, timpul s-a scurs repede intre scos catelul si dus Sabrina la gradinita, dar am facut toate eforturile ca la 10 sa fiu acolo! Vad ca nu e nimeni, imi activez netul sa intru pe Whatsapp, si scriu:

Eu acum am ajuns!

Aoleu, pai am crezut ca nu ne mai vedem, daca nu ai scris nimic….

Daca am stabilit asa, nu mai era nevoie sa scriu nimic, anuntam doar daca nu puteam sa ajung!

In cele din urma, prietena s-a mobilizat repede si in 15 minute era la destinatie cu cafeaua in mana!

Un pic mai tarziu…

Ramasa fara baterie la telefon si fara google maps, m-am ratacit prin bucuresti cu masina exact la ora groazei! Super aglomeratie peste tot la 17:00, am gresit iesirile din intersectie, am ajuns acasa pe cel mai lung drum posbil, dupa ce am facut 1h20′ de langa parcul Carol si pana in Aviatiei! Doooh…credeam ca nu mai ajung sa iau nici copilul de la gradinita!

vineri

Pana la aceasta ora doar sa raman fara o bratara pentru party-ul de diseara, #thedate, dpa ce i-am pus-o pe mana sabrinei, i-am strans-o bine si mi-am dat seama ca se mai scoate doar cu….foarfeca! Noroc ca are mana mica si dupa ce am tras de ea jumatate de ora am reusit sa o scot intacta!

Ziua inca nu s-a terminat. Saptamana nici atat. Din luna mai sunt cateva zile…iar din an cateva luni :D

 

 

 

Nu vreau o iubire de-o vara! Vreau o iubire de-o toamna!

Picurii astia mari de ploaie mi-au adus in suflet melancolie. Iar melancolia, la randul ei, mi-a adus un fior usor, un gand de toamna care a trecut lin pe langa urechea mea si m-a facut sa-mi intorc capul zambind…stiind ca nu e nimeni acolo.

Nu vreau o iubire de-o vara! Focul ei se va stinge la fel de repede cum se topesc doua cuburi de gheata intr-un cocktail pe plaja. Iubirea de vara e superficiala, se imparte cu prietenii si cu prietenele, se soarbe cu un pai colorat dintr-un pahar.
Atingerile ei vor fi precum valurile care ating malul si il erodeaza, vor fi mereu involburate dar niciodata statornice.

fall-foliage-209219_640

Vreau o iubire de-o toamna! o iubire ca si ploaia care aduce lacrimi! O iubire care iti aduce in suflet miros de aer curat si umed. O iubire care vine dupa seceta si te hraneste, ca pe un pamant ce moare de sete. O iubire plina de culorile toamnei, de la verde crud la maro tomnatic. O iubire profunda, melancolica, o iubire ca o toamna tarzie, fara sfarsit. O iubire unde nu te sufoci de cald, dar nici nu mori de la inghet. O vreme numai buna pentru iubire si aroma de ceai de frunze de cires.

 

Cand i-ai spus ultima data cat e de frumoasa?

Anii au trecut si e normal ca lucrurile sa nu mai fie ca la inceput. Mesajele cu „te astept in pat, dragul meu” s-au transformat acum in lista de cumparaturi, gen „nu uita sa iei lapte” sau „ia si paine cand pleci de la serviciu”. Tu faci lucrurile astea, iti faci timp sa mergeti impreuna la cumparaturi, o ajuti sa isi aleaga rochia perfecta, o auzi (desi poate nu o asculti|) cand e suparata. Dar…cand i-ai spus ultima oara „Esti frumoasa!”?

Dupa mine, „te iubesc!” si „Esti frumoasa!” sunt pe acelasi loc cu nevoile primare, alea cele mai importante din piramida, imediat dupa mancare si odihna. Adica nu am putea sa traim fara ele. Nu, nu am putea. Am avea o existenta anosta si seaca iar in cele din urma am muri de tristete sau singuratate.

couple-915983_640

De cele mai multe ori, dupa ani intregi petrecuti impreuna, ajungi sa crezi ca nu are nevoie sa ii mai spui tu cat este de frumoasa. Oho! Habar nu ai tu! Ea chiar are nevoie sa stie ca intre voi nu e totul numai „administrativ”, cine plateste chiria si cine face de mancare, ca este iubire! ca te atrage, ca o placi, ca e speciala! Ca esti acolo langa ea dupa atata timp si inca o vezi…cat e de frumoasa.

Iar vorba aia, ca ii spune altul daca nu ii spui tu, trebuie sa iti spun ca e adevarata. Nu pentru ca nu i-ar spune si daca ii spui tu, ci pentru ca mai ales daca nu ii spui tu isi va da seama ca nu o mai vezi asa. Isi va da seama ca altcineva o vede altfel decat tine, o vede frumoasa! Iar in fata evidentei…numai unul are de castigat. Surprinde-o, spune-i acum, maine dimineata, la pranz sau la cina „Esti frumoasa!”. Sarut-o. Iubeste-o. Fa ca fiecare zi sa fie speciala. Fara (aparent) niciun motiv. Motivul sunteti voi.

Nu e nimic mai frumos decat o femeie care iubeste.

 

Termenul de expirare al unei relatii de iubire sau „Azi a fost ziua mea, iubitule!”

Oare au relatiile de iubire un termen de expirare? Oare simti momentul ala atat de prezent si de evident incat, realizezi cu mintea limpede ca totul s-a terminat? Oare intr-un interval anume se consuma tot si trebuie sa o iei de la capat?

Prima relatie am rezistat un an si un pic, aproape un an jumatate. Asta a fost perioada maxima de a suporta un om, de a incerca sa il cunosc mai bine, de a ma invata cu el. Am simtit brusc cum totul s-a terminat. Daca la inceput totul era roz, acum, la sfarsit, eram eu. Fara dor, fara iubire, fara ca macar sa-mi mai pese. Si asa mi-am dat seama foarte simplu si rapid ca aia a fost.

divorce-908743_640

Sunt intr-o relatie de 7 ani. M-a deranjat ca frate-miu nu stia ca e Sfanta Maria si seara nu intelegea de ce imi zice lumea „La multi ani!”. Ce credeti? Nici el n-a stiut! Am asteptat toata ziua macar un telefon, un semn, o…ceva. Nimic! Pana la 22:00, cand n-am mai rezistat si cu lacrimi in ochi i-am zis…”stii, azi a fost ziua mea!”. A fost frumos, m-au sunat rudele, m-am vazut cu tata si cu bunicii, asa, doar ca sa stii si tu ce-am mai facut.

Serios. Doare ca naiba! Ce trezit cu flori dimineata, ce sunat in timpul zilei, ce pahar de vin seara? Ce e cu asteptarile astea normale  exagerate? Ce daca a fost ziua mea, e na, si ce, nu-i o zi in fiecare zi? De ce trebuie sa fie ziua mea mai speciala? (nu stiu, intreb…). In fine. Ideea e ca toata treaba asta destul de dureroasa a trezit cu ea un sentiment ca…asta a fost. S-a terminat, asa simplu si repede. Sclipirea aia din ochi s-a dus, florile au lipsit cu desavarsire, surprizele se lasa asteptate….

Oare exista termen de expirare al iubirii? Am crezut mereu ca ignoranta maxima este termenul acesta. Atunci cand nu-ti mai pasa. Deloc. Cand iti e indiferent. Cand nu mai trezesti nicio emotie. Cand nu mai ai niciun vis, nicio dorinta, nicio asteptare. Eu nu mai am. Se pare ca nici el.

Si despre asta ar fi povestea noastra.

Propulsat cu mândrie de WordPress | Temă: Baskerville 2 de Anders Noren.

SUS ↑