Instincte materne si decizii de parenting

N-am citit toate cartile de parenting si nici pe toate cele despre cum sa iti cresti copilul. Nu, nu am fost la seminarii la Alfie Kohn si nici la altele. Nici la ghicitoare si nici la preot. Asta e, sunt o mama rea.

De cand s-a nascut Sabrina si pana acum, am crescut-o conform instinctelor mele materne, si am avut in ele (cat si in Sabrina) toata increderea din lume, inca din prima clipa.
Nu mai tinusem un copil asa mic in brate pana atunci (un copil de doar cateva ore), dar eu consider ca m-am descurcat minunat, atat cu alaptatul cat si cu toate celelalte aventuri din zilele, saptamanile si lunile de dupa.

baby-305642_640

N-am tinut cu dintii de un principiu sau altul si am facut in fiecare moment asa cum am simtit atunci, asa cum am crezut ca e mai bine pentru noi. Aud des „nu dorm cu el NICIODATA, ca e suficient o data si apoi asa se invata” , dar nici nu am acceptat co-sleeping-ul ca fiind singura metoda cu adevarat viabila. Le-am impreunat frumos, cand am simtit ca e agitata si are nevoie de mine, am dormit impreuna, in noptile cu febra, tot impreuna, iar in restul timpului, am dormit separat, fiecare in patul ei.

Da, am respectat intotdeauna nevoile mele si mi le-am satisfacut pe cat posibil, pentru ca nu-ti aduce nicio fericire sa fii obosita si nespalata, frustrata ca n-ai putut sa faci ceva ce iti place si, bineinteles, descarcatul pe copil, ca doar din cauza lui nu esti tu odihnita si frumos mirositoare.

Ghici ce? Sabrina n-a mancat fructe la conserva pana la un an si jumatate cand, dintr-o curiozitate si o „Hai ma, ca nu o sa moara din asta!” i-am cumparat primul borcanas. Acum rar se intampla cand mai luam asa ceva, sa avem in frigider in caz de…fugim la film si trebuie sa-i las ceva. Da, m-am chinuit sa-i gatesc in fiecare zi, mereu proaspat si mereu bun.
Da, stiu, sunt o mama rea ca nu i-am dat o nicio gura de ciocolata pana acum, niciun crenvuste, si nici sa guste spuma de bere/cafea sau vreo gurita de vin. Vaaaii…dar cum e posibil? Eh, uite ca nici ea nu a plans si nu si-a exprimat in niciun fel aceasta dorinta de a bea bere si de a manca ciocolata si pizza si sarmale. O adevarata nenorocire!

Da, uite ca nu are inca un desen preferat sau un personaj de desene animate preferat, pentru ca nu a stat niciodata in fata televizorului dat pe desene minute in sir. Dar a primit cativa Olaf de plus cu care s-a jucat si pe care i-a indragit nemasurat, si multe alte jucarii pentru care a dezvoltat afinitate. Incerc sa o fac sa descopere ca joaca reala e mult mai interesanta, chiar si cu o simpla cutie de carton.  Si da, o invat sa imparta si cu alti copii, sa nu se supere cand cineva ii smulge jucaria, sa gaseasca noi modalitati de distractie indiferent de cine si cum se pune in calea fericirii ei. Stiu, e in dezacord total cu regula de aur „daca copilul nu imparte, e foarte bine, lasa-l sa nu imparta, ca nici tu nu ti-ai da masina sau alte obiecte personale„. Dar uite ca si acei copii cresc, si problemele lor de integrare sunt mari, pentru ca, asta e, societatea inseamna si norme de comportament sau reguli, ca de aia nu e jungla.

Si da, cred in reguli. Pentru ca, o regula stabilita il ajuta pe copil sa nu se simta pierdut. Sa stie ce ii este permis si ce nu, sa se incadreze si integreze in societate, dar si in rutina zilnica. Le place sa stie ce urmeaza, asa ca un program ii ajuta sa nu se simta pierduti in spatiu si timp, inca de cand sunt mici. Le place sa testeze si sa descopere, si regulile nu trebuie sa limiteze libertatea lor de descoperire, ci doar sa ii ajute sa creasca adulti responsabili care se integreaza usor, care coopereaza si care, socializeaza si se adapteaza cu spor.

Nu, nu ii spun NU la nimic, dar ii explic ca unele lucruri, pur si simplu, nu sunt pentru ea sau nu le putem face. Pe regula „imi pare rau, dar nu te pot lasa sa faci asta, insa poti face asta si asta si cealalta.” Pentru ca asa invata si ea sa gaseasca optiuni, si sa nu se blocheze atunci cand ceva nu ii este permis sau nu putem face la momentul respectiv. Inca n-avem crize de tantrum la activ, nici aruncari pe jos si nici urlete sau tipete.

Cred ca pana acum instinctele mele materne nu m-au inselat, si tin sa cred ca Sabrina se dezvolta exact asa cum trebuie, fara ca ceva sa o ingradeasca in descoperirile ei zilnice, in ciuda faptului ca…da, mai sunt si reguli.

Impreuna cu Sabrina care creste or sa vina alte si alte probleme, insa sunt sigura ca vom invata sa trecem peste ele, si ca instinctele mele precum si increderea in propriul copil ma vor ajuta sa gasesc calea cea mai buna de rezolvare pentru amandoua.

Ai incredere in tine si in copilul tau! Sa-i crestem cu dragoste! 

Jurnal de „tocilar” in prag de licenta. Today was the day!

N-am mai scris pe blog de cand eram la #amr4. Asadar, se pare ca ultimele 4 zile m-au cam luat pe neasteptate. Nici nu stiu ce m-a surprins mai tare, sa fie viroza Sabrinei, frigul de afara si mersul la sala, sau paginile multe pe care le mai aveam de scris pana…astazi!?

invatat pentru licenta

Noroc ca v-am pacalit un pic. Ma rog, am incercat sa ma pacalesc si pe mine. Mi-am setat deadline-ul mai devreme, ca sa fiu sigura ca mai pot sa trisez!

Asa ca mi-am dat seama ca e deja tarziu si trebuie sa-mi fac planurile pentru ziua mea. Am realizat asta azi noapte pe la 3, cand am calculat ca mai sunt mai exact 6 zile, o luna si inca 22 de zile pana la ziua mea! Ai ghicit, ziua mea e pe 22 martie! Asa ca aseara am stat sa fac lista de invitati si sa ma gandesc unde vreau sa-mi serbez ziua, ce fel de tort vreau, ce lumanari si aproape ca am facut si un playlist! Ca doar, acum acum vine ziua mea si ma prinde nepregatita!

Desi azi noapte n-am inchis un ochi, ca sa fiu sigura ca am astazi toate paginile necesare, mai am timp pana maine sa modific. Dar, din pacate, nu prea stiu ce. Pentru ca profesoara mea era ocupata cu alte treburi ale facultatii…si n-a citit un cuvant din paginile scrise de mine azi-noapte. Fie ce o fi, eu o sa modific azi(la noapte) ce consider eu de cuviinta si aia e. Mi-a facut deja fisa de evaluare si mi-a propus nota 9! Banuiesc ca s-a bazat pe ce am facut pana acum, dar totusi, atata munca fara ca macar sa citeasca? Auch, asta m-a durut!

Dupa ce urc licenta gata modificata si aranjata pana la ultimul punct si pana la ultima virgula pe site, am sa desfac o sampanie! Apoi am sa incerc sa nu fiu mahmura prea mult, pentru ca va trebui sa invat pentru examen! Alte 8 zile de cosmar!

sursa foto

Jurnal de „tocilar” in prag de licenta. #amr 4

Au mai ramas 4 zile pana cand trebuie sa dau lucrarea de licenta spre a fi revizuita si urcata pe site. Asa se face la noi, se urca pe site-ul facultatii, www.comunicare.ro, ca ei sa o poata scana cu un soft minune sa nu cumva sa fie plagiata.

nerd-25533_640

Va zic eu, daca o termin, nu va mai chinuiti sa o scanati! Nu e! Va jur!!

Calculand dupa formula academico-stiintifica a studentului, cele 4 zile inseamna de fapt 8, ca doar si noaptea se pune tot ca „o zi in plus”. Si daca am aflat ca mai am aproximativ 8 zile, ce rost are sa ma mai grabesc?

Astazi am primti si vestea buna! Chestionarul realizat de mine este bun si il pot aplica in cercetarea mea. Dar eu nu ma mai grabesc, asa ca azi mi-am dat seama ca trebuie redecorata casa. Stii, parca mereu cand trebuie sa inveti, iti dai seama ca nu ti-ai vizitat rudele de la tara de vreo 2 ani si ca ar fi cazul sa o faci, casa clar are nevoie de o redecorare, cumparaturile nu sunt facute….si parca nici sport n-ai mai facut de mult!

Ghici ce? De azi am abonament la WorldClass, unde de la 12 la 1 am fost la Pilates si apoi n-am mai fost buna de nimic. Asa ca am dormit. Iar maine e curs de Zumba, abia astept! Acum, trebuie sa gasesc si niste idei interesante de redecorare, probabil o sa iau la mana toate cataloagele Ikea si toate siteuri-le interesante. Daca aveti idei, le astept aici.

M-am apucat sa pun diacritice la cele doua pagini scrise ieri, asta e, trebuia sa sacrific ziua de azi pentru licenta, nu?

Va mai scriu si maine seara, dupa Zumba!

P.S: Cand vreti sa adormiti si nu va ia somnul, incercati sa cititi cateva pagini…cand va treziti, e dimineata!

Jurnal de „tocilar” in prag de licenta

Hello, it’s me..! :)) Voi ce faceti? Cum mai sunteti? De cand mi-am dat seama ca sesiunea de sustinere a licentei, din Februarie, se apropie amenintator, eu n-am mai iesit pe afara! Am vrut sa ma stiu in siguranta!

diploma licenta
sursa foto

Iata-ma pe mine anul trecut, alegandu-mi cu mandrie tema pentru licenta: Gestionarea imaginii si crearea elementelor de identitate personala in comunicarea mediata de calculator!

WTF?!? Nici acum nu stiu ce a fost in capul meu, si cum am putut sa inventez un asa titlu lung si compromitator! Cert e ca imi placea sa ma visez drept o mica tocilara, adunand teorii despre efectele sociale produse de comunicarea mediata de calculator. Stai, ca mai e si gestionarea imaginii! Auch, si elementele de identitate personala…phiuu…

Apoi, cand a venit vorba de partea aplicativa, eu m-am visat un mic cercetator. Si m-am aruncat in bratele cercetarii sociologice, am zis ca fac un studiu! Eu, un studiu! (trebuia sa aleg un studiu pe blonde..sigur ar fi fost super!) Dar nu, e cat se poate de serios. Si trebuie sa-l termin intr-o saptamana! Si apoi mi-am dat seama ca nu stiu atatea date teoretice despre cercetarea sociologica, instrumente de cercetare, interpretarea rezultatelor si….nici daca as ruga pe cineva sa ma ajute n-ar putea, ca nu stie nimeni nimic despre domeniul ales de mine.

Am impresia ca fac o intreaga lucrare de doctorat si e doar o licenta. Apoi…n-am luat in calcul raspunsul intarziat al profesorului coordonator la nelamuririle mele si nici maselele Sabrinei ce aveau de gand sa creasca FIX saptamana asta, si sa nu ne lase sa dormim, sau macar sa invatam.

Deja am refuzat multe iesiri in oras. Iar pe prietenul meu, Sebastian, care ma cheama la o limonada cu alcool, l-am refuzat de atatea ori ca nici nu cred ca ma mai recunoaste! Si uite, deja ma plang de 2 zile ca mai am o saptamana, care nici nu mai e o saptamana, iar eu am mai scris doar 3 pagini!!

Tu ce zici, o termin…sau ma termina ea pe mine?

Simplu: viata e despre alegeri!

Asa cum tu alegi sa vezi jumatatea plina sau jumatatea goala a paharului, asa e viata, despre alegeri!

Ne trezim dimineata cu planul gata facut, acelasi lucru zi de zi, pregatiti sa mergem la munca, sa avem grija de copii, sa ne intoarcem acasa obositi…pentru ca trebuie, nu-i asa?Nimic nu trebuie! Totul e o alegere! Trezitul dimineata cu zambetul pe buze si plin de energie sau gata plictisit de rutina zilnica – e o alegere!

Ca vreau sa fiu sanatos si sa alerg 30 de minute zi de zi, sau ca vreau sa stau lungit in canapea cu orele pierdut la televizor…tot o alegere este.  Tot ce ai astazi a fost candva o alegere.

alege calea

Problema alegerii, insa, este mereu aceeasi: Cum ar fi fost daca? 
Viata noastra pare la fel zi de zi, in schimb, daca te uiti in urma vezi cat de mare este schimbarea! De ce? Pentru ca ai ales zi de zi ceea ce ai vrut sa pastrezi si sa ai in viata ta. Iar alegerile tale te-au adus astazi aici, unde esti acum. Ne uitam inapoi la alegerile noastre, de la cele mai vechi pana la banalele alegeri de ieri, cum ar fi fost daca….?

Nimeni nu are raspunsul. Caci daca alegeai invers, tot te-ai fi intrebat: cum ar fi fost daca? Asa ca ai mereu grija ce iti doresti, nu doar acum, ci si pe viitor. Pentru ca alegerile noastre de azi dicteaza ziua de maine. Si banalele alegeri de maine, vor dicta zilele din anii urmatori. 

Pana data viitoare: Alege asumat!

sursa foto

Vise si visuri la inceput de an

Am vazut ca aproape toti ati facut lista cu rezolutii pe anul asta. „Vreau sa invat o limba noua”, „vreau sa fac sport mai mult” sau „vreau sa scriu pe blog mai des”. Suna atat de fix pentru mine…n-as putea sa-mi fac niciodata astfel de rezolutii. Dar pot sa visez, chiar si cu ochii deschisi la tot felul de lucruri pe care le vreau in viata mea.

Asa ca, la inceput de an, te invit sa visezi. Sa-ti doresti, sa-ti imaginezi. Nu sa-ti impui ce „trebuie sa faci”, pentru simplul fapt ca…nimic nu trebuie! Dar poti sa visezi, ca sa afli exact ce te va face fericit! Te visezi ca faci sport sau meditatii la engleza?? Nuuuu.!! Dar sigur te visezi pe o plaja in Bali sau la sky in Austria, in functie de ce iti place mai mult!

6988180413_83cb95cb02

Asa ca iata visele si visurile mele:

Vreau sa calatoresc mai mult, in tari cu o clima cat mai calda, cu gazde primitoare si in colturi tot mai indepartate ale lumii. Vreau sa ma pierd cu harta in mana prin orase necunoscute si sa fac baie in multe mari/oceane sau ape cu culori si peisaje pe care nu le mai poti uita niciodata dupa. Anul asta creez amintiri!

Vreau sa dansez mai mult si mai multe stiluri. Cand inchid ochii aud muzica si vad dans, diferite stiluri in functie de mood-urile mele. Asa ca vreau sa dansez mai mult,salsa, bachata dar si alte stiluri noi, in discoteca, la cursuri, sau in orice alte locuri se practica arta dansului. chiar si in calatorii, daca acestea vor fi mai multe! Anul asta vreau pasiune

Vreau sa incep cu desertul! vreau sa mananc mai multe prajituri! Da! Vreau prajituri, cu creme diferite, blaturi diferite, retete diferite si cofetari diferiti! Pentru ca mananc putin si niciodata nu mai e loc pentru desert, anul asta am sa incep cu desertul primul! atat la propriu cat si la figurat!

Vreau sa cunosc mai multi oameni! Vreau sa comunic mult, sa renunt la „small talks” dar sa ma pierd in discutii interesante cu oameni interesanti! Sa ascult povesti de viata sau de prin carti, sa cunosc culturi si oameni noi, caractere si personalitati diferite! Anul asta renunt la „buna ce faci? – bine si eu.”!

Anul asta sunt eu! Daca anul trecut m-am simtit un pic obosita, fara vlaga si fara prea multe dorinte, anul asta am sa fiu eu! Am sa visez, am sa dansez, am sa pun pasiune! Am sa ma supar, am sa strig, am sa ma razvratesc si am sa traiesc la maximum fiecare clipa! Asa sunt eu!

Tu cand visezi, visezi frumos?

 

 

Surprize, surprize si Revelion cu copilul de 1 an+

Singura concluzie clara la care am ajuns dupa un an si 3 luni de mamiceala este ca valorifici timpul altfel atunci cand…nu il ai!

Clar, dupa nasterea Sabrinei timpul curge altfel, printre dat copilului de mancare, schimbat, imbracat, dezbarcat, culcat, spalat si alte cele, timpul „liber” (daca il mai pot numi asa) e 0,1% din ce era inainte. Si daca tot e asa putin spre deloc, vrei sa il valorifici la maximum, adica nu iti mai permiti sa pierzi nici macar o secundica din ramasita aia de minut doar al tau.

Si pentru ca am iubit mereu spontaneitatea, si pentru ca ne-am dorit sa se schimbe cat mai putine lucruri in viata noastra, partenerul meu a incercat de cateva ori sa ma surprinda.

Prima data, atunci cand am vrut sa iesim in oras si peste tot era inchis, am scris aici. Apoi o surpriza draguta a fost cand am ajuns la concertul Vunk, am scris aici.

Alta surpriza, acum, de Revelion. Asa ca a pus mana pe booking.com, a facut o rezervare la un hotel cu piscina si mi-a zis in noaptea cu pricina ca a doua zi plecam la munte.

Ce romantic, ati spune, nu-i asa?

City lights #winter #2015

A photo posted by Maria Pur Si Simplu (@mariapursisimplu) on

Dar ma vezi pe mine a doua zi, stresata, ca nimic nu e pregatit si noi trebuie sa plecam. Si-l intreb: auzi, nu poti sa anulezi rezervarea aia? – Cum? – Nu pot, ca imi ia banii de pe card si daca mergem si daca nu, mai era doar o zi si era ultima optiune de rezervare. OOfff. Bine, deci trebuie sa mergem.

Da-i si strange 2 ore prin casa, fa 3 bagaje, gandeste-te ce mananca Sabrina, unde lasi catelul, spala vasele, du gunoiul si cumpara cadouri pentru 2 zile de nastere la care trebuia sa ajungem fix in ziua aia!!…Hotel cu piscina ai zis? Dar n-am nici unghiile facute si nici epilata nu sunt!!

Ce sa-ti fac? n-ai zis tu ca-ti plac surprizele?

Am ajuns la hotel seara, dupa ce am facut toate cele necesare plecarii, inclusiv lasatul de cadouri impreuna cu urarile aferente la destinatari.

In noaptea de Revelion am zis ca ne sacrificam si stam acasa, sa doarma Sabrina la ora ei, sa nu ne chinuim a doua zi si mai mult. Daaarr….Sabrina avea alte planuri. Asa ca degeaba am incercat eu sa o culc de la 9 seara pana la 11, ca la 11:30 mi s-a facut mie somn si am adormit. Sabrina mea a stat cu taica-su pana la ultimul artificiu de pe cer, pe la 1 noaptea, pe 1 ianuarie 2016.

Si uite asa, surprizele de Revelion s-au tinut lant. Insa, valorificarea timpulu nu e chiar un lucru rau. Cele mai tari petreceri la care am fost, pot sa jur ca n-au fost cele de Revelion, si macar nu imi trebuie 3 zile de recuperat dupa o noapte nedormita si mult alcool. Ba chiar cred ca-s cea mai odihnita persoana de pe 1 ianuarie 2016!

Voi cum v-ati distrat de Revelion?

 

Lista cu fapte bune – pentru Mos Craciun

Mos Craciun, anul asta nu am sa iti trimit o lista cu dorinte, asa cum te-am obisnuit in fiecare an.

Nu! Anul asta am sa iti trimit lista mea cu fapte bune, cele pe care le-am facut de-a lungul anului, astfel incat tu sa fii mandru de mine. Si n-am sa iti cer nimic, nimic pentru mine.

christmas-1086700_640

Anul asta am iubit!
Am iubit cu toata inima pe cei aproape mie, pe familie si pe prieteni, dar si pe cei pe care nu ii cunoasteam! Am plans si m-am rugat pentru victimele si familiile celor din Colectiv, dar si pentru cei din Paris sau alte capitale ori tari, pentru ca i-am iubit. Asa cum sunt ei, asa imperfecti, cu greseli, cu defecte, cu bune si rele, eu i-am iubit pe toti si pe fiecare in parte! M-am rugat pentru ei si mi-am dorit sa le fie bine, sa fie sanatosi, sa aiba putere de refacere si minte tare, sa fie iubiti si de cei din jur, macar atat cat ii iubesc eu.

Anul asta am daruit!
Am intins o mana de ajutor, am spus o gluma, am adus un zambet sau am cumparat o ciocolata. Am daruit o parte din timpul si din sufletul meu oricui a avut nevoie. Anul asta am ajutat asa cum am putut eu pe oricine avea nevoie de ajutorul meu. Mi-am oferit umarul pentru cei care aveau nevoie de un loc unde sa isi verse lacrimile si sa isi aseze capul obosit, si am intins o mana de ajutor catre cei in suferinta. Am oferit macar un zambet tuturor si mi-am pus sufletul pe tava si l-am oferit oricui avea nevoie sa se inveleasca cu ceva cald.

Anul asta am fost aproape!
Am fost aproape de George, de Sabrina si de prietenii mei. I-am ascultat si le-am spus o vorba buna. Am fost aproape ca sa le sterg lacrimi si am fost aproape ca sa le fur un zambet, am fost acolo pentru oricine a avut nevoie de mine. Am fost aproape sa ascult si sa inteleg, am fost aproape la momentele lor de glorie. Anul asta am fost aproape!

Anul asta mi-am cerut iertare!
Nimeni nu e perfect si e normal sa gresesti. Anul asta mi-am cerut iertare! Mi-am cerut iertare pentru momentele cand n-am fost aproape, cand n-am oferit sau n-am iubit. Iar apoi am luat-o de la capat si am incercat sa fac totul mai bine! I-am cerut iertare Sabrinei pentru ca n-am avut mereu rabdare si i-am cerut iertare prietenului meu pentru ca am uitat de ziua lui. Si apoi  mi-am cerut iertare mie pentru toate astea si pentru gandurile mele uneori urate, am incercat sa ma inteleg si sa ma iert, ca sa aduc in viata mea numai lumina.

Anul asta am multumit!
Le-am multumit prietenilor ca ma suporta si familiei ca ma iubeste asa cum sunt. I-am multumit lui Dumnezeu pentru soare, pentru luna si pentru fiecare moment de fericire si pace de pe acest pamant. Le-am multumit pasarilor pentru cantecul lor frumos, oamenilor pentru ca exista si fac parte din viata mea si Sabrinei pentru ca imi arata zi de zi ce inseamna iubirea.

Asa ca, Mos Craciun, nu vreau anul asta sa imi aduci nimic. Sunt impacata cu mine si am tot ce am nevoie ca sa fiu fericita. Cadoul meu transforma-l in bunatate, iubire si recunostiinta si sufla-l apoi ca pe un praf magic peste intreg globul pamantesc.

Craciun fericit!

 

Sunt o mamica tanara si ma consider o norocoasa!

Am 22 de ani, 1 metru 68 si 43.5 kg cu pijama pe mine.

Cand lumea ma vede asa slaba si micuta, cu fata mea de copil inocent, nici nu isi imagineaza ca eu am dat nastere unei vieti.

Acum imaginati-va urmatorul scenariu: O doamna care nu ma cunoaste, 40 +, in general fara copii, care schimba 3 cuvinte cu mine si apoi o colega ii spune ca am acasa un copil:

-Tu…ai copil?
-Da!
-Asa tanara?
-Da!
*dupa care urmeaza aceeasi intrebare*
-Si l-ai vrut?!
*-Nu! Doamne fereste! cum sa il vreau?! E cel mai rau lucru care mi se putea intampla vreodata!! Cea mai urata greseala din viata mea!* (asa imi vine sa raspund de fiecare data)
-Da, desigur! Foarte tare.
-aha…

Si apoi se lasa linistea.

eu si sabri

Da! Am vrut!

Am vrut tare mult si ma consider cea mai fericita si cea mai norocoasa mamica.

Sabrina m-a motivat si mai tare sa fac tot ce imi propun!

Eram anul doi de facultate cand minunea mica a prins viata, am nascut in luna august iar in septembrie alergam pe holurile facultatii sa imi dau ultimele restante, ca sa pot trece in anul urmator. Am terminat facultatea si urmeaza sa imi dau licenta acum, in februarie.

M-am recuperat extrem de repede si toate lucrurile mi s-au parut usoare, le-am luat pas cu pas si nu m-am stresat prea tare. De ce? Eu cred ca din cauza varstei!

Sa fii tanara si sa te poti bucura de cea mai frumoasa minune de pe pamant e atat de…de necrezut, stiu!

Am avut noroc, recunosc. Pentru ca nu a trebuit sa imi fac nicio secunda griji ca nu avem unde sa locuim sau ce sa mancam. Si pentru ca mi-am dat seama din timp ca nu varsta conteaza, ci sufletul, si cum vrei tu sa fie. Pentru ca, vreau eu sa cred, cu cat esti mai tanara cu atat te bucuri mai mult si de viata si de copil.

Indiferent de varsta pe care o ai nu iti poate garanta nimeni ca ai sa imbatranesti cu persoana de langa tine, dar iti pot garanta ca la 22 de ani te poti da inca in leagan impreuna cu copilul tau si sa te distrezi absolut la fel de tare ca si el.

Si iti pot garanta ca iresponsabila te gasesti si la 20 de ani si la 30 sau 40, ca responsabilitatea tine de felul in care esti tu si nu de varsta pe care o ai. Chiar si energia ta, se termina mult mai greu la o  varsta frageda. Poti sa stai toata ziua la birou, apoi sa ai grija de minunea mica si sa ai inca chef sa iesi 2 ore in club. Si le poti face pe toate! Noptile fara somn trec mult mai usor la 20+ ani si toate lucrurile par mai simplu de rezolvat. 

Si…nu e pacat sa faci tot ce poti ca sa nu ramai insarcinata, iar apoi sa te trezesti ca e prea tarziu? Ca fugi pe la medici ca vrei acum, si acum nu se mai poate? Din pacate, asta e o problema tot mai pregnanta a societatii noastre, si tot mai multe femei se lovesc de ea…

Eu imi doresc ca, mai devreme sau mai tarziu, exact la momentul potrivit pentru fiecare, orice femeie care isi doreste, sa fie binecuvantata cu un zambet de copil. Caci niciun sunet nu e mai frumos pe pamant decat rasul copilului caruia i-ai dat viata.

Sa-i crestem cu dragoste!

Sa cresti intr-o lume frumoasa

Am vazut atata tristete zilele astea, lacrimi si suferinta… si miroase a moarte. Lumea e plina de fum si cenusa, aproape neagra.

Mi-am dorit sa vezi lumea altfel, cu ochii tai de copil senin, sa vezi lumea asa frumoasa cum ar trebui sa fie! Sa vezi soarele cu alti ochii, cu ochii aia ce aduc lumina, sa vezi florile cu fericire, sa nu stii ca se aduna pentru coroane funerare.

Mi-am dorit sa te simti protejata, in lumea asta mare, si sa nu imi fie frica la fiecare pas ca nu poti avea incredere in nimeni, ca oamenii mint, se prefac sau fura. Ca de cele mai multe ori nu poarta masti doar de Halloween, si ma simt obligata sa iti spun ca nu iti poti lasa sufletul liber in fata oricui, pentru ca risti sa pleci cu el facut bucati si sa iti fie frica apoi de oameni.

Mi-am dorit sa nu mi se faca inima ghem cand esti bolnava pentru ca nu stiu unde sa te duc si daca cumva, la spital, nu o sa iti fie mai rau decat acasa.

Mi-am dorit sa te poti juca cu alti copii in parc, dar alti copii au vanatai si lacrimi, iar parintii lor ii trag de o mana si nu ii lasa sa mai stea 5 minute cu tine pentru inca o tura pe tobogan.

sky-sunny-

Mi-am dorit sa te apar de tot si de toate, sa vezi doar lumea asta frumoasa, atunci cand dai praful de cenusa deoparte. Ca poti sa vezi soarele si norii, sa simti ploaia, sa te bucuri de zambete sincere. Am vrut sa crezi ca ii poti spune oricui „Te iubesc” fara sa simti nicio frica, pentru ca asa ar fi normal, sa te simti liber.

Am vrut sa te aduc intr-o lume mai buna, dar realizez ca te-am adus gresit, in ceata si fum. Sa nu te superi pe mine, caci te-am adus din IUBIRE. Si totusi, undeva acolo, stiu eu sigur…exista o sclipire de SPERANTA.

IUBESTE, ZAMBESTE, TRAIESTE, si invata-i tu si pe cei din jurul tau. Poate faci TU din lumea asta o lume mai buna. Poate aduci TU iubire. Poate aduci TU seninatate. Poate dai TU mastile jos prin mangaieri calde si vorbe bune. Poate poti TU…

 

 

Nu poti masura lacrimi de parinti

Intamplarea face ca vineri seara, inaintea tragediei care ne-a lasat pe toti cu ochii in lacrimi, sa primesc o invitatie la un film, intr-o alta parte a Bucurestiului. Daca nu se intampla asa, cel mai probabil la ora tragediei as fi fost in incinta fabricii Pionierul, doar ca intr-o alta parte a halei, acolo unde functiona clubul Sala 5.

Cei din Salsa 5 au fost neafectati de incendiu, dar martori la oroarea petrecuta in incinta Pionierul. Ce m-a tinut departe de aceasta tragedie? Nu stiu, poate pur si simplu norocul ca a trebuit sa merg in alta parte in acel moment.

Si n-am putut sa nu ma gandesc ca aveam un copil acasa. Asa cum si cea care lucra in Colectiv avea 5 copii acasa. Asa cum majoritatea din clubul Colectiv era formata din copii, tineri, oameni buni, copii care se bucurau de muzica si de dans, copii care erau asteptati acasa de parinti, de rude, de prieteni.

colectiv

La televizor ni se dau cifre. 30 de morti, 80 de raniti, procente, arsi in proportii de 40-50%. Pentru mine, insa, e clar ca tragedia petrecuta vineri nu poate fi masurata in cuvinte, nu poate fi masurata in nimic, pentru ca nici sufletul unui om nu poate sa fie masurat. Exact asa, toate sufletele ranite, cele care s-au ridicat la cer si cele care sunt inca aici printre noi, nu vor putea fi niciodata masurate. Nici lacrimile si nici cicatricile ramase in urma incendiului din Colectiv.

Nimic nu poate fi masurat si totul este imens. Nici nu iti poti imagina, ca parinte, sa ramai fara copilul tau. Nici nu iti poti imagina,ca parinte, ani de tratament si piele arsa pe copilul tau. Nici nu iti poti imagina, ca parinte, atatea cicatrici la tine si la copilul tau.

Nu poti masura, sub nicio forma, durerea, lacrimile, cicatricile ramase tuturor, suferinta, ingrijorarea si teama. Nu poti masura lacrimile de parinti.

Nu am vrut sa te spun, dar nu ma pot abtine!

Sabrina, cand ai sa cresti mare, sa nu te superi pe mine! Am vrut sa ma abtin, dar chiar nu pot!

Aseara aveai febra. La fel ca si in celelalte seri din ultima saptamana. Si ai adormit asa, fierbinte si draguta, cum esti tu. Dar eu, eu n-am putut sa dorm. Si am vrut sa te mai verific o data, sa vad ca esti bine, ca nu arzi, ca nu ai nevoie de tratamente speciale.

Asa ca, in timp ce dormeai, ti-am desfacut scutecul ca sa iti iau temperatura. De obicei nu te trezesti, dormi linistita si iti faci somnul tau de frumusete de bebelus nederanjata.

Uite ce frumos dormeai

12177925_1024902857561488_920578029_n

Asa ca tiptil, tiptil eram pregatita sa iti iau temperatura fara sa te trezesti si…..pisu! Pisu mult, in pat, fara scutec!!

Ai vrut sa-mi faci o surpriza, ca altadata sa te las sa dormi, fara sa te mai deranjez eu pe tine. Normal, ce-i asta?

Aoleu, se trezeste copilul, m-am gandit. Da de unde! te-am sters, ti-am pus scutec nou, te-am mutat din pat, am schimbat si cearsaful…nu te-ai trezit.

Asa ca ai facut pipi in pat si n-ai habar. Hyhyhy :)

P.S. Sa nu te superi pe mine ca te-am spus, bine?

Calatoriile cu copilul…grele sau minunate?

Recunosc, nu mai am asa mult timp sa scriu pe blog, oricat as vrea. Dar astazi, astazi n-am putut sa nu ma gandesc la o mini vacanta. N-am mai plecat de mult, si as vrea sa plec macar intr-un weekend, cat mai curand.

Pentru ac azi a fost o vreme atat de frumoasa, si imi doream sa fiu undeva pe la munte, mi-am adus aminte cate locuri am vizitat in ultimul an, sau in ultima perioada, de la Sabrina incoace.

folding-map-360382_640

In primul ei an de viata Sabrina a vazut 3 tari straine si multe orase de poveste din Romania!

A fost in Ungaria cu trenul, si despre calatoria cu peripetii am scris aici, a ajuns in Bulgaria de 3 ori, si cel mai mult a stat in Albena, vezi aici, si-a aniversat ziua de nastere in Grecia, la mare, unde s-a jucat cat a vrut in nisip si in apa. Despre Grecia, am scris aici. In Romania a fost in Sinaia si in Brasov cam de 3 ori, in Sighisoara, la mare si in alte cateva orase.

Sunt parinti carora calatoria cu copilul li se pare infinit de grea si de obositoare, sau parinti care spun ca „oricum copilul nu retine nimic si ce rost are sa il iau cu mine?” Pai are, oameni buni!

Calatoriile cu copilul sunt minunate, daca stii cum sa te organizezi. Doar asa el invata sa se adapteze cu drumurile, mijloace diferite de transport, paturi noi, hoteluri diferite…Doar asa ii cultivi dorinta de cunoastere si de calatorie, de la varste cat mai mici. Doar asa il inveti sa ii placa sa plece cu familia, sa descopere locuri, oameni si culturi noi. Nu conteaza ca are o luna, un an, sau 10. Pentru ca daca pleci prima data cu el la 5 ani, o sa urle tot drumul, o sa ii fie frica sa doarma intr-un loc nou, o sa se ascunda dupa tine cand vede oameni, sau o sa te intrebe din 5 in 5 minute daca ati ajuns si daca ala e munte sau e mare, caci el oricum n-a vazut si nu stie, si nici nu e obisnuit cu astfel de plecari.

Primele cuvinte zise de Sabrina au fost „Haide, haide”. E mereu fericita cand ajunge la hotel si descopera patul, pe care sare si se joaca. Apoi o ia in 4 labe prin camera ca sa descopere locul. Si ea a plans de la dintisori noaptea in concediu, si ea trebuia sa manance dar noi nu gaseam un local potrivit…Si totusi, concediile noastre au fost mereu minunate si pline de momente frumoase.

Eu stiu ca vrei un concediu linistit, dar de ce n-ar fi minunat daca iti iei si copilul cu tine? Poti sa te relaxezi doar departe de el? Fara griji si fara bagaje? Daca incerci macar un pic sa te organizezi, ai sa vezi ca nu trebuie sa cari toata casa dupa tine cand pleci si nici nu trebuie sa te stresezi prea tare pe drum.

Incearca sa ramai relaxat si sa te bucuri de mini vacanta sau concediu alaturi de familia ta.

Si acum, trebuie sa va spun ca in scurt timp eu si tatal ei implinim 7 ani de cand ne facem viata un chin unul altuia. Am vrea sa plecam un weekend prin tara, dar nu avem inspiratie in alegerea locului. Voi ce ne sfatuiti?…Cu copilul, evident!

Am miopie si vreau sa ma operez. Dar…imi este frica !

Cam de o luna ochii mei imi dau semnale ca ceva este in neregula si nu le convine. Vedeam tot mai prost si ochii mei oboseau tot mai repede, culminand cu dureri de cap incredibile si cu faptul ca nu ma puteam concentra deloc.

 

Sunt purtatoare de lentile de contact si stiam ca dioptriile mele, -2, nu se schimbasera de prea mult timp ca sa se schimbe fix acum. Si iata ca dupa controlul aferent, dioptria mea este acum de -2,75 la ambii ochi! Va inteleg dragilor, va inteleg de ce m-ati chinuit atat toata luna, in special in spatamana asta in care am vazut cam in ceata si m-am simtit atat de dezorientata!

Cred ca problemele de vedere ne afecteaza(pe mine cu siguranta) din multe puncte de vedere. N-am reusit niciodata sa port ochelari, parca aveam alte dimensiuni si ma loveam de toate cele, nu poti face sport confortabil, lentilele de ochelari se uda/murdaresc/aburesc…asa ca am ales lentilele de contact pe care le port deja de 7 ani, zi de zi, cu mare succes.

eye-157815_640

Din ultimele studii citite am inteles totusi ca, din cauza lentilei, corneea nu se oxigeneaza suficient, adica nu 100% cat are ea nevoie, si sufera modificari. Ba chiar se poate opaciza cu timpul. Pe langa senzatia de nisip in ochi, atunci cand ai mult de lucru si esti obosit iar ochii se usuca, dupa ce le scot nu mai vad nimic in jurul meu si ma simt debusolata total. Asta si cu dioptrii relativ mici, de -2, cat am purtat pana acum.

Mi-am dat seama ca sa nu vezi este chiar un handicap. Si as vrea tare mult sa ma operez. Am inteles ca daca abia mi s-au schimbat dioptriile, trebuie sa astept un an sa vad ca s-au stabilizat ca sa pot recurge la operatie. Si totusi…imi este o frica mare,mare de tot.

Am vazut si un filmulet, cu o operatie filmata live, care nu este usor de privit. La naiba, inainte de nastere m-am uitat la operatii de cezariana si tot am facut-o! Dar eram obligata! Acum insa…mi-e cam teama.

https://youtu.be/rzCzdKIQwbg

Voi ce spuneti? Cum va impacati cu dioptriile? V-ati gandit sa apelati la operatie? Daca v-ati si operat…astept pareri :)

Nu ai timp sa stai suparat!

Viata e prea scurta, traieste-o din plin!

smile-828513_640Nu ne dam seama cat de repede trece timpul, cum trece minut dupa minut, ora dupa ora si zi dupa zi. Nu realizam ca prezentul este tot ce avem si este singurul lucru cert din acest moment. Nu realizam ca viitorul are planurile lui si ca pierdem prezentul asteptand ceva ce, poate, nu se va intampla niciodata.

Iubim prea putin, radem prea putin, dansam prea putin, imbratisam prea putin. Ne suparam prea des, prea mult si prea repede. Consumam timp si resurse cu gandurile la lucruri care nu ne multumesc in loc sa ne bucuram mult mai mult de ceea ce avem deja.

Ne suparam pe cel care s-a bagat la coada in fata noastra si ne intarzie sosirea acasa cu 2 minute. Pierdem insa mult mai mult timp adunand frustrari despre astfel de lucruri, decat daca ne-am bucura cu gandul la cel care ne asteapta acasa, in caminul nostru cald si primitor, chiar daca ajungem mai tarziu cu 2 minute.

Esti sanatos, asta e tot ce conteaza!

Daca tu esti sanatos si familia ta e sanatoasa, daca prietenii tai sunt sanatosi, atunci, esti un om bogat. Nu-ti lipseste nimic. Ai tot ce ai nevoie ca sa fii fericit.

Sa nu stai suparat, sa fii fericit. Sa iubesti, sa fii iubit. Asta iti doresc eu astazi, zi senina.

Murdareste-te cat vrei si descopera cat poti

 

Crestem si nu mai stim ce e aia joaca. Nu ne mai jucam si devenim ursuzi. Ba, uneori, stresati de problemele noastre de la serviciu si foarte obositi, intervenim in joaca copiilor si ii oprim, spunandu-le lucruri de genul „Nu te mai juca cu aia ca faci galagie!”, „Lasa aia ca ai sa te lovesti!” ” Aia nu e jucarie!” si altele asemanatoare.

Dar eu am promis ca o sa ma joc mereu. Am promis ca o sa ma joc si singura daca asta simt, dar am sa ma joc si cu copilul meu de cate ori o sa am ocazia. Acum e prea mica ea sa o alerg pana o prind, sau sa ne jucam cu papusi si sa spunem povesti, dar ne jucam cat putem, in fiecare seara.

baby-84552_640

Educatia prin joaca este cea mai importanta forma de educatie, pentru ca el, copilul, descopera singur prin interactiune si experiment toate tainele lumii. Doar asa el invata sa accepte roluri, sa-si exprime ganduri, sa devina creativ sau pur si simplu, sa experimenteze fara teama.

Si ce joc mai bun pentru un copil de un an si doua luni, decat sa ii pui in mana niste carioci colorate, cu care sa mazgaleasca tot ce vrea, cat vrea, cand vrea. Asa ca dupa experienta asta, cand am vazut cat de fericita este sa descopere culori, senzatii si lucruri noi, mi-am promis ca am sa o las sa se joace cu orice, oricand, oricat. Sa descopere lumea, zic!

12064477_1018714681513639_63930480_n 12092362_1018714648180309_1185892249_n

Nu doar ca nu s-a oprit la a „picta” scaunul, caietul si manutele ei, dar m-a pictat chiar si pe mine. Apoi a descoperit ca si designul vestimentar este foarte interesant…

12168089_1018714774846963_2056874829_n

Sa-i crestem cu dragoste!

Am ajuns intr-Un Nou Univers – Vunk

Miercuri seara al meu m-a rugat sa vin mai devreme de la job, fara sa-mi dea prea multe explicatii. Dupa ce am intrat pe usa si am reusit sa ma schimb intr-o clipa, M-a anuntat frumos ca luam metrou…ca ajungem mai repede asa. Mai repede unde?!

Aveam sa aflu abia dupa ce o luam la fuga prin Oraselul Copiilor catre Sala Polivalenta…Am ajuns Intr- Un Nou Univers – asa se numea concertul trupei Vunk.

12064199_1194780187202687_1313452588_n 12083767_1194780203869352_372121272_n 12166449_1194780190536020_1740456117_n

Am primit la intrare bratarile acelea cu care ei ne-au obisnut la fiecare spectacol, bratarile care se aprind pe ritmul muzicii. In sala, bratarile astea au facut un adevarat spectacol de lumini. Corenl Ilie si trupa au aparut pe scena cu ecrane pe cap, vorbind ca si cosmonautii, apoi am avut parte de un numar de…zbor.

12053366_1194780197202686_1685446451_n 12165985_1194780200536019_1249915833_n

Pe scena au urcat si alti artisti, unii mai noi, altii mai vechi, precum Nicole Cherry sau Paula Seling.

Si a fost un mega show, in tavan au fost egatate balaone mari pictate de copii, care apoi au cazut peste noi si cu care ne-am jucat, iar pe ecranele de pe scena au aparut, live, oameni din toata tara. Unii ne faceau cu mana, altii transmiteau dedicatii de iubire trupei Vunk.

Tot in cadrul concertului, am ascultat cu bucurie doua piese care imi plac tare, tare „Prajitura cu jeleu” si „Pleaca”  dar si multe piese noi de pe viitorul album.

Cred ca am avut parte de o surpriza frumoasa, pentru ca spectacolul a fost extraordinar! La concertul viitor poate vii si tu. Eu nu stiu…e surpriza!

 

Vreau sa dorm cu tine, copil drag!

baby-784608_640Fac ce fac si ma lovesc de cate un mit dintr-acesta de imi vine sa ma iau la palme. Se spune ca nu e bine sa dormi cu bebelusul sau cu copilul, ca vezi tu,  il rasfeti si invata prost!

Omul este singurul mamifer de pe pamant care naste pui vii si apoi una doua se desparte de el, printr-o invetie a societatii noastre: patul.

Dormi cu puiul tau! Poti sa dormi linistita cu puiul tau, caldura corpului tau il ajuta sa isi regleze temperatura, iar imbratisarile calde ale mamelor pe timp de noapte fac ca riscul de mortalitate prin sindromul mortii subite sa scada vertiginos.

Iubeste-l, mangaie-l, vorbeste-i cand doarme. S-a constatat ca daca ii spui lucruri frumoase in timp ce doarme, increderea copilului in propria persoana creste. Spune-i cat e de frumos si cat de tare il iubesti! Spune-i tot ce vrei, pana nu e prea mare si doarme la casa lui.

Dormi cu puiul tau si alapteaza-l linistita noaptea, fara sa faci poteca intre patul tau si al lui. Mirosul tau si miscarile tale pe timpul noptii or sa il linisteasca si o sa il faca sa se simta confortabil in patul vostru.

O sa se simta iubit si rasfatat dar mai ales SIGUR. Sigur pe el, pe afectiunea ta, pe lumea care il inconjoara si nu o sa ii fie frica de nimic, niciodata, pentru ca tu esti acolo.

Dormi cu el, apoi o sa iti fie dor!

 

O zi de toamna cu nori

Cunosti momentul acela cand vremea este asa de incarcata incat te indeamna la melancolie si visare? Cunosti momentul acela cand tot ce ai nevoie este o ploaie, care sa-ti spele gandurile si sa iti aline sufletul? Cunosti momentul acela cand astepti furtuna ca sa rasara soarele?

Toamna, pentru mine, este cel mai romantic anotimp. Este parca atat de incarcat incat te impinge fara sa vrei in cele mai adanci strafunduri ale simturilor tale, te face sa te gandesti la tine si la sufletul tau, te ademeneste cu culorile ei aramii si cu racoarea ploii dupa atata timp de seceta…

Toamna muzica rasuna altfel. Nu e zgomot, este dans, este armonie, este iubire. Toamna pasarile sunt agitate, dar canta frumos. Intr-o zi de toamna cu nori tot ce ai nevoie este o cafea cu lapte si multa liniste, sau poate niste casti in urechi, dupa preferinte. 

rainy day

Toamna iti doresti sa te trezesti undeva la munte, in mijlocul naturii, unde sa iti auzi mai bine gandurile. Toamna esti romantica si senzuala, relaxata, deschisa, patimasa. toamna iubesti diversitatea naturii, a formelor si a culorilor, calci elegant pe frunze, grabita, ingandurata.

Toamna va tineti de mana sub umbrela sau va sarutati pasional in ploaie.

Tot acum poti sa te gandesti la ce ai realizat de cand a inceput anul, dar si la cate mai poti face pana cand calendarul va spune stop si o vei lua de la capat. Toamna te indeamna la visare, sa-ti analizezi dorintele, aspiratiile si sa le dai aripi ca sa le implinesti. Toamna te elibereaza, asa cum ploaia descarca atmosfera mult prea incarcata, asa te ajuta sa-ti limpezesti gandurile, sufletul, sa plangi, sa te descarci.

Lacrimile si zambetele tale au gust de toamna?

Experienta mea cu Uber taxi

Trebuie sa recunosc, la inceput eram putin sceptica. Ca si cu orice lucru nou, pe care nu esti prea deschis ca sa il primesti cu zambetul pe buze, am avut tendinta sa spun ca nu e bun si ca nu-mi place. Auzisem ca tarifele sunt mai mari, ca masinile se gasesc greu, ca de obicei nu sunt in apropierea ta si trebuie sa faci comanda din timp, si cate si mai cate. Vorbesc despre serviciul de ride sharing  UBER.

Am sa iti spun repede ca ai nevoie de un card, nu se plateste cash si nu se lasa bacsis. Intri pe aplicatie, introduci adresa de unde vrei sa te ia dar si pe cea unde vrei sa ajungi, aplicatia iti da un cost estimativ si un timp aproximativ in care ajunge soferul  si daca ti se pare ok apesi butonul de request si masina va pleca spre tine. Pe ecran iti apare si poza soferului, rating-ul, numarul si modelul masinii.

Masinile toate sunt noi, impecabile, cu aer conditionat si proaspat spalate. In general soferii sunt imbracati la costum sau macar camasa.

Astazi a fost a 3-a oara cand am mers cu Uber si pentru ca am o imagine mai clara, am sa va povestesc experienta mea: era ora 17:00 si fiind exact momentul cand incepe aglomeratia, sa suni la taxi nu mai are deja niciun rost, iar pe aplicatia Startaxi nu primeam niciun raspuns. Mi s-a si zis de catre un sofer, odata: ” doar nu sunt prost la ora asta, cand e aglomerat sa iau la comanda. Apoi daca nu ajung la timp ma penalizeaza si oricum gasesc oameni direct de pe strada. Nu mai zic ca cine stie unde vrei sa mergi pe aglomeratie si daca esti la comanda nu am voie sa refuz.”

Asa ca…daca nu gaseam si nu gaseam am zis sa incerc cu Uber, mai mersesem deja de doua ori cu el, dar pana acum, diferentele nu mi s-au parut notabile. Am introdus adresa si locul unde vreau sa ajung, adica din aviatiei si pana pe strada C.A Rosetti, la galeriile Galateca. Mi-a dat un cost estimativ intre 12-18 ron. Masina a venit in 9 minute. A facut 14 ron in total, pe aglomeratie, fara bacsis. Masina curata, aer conditionat, soferul politicos. totul foarte „cozy” si frumos. Poti da note iar ei iti pot da tie. Asa ca daca te urci mort de beat si vomiti ai sanse mari ca a doua oara sa nu mai mergi cu UBER.

Uber uber2

La intoarcere, am zis sa iau mai repede un taxi direct din fata locatiei. M-am urcat in primul taxi, soferul a inceput sa fumeze, fara ca macar sa ma intrebe daca ma deranjeaza ori nu, si DA, ma deranjeaza, pentru ca eu nu fumez si mai era si foarte cald. Fara aer conditionat si cu geamurile deschise. Apoi, in apropierea destinatiei, cand sa ajung acasa, mi-a spus relaxat ” o sa opresc la benzinarie, ca nu mai am gaz.” Nu mersi, o sa raman si eu acolo si o sa o iau pe jos. Nu o sa te astept pe banii mei sa-ti pui tu gaz. Plus ca nu a vrut sa imi schimbe, zicand ca nu are rest. Am intrat in benzinarie si am schimbat tot eu. Aceeasi cursa, mult mai liber acum, 13 lei plus bacisis. (stiu ca nu merita, dar 2 lei toti i-am lasat).Apoi am luat-o pe jos spre casa, prin caldura.

Astazi diferentele mi s-au parut notabie. Astazi, sloganul lor „Nu mai fluieri, nu mai faci cu mâna, nu mai ai nevoie de numerar.” mi s-a parut important.

Ce am aflat insa este ca nu poti anula comanda. Daca apesi request el iti trimite deja primul sofer aflat in apropierea ta. Daca te-ai razgandit, te taxeaza 6 ron.

Tu ai mers cu UBER? Ce parere ai despre firmele de taximetrie in general, dar despre UBER?

Propulsat cu mândrie de WordPress | Temă: Baskerville 2 de Anders Noren.

SUS ↑