Daca te astepti sa gasesti portretul parintelui perfect, aici pe blog, inchide postul si nu mai pierde timpul. Pentru ca nu e aici si nu e nicaieri. Parintele perfect nu exista. Insa toti suntem perfecti pentru copiii nostri. Noi stim cum plang, de ce plang, cand plang si ce au nevoie.

Ei ne-au ales pe noi, de acolo de sus, din norul bebelusilor, pentru ca noi suntem ceea ce ei au nevoie. Totusi, putem incerca sa facem mici imbunatatiri.

Imi doresc ca Sabrina sa creasca imbratisata de iubire, si acest lucru sa ii ofere siguranta de care are nevoie, nu doar acum ci pe tot parcursul vietii ei.

Sa invete si ea la randul ei sa primeasca si sa daruiasca iubire. Sa stie ca suntem acolo orice ar fi, si daca nu mai suntem, sa isi aduca aminte ce inseamna iubirea si sa se ridice din orice cazatura.

Imi doresc ca Sabrina sa aiba incredere in ea, sa faca lucrurile singura. Din acest motiv, eu nu am sa o grabesc niciodata. N-am sa ii spun ” hai ca ne grabim, vino sa te imbrac si sa iti leg sireturile.” Nu. Daca are nevoie de 10 minute ca sa isi lege sireturile ne vom trezi mai devreme cu 10 minute. Sabrina isi va lega singura sireturile.

Imi doresc ca Sabrina sa fie fericita, sa invete sa isi exprime emotiile si sentimentele. Sa le transforme in orice, dar nu in frustrari. De asta, n-am sa o pedepsesc niciodata. Nu cred in pedepse. Cei mai problematici copii din generala erau cei pedepsiti. Cei care adunau frustrari, cei care nu vorbeau despre problemele lor. Isi transformau pedepsele de acasa in comportamente rebele la scoala, si uite asa era un cerc vicios. O sa discutam, o sa negociem, o sa explicam, o sa plangem impreuna. Sabrina nu va sta niciodata inchisa singura in camera, sau cu fata la perete.

Imi doresc ca Sabrina sa ia singura decizii in cunostinta de cauza. II voi spune mereu ce cred eu ca e mai bine pentru ea, sau ce e moral, sau ce e mai util. Sabrina va face ce crede ea.  Va sti ce optiuni are dar si ce consecinte urmeaza dupa fiecare. Sabrina si le va asuma.

N-am sa ii transfer ei fricile mele. Am sa ma abtin cat pot de tare sa o ingradesc pe ea din cauza fricilor mele. Cu siguranta ca le va avea mai tarziu pe ale ai. Dar nu voi transforma fricile mele in problemele ei.

Nu exista parintele perfect, putem doar incerca sa fim mai buni pentru ei. Pentru cei ce au fost un corp cu noi si sunt reflexia comportamentului nostru.

Sursa foto: www.pixabay.com