Am crezut ca eu sunt bipolara cand, de fapt, timpul se joaca cu noi

Am crezut ca eu sunt bipolara, ca acum alerg si petrec si fac multe planuri, ca si cand viata nu s-ar sfarsi niciodata, iar noi am avea tot timpul din lume. Am crezut ca problema e la mine, ca as vrea sa le fac pe toate ba chiar, de multe ori, de cele mai multe ori, cred ca am timp destul. 

Am crezut ca putem sa ne certam azi, ca avem timp sa ne impacam maine, sa anulam concediul ca sa mai facem niste bani, ca plecam in concediu la anul. Ca nu ne vorbim azi, ca suntem suparati. Dar problema nu e la mine. Problema este ca timpul se joaca cu noi.

Timpul este cel care ne face sa credem, cea mai mare prostie pe care am putea sa o credem, ca avem timp! Si atunci cand incepi sa crezi ca ai timp, atunci cand il joci la noroc pe sanse subrede pentru ca, ai timp, atunci iti arata ca nu e asa. Ca poate, cei mai dragi oameni din viata ta azi sunt si maine nu mai sunt, ca nu mi se poate intampla mie, ai mei sunt bine, avem timp! Dar niciun rasarit nu este garantat! 

Si atunci, doar atunci, mi-am dat seama ca nu sunt eu bipolara, este timpul care nu imi lasa niciun reper. Nu stiu unde ma aflu pe axa vietii mele astazi, la fel cum nu stiu unde se afla cei dragi mie pe axa vietii lor.

Acum imi lasa impresia ca pot face tot ce vreau, ca timp e destul si maine, si la anul, dar imediat isi schimba cursul si oamenii, planurile, visele… se naruie. 

Nu investi cel mai pretios dar din viata ta in lucruri marunte.

Orice nu te face fericit si nu este important pentru tine este deja o investitie prea mare! Daca azi esti bine, si tu impreuna cu ai tai sunteti bine, bucura-te de asta ACUM! Spune-le ,,Te iubesc!,, chiar acum. Daca esti fericit, fii fericit chiar ACUM. Spune MULTUMESC dimineata ca te-ai trezit, incearca sa te bucuri de fiecare clipa si lasa oamenii din jurul tau sa stie ca sunt speciali pentru tine AZI. S-ar putea, cand esti tu pregatit, sa fie prea tarziu!

Cum imparti timpul intre cariera si familie fara sa uiti de tine

O zi are 24 de ore. Dar tu esti mama, si uneori simti ca ai avea nevoie sa dilati timpul, sa treaca un pic mai incet, sau sa mai furi doua ore pentru somn si pentru a iti duce treburile casnice la bun sfarsit.

E greu cu impartitul timpului, si mai greu este cand vrei sa le faci pe toate!

Viata mea e cumva impartita pe 3 paliere, asa ca aloc tot timpul meu acestor 3 paliere ale vietii mele (si cred ca majoritatea dintre noi fac acelasi lucru):

viata de familie – timpul petrecut in special cu copilul, dar si cu partenerul. De multe ori consideram ca aceasta e cea mai importanta parte a vietii, (si este, fara indoiala) si tindem sa ii alocam tot timpul nostru disponibil. Insa, pentru mine, nu este suficient.

viata profesionala/cariera – timpul petrecut la job si pentru dezvoltarea profesionala. Viata mea nu incepe si nu se termina dupa orele de program(nici a voastra). Job-ul inseamna o importanta parte din viata mea, nu doar pentru timpul pe care il ocupa, cat si pentru felul in care ma poate ajuta sa ma dezvolt, sa invat, sa ma simt bine. Trebuie sa-mi placa ce fac si atunci nu o sa-mi mai vina sa plec de la birou, nici n-am sa stiu cum zboara timpul! N-am sa ma simt mega obosita la finalul programului ci o sa-mi aduca satisfactia de care am nevoie ca sa functionez cum trebuie.

timpul liber/timpul pentru mine – DOAR AL MEU – in care pot sa ma dezvolt in alte directii, sa citesc, sa dansez, sa ma rasfat cu o baie calda sau un tratament cosmetic, sa beau un pahar de vin rosu in liniste, sau sa fac orice ma relaxeaza pe mine.

Nu stiu cum sunt alti oameni, dar cred ca majoritatea considera ca timpul liber inseamna timpul de dupa job, cand stai acasa cu familia si rezolvi probleme casnice.
Dar pentru mine asa nu functioneaza si cred ca e total gresit sa nu ne impartim timpul astfel incat sa ne fie noua bine. Devenim suprasolicitati, stresati si obisiti din cauza ca pierdem echilibrul intre viata profesionala si cea de familie, pentru ca cel mai des uitam ca timpul liber nu inseamna intervalul 18-22, ci ora aia pe care ne-o alocam cu toata generozitatea noua si numai noua. Ora aia in care iti poti pune ordine in ganduri fara sa trebuiasca sa faci nimic altceva,ora aia de liniste si relaxare doar a noastra.

Si cred ca o mamica fericita este cea care reuseste sa imparta timpul asa cum trebuie, fara sa uite de propria ei persoana. Pentru ca doar asa va ramane relaxata si deschisa catre noi provocari.

Pastreaza timpul pentru tine! Pentru ca il meriti.

Nu ai timp sa stai suparat!

Viata e prea scurta, traieste-o din plin!

smile-828513_640Nu ne dam seama cat de repede trece timpul, cum trece minut dupa minut, ora dupa ora si zi dupa zi. Nu realizam ca prezentul este tot ce avem si este singurul lucru cert din acest moment. Nu realizam ca viitorul are planurile lui si ca pierdem prezentul asteptand ceva ce, poate, nu se va intampla niciodata.

Iubim prea putin, radem prea putin, dansam prea putin, imbratisam prea putin. Ne suparam prea des, prea mult si prea repede. Consumam timp si resurse cu gandurile la lucruri care nu ne multumesc in loc sa ne bucuram mult mai mult de ceea ce avem deja.

Ne suparam pe cel care s-a bagat la coada in fata noastra si ne intarzie sosirea acasa cu 2 minute. Pierdem insa mult mai mult timp adunand frustrari despre astfel de lucruri, decat daca ne-am bucura cu gandul la cel care ne asteapta acasa, in caminul nostru cald si primitor, chiar daca ajungem mai tarziu cu 2 minute.

Esti sanatos, asta e tot ce conteaza!

Daca tu esti sanatos si familia ta e sanatoasa, daca prietenii tai sunt sanatosi, atunci, esti un om bogat. Nu-ti lipseste nimic. Ai tot ce ai nevoie ca sa fii fericit.

Sa nu stai suparat, sa fii fericit. Sa iubesti, sa fii iubit. Asta iti doresc eu astazi, zi senina.

Ce faci cu intrebarile „Cum ar fi fost daca…?”

Pentru ca acum 3 ani pe vremea asta era balul de la terminarea liceului, m-a cuprins nostalgia. Am inceput sa ma intorc in timp, in mintea mea, si amintindu-mi intamplari din trecut, inevitabil m-am gandit „Cum ar fi fost daca…?

Cred ca nu doar eu ma intorc din cand in cand in trecut si analizez asa. Am observat ca in general ( nu e dovedit stiintific, dar am observat ca cei din zodia berbec au tendinta sa se tot intoarca in trecut) mai multa lume se intreaba constant „Cum ar fi fost daca?”.

Cei care ma cunosc stiu deja ca nu sunt deloc un om al trecutului, ca iubesc prezentul si traiesc clipa iar nostalgia ma defineste prea putin spre deloc, insa…Cum ar fi fost daca…?

Cum ar fi fost daca alegeam alte drumuri, alte cai, daca la un moment de facut alegeri o luam spre stanga si nu spre dreapta, daca nu iubeam, sau daca iubeam mai mult? Daca nu renuntam sau daca renuntam mai devreme?

sand-768783_640

unde ne-ar fi dus pasii? Am fi fost altii? Ne-ar fi definit alte lucruri? Am fi trait acum total diferit?

Si pentru ca intrebarile astea raman fara raspuns, de cate ori ne vom intoarce la ele? Poate din cand in cand sau, poate, niciodata?

 

 

sursa foto

Ultima moda pe facebook – oameni „culti”

Vorba aia, explica-i prostului ca-i prost daca vrei sa pierzi timpul de pomana. De fapt sunt multe vorbe pe care mi le aduc aminte, una de am invatat-o de multe ori pe pielea mea ” nu te pune cu prostii sau cu nebunii ca ei n-au limite”, si da maica, ca asa e.

Azi de dimineata am deschis si eu facebook-ul sa vad ce mai e nou. La moda era sa dai share unor picturi. Toti care faceau treaba asta promovau vezi doamne arta si cultul si chestiile frumoase. Dar eu ma gandesc, daca ai chef de arta sau sa te culturalizezi dai o fuga pe la teatru, pe la expozitie sau poate chiar citesti si o carte. Sa dai asa la nimereala share la o pictura mi se pare kitsch in materie de arta, plus ca cei care faceau asta aveau statusuri anterioare in care isi bateau joc clar de limba romana. Acuma, cu picturile „pe perete”, oamenii se simteau tare inteligenti si interesanti. Mie asa mi se cam pare normal sa platesti arta, ca na, unii oameni si-au pierdut ani intregi ca sa creeze ceva frumos, de care tu sa te bucuri, si sa dai asa la misto share pe facebook…zi tu, nu-i nasol? Pentru toate tipurile de arta poti sa platesti, sa-ti iei bilet la teatru sau la concert, sau daca-ti place pictura sa mergi la muzeu sau la expozitii. Arta merita bani si timp. Numai faptul ca pui niste picturi pe facebook denota ca nu vrei sa investesti resurse (de orice natura) in cultura ta si in lucruri ce tin de propria ta dezvoltare.

Si frumos mi-am exprimat si eu opinia vis-a-vis de noua moda, care sper si banuiesc ca nu o sa tina mai mult de doua zile. Na, ca aia de dadusera share toata ziua si aveau wall-ul plin de picturi nici n-au intarziat sa apara. Au inceput sa lase comentarii care mai de care la statusul meu „modest” fata de picturile lor grandioase.

Problema e cu oamenii ofuscati, ca restu fac ce vor. Eh, aia ofuscati care nu stiu cum sa reactioneze altfel decat animalic. Ca atunci cand nu mai ai argumente si iti vine sa-l bati pe ala din fata ta. Si asa, s-a trezit una (desi stiu ca urmeaza sa ma fac de ras, da, studenta si ea la Comunicare si Relatii Publice in SNSPA) sa dea share la o poza cu mine in costum de baie. Adica eu stiu ca sunt frumoasa, „superbitate” cum zice actorul ala in „Ramai cu mine” de pe HBO, dar nici chiar asa. Cred ca era un mod ironic prin care ea a zis ca promoveaza frumosul. Multumesc, dar si pentru asta exista concurs. Si i-am zis fetei ca n-are niciun drept sa distribuie o poza cu mine, facuta de mine, postata de mine si toate cele fara acordul meu. Corect? Nuu…ea mi-a zis ca nu sunt pusa la punct cu ultimele „reglementari”, ca daca facebook-ul are buton de share…ai domne voie sa faci ce vrei. Si-am murit de ras. Dar nu stiam daca sa rad sau sa plang.

Propulsat cu mândrie de WordPress | Temă: Baskerville 2 de Anders Noren.

SUS ↑