Pentru ca nu suntem pregatiti pentru ea. Pentru ca parintii ne cocolosesc iar scoala ne debusoleaza. Exista un moment, poate la cei 20-20 si ceva de ani, cand incepi sa te gandesti la faptul ca te vei angaja. Suna trist, dar exista. Iti ramane doar sa te gandesti ce cariera vrei sa urmezi, de unde incepi si ceea ce stii efectiv sa faci. Nu pare complicat. Nu, nici nu ar trebui sa fie, dar este. De abia acum realizez cat de tare ne afecteaza faptul ca, in scoala sau in liceu, practic, nu invatam nimic. Ba mai mult, tot ceea ce obisnuiam sa facem in scoala ne pune bete in roate. Iesim din liceu obisnuiti sa chiulim cat mai mult, nu-i asa? Absentele se motiveaza. Oare cum o sa rezistam noi 8-9 ore zi de zi la job? Iesim din liceu aproape siguri ca putem amana orice deadline, de atatea ori am lipsit de la teste ca nu eram pregatiti, si nici nu a mai trebuit sa le dam. Ni s-a pus asa, o nota, pe activitatea de la clasa. Cum pe care activitate? Nu tineai telefonul sub banca si trimiteai mesaje, sau nu stateai pe facebook in timpul orelor? Nu mai zic ca temele..nici macar alea nu erau obligatorii. Serios, in afara de cateva materii la ce iti mai verificau temele? Plecam din liceu cu gandul ca stim de toate si de fapt nu stim nimic. In primul an vrei sa te angajezi, super, esti la facultate, dar nici asta nu inseamna ca intr-adevar stii ceva. O tanara de la liceu zice ,,Pai eu stiu, eu am ECDL*”. Da, super. Si eu il am, l-am luat tare bucuroasa ca sa nu mai dau nu stiu ce proba de informatica la BAC. (despre examenul de bacalaureat nici macar nu vreau sa mai vorbesc). Cine te angajeaza pe tine ca ai ECDL-ul dar nu stii sa deschizi alt program in afara de Facebook? Plecam atat de increzatori in noi, ca stam bine la capitolul comunicare- ultima data cand am vorbit cu diriga am convins-o sa ne incheie o medie mai mare- dar nici macar nu suntem constienti de ceea ce ne asteapta. Apoi, mirati, ne intrebam de ce nu ne angajeaza nimeni, de ce salariile sunt atat de mici, de ce trebuie sa facem atatea lucruri pe care nu le stim si la care nici nu ne-am gandit vreodata. Cu siguranta nu este numai vina noastra…Stii care cred eu ca este vina noastra? Nu ne gandim niciodata la viitor. Consideram ca avem tot timpul din lume, si chiar credem ca sigur suntem mai destepti decat vreo 3-4 colegi, asa ca nu e bataie mare pe job-ul ala. Nu ne-am gandit niciodata in 20 de ani ce ne place, nu ne-am gandit sa invatam ceva pentru noi, sa aprofundam ceva, sa prindem niste cunostinte noi. Ne-am gandit mai mult cu ce sa ne imbracam in mall, si ce culori se poarta anul asta, dar nu ne-am gandit niciodata la cartea aparuta de curand. Nu ne-a atras nimic si nu ne-a placut nimic. Nici macar pentru noi. Suntem invatati ca tati si cu mami or sa aiba grija de noi, si daca nu o sa aiba, macar o vorba buna la un job o sa ne puna si ei. Stim toate statusurile de pe facebook afisate in ultima ora, dar nu stim cateva titluri de carti care ne-au invatat ceva sau ne-au inspirat in vreun fel. Trist, foarte trist.
*ECDL-European Computer Driving Licence