Valentine’s day ratat…sau nu?

Nu sunt innebunita dupa Valentine’s day dar in fiecare an am incercat sa fiu langa partenerul meu in ziua asta. Nu tin neaparat sa facem nu-stiu-ce, insa nu cred ca as vrea sa petrec singura o astfel de zi in care unde te uiti vezi numai sarutari si mangaieri si flori si bomboane si si si si…

Am avut grija, ca orice fata care are grija, sa ii zic cu cateva zile inainte „vezi ca urmeaza Valentine’s day…doar asa, ca sa nu zici ca nu te-am informat…dar iti mai aduci aminte ce cadouri frumoase mi-ai facut la inceput?…”

Si al meu, baiat bun, a vrut sa imi faca o surpriza. Vineri seara, pe 13 februarie, adica in ajun de VD, m-am trezit cu mama lui la noi ca sa stea cu copilul. Sa putem si noi sa iesim ca indragostitii.

Frumos, n-am ce zice. Dar a fost una din zilele alea in care eu ii zic ca vreau alb si el vrea negru. Apoi el ia alb de dragul meu dar nu stie ca intre timp m-am razgandit…

Adica: am ajuns acasa vineri seara moarta de obosita si i-am zis ,,Ce face mama ta aici?”

el: -pai ti-am facut o surpriza, n-ai zis tu ca vrei sa iesim, si sa iesim vineri ca sambata o sa fie prea multa lume??

eu:-pai ti-am zis asta luni, acum mi-e somn,…si pana adoarme copilul, pana sunt gata…

M-am gandit sa iesim daca tot s-a ivit ocazia, sa nu ii stric surpriza omului. Si uite asa a adormit Sabrina la 1 fara 5 minute noaptea, si la 2 am iesit noi pe usa. Unde mergem la 2 noaptea? In primul loc pe care l-am ales era pustiu.

Oouupss..zic eu, hai in clubul ala nou, de care am auzit eu, unde se tine evenimentul ala…Da, bine. era inchis. Luminile stinse. Nu era nimic.

Zic: „Hai acasa, nu e sa fie astazi”; Al meu: „Nuuuuuu…daca te-ai imbracat, si am iesit, trebuie sa te duc eu undeva de Valentine’s day.”

eu: -Bine, dar VD e maine.

el: -Nuuuu…e azi. e 3 ceasul.

eu:-Caaaat? 3? adica ne-am plimbat o ora cu masina si n-am ajuns nicaieri? M-a luat durerea de cap de la somn. Hai acasa.

el: -Vezi, ce romantic, ne-am plimbat cu masina noaptea prin Bucuresti. De cand nu te-ai mai plimbat cu masina noaptea prin Bucuresti? Te mai duc undeva si daca si acolo e inchis sau nu gasim nimic, sau nu iti place, atunci te duc acasa.

eu:-Bine, hai la Ramayana, ca e non stop, bem un ceai si mergem acasa. Si asa am facut, am stat la Ramayana 45 de minute si am venit acasa.

Poate ca a fost ratat, poate ca n-a fost…poate ca a fost frumos :)

Despre parintele perfect

Daca te astepti sa gasesti portretul parintelui perfect, aici pe blog, inchide postul si nu mai pierde timpul. Pentru ca nu e aici si nu e nicaieri. Parintele perfect nu exista. Insa toti suntem perfecti pentru copiii nostri. Noi stim cum plang, de ce plang, cand plang si ce au nevoie.

Ei ne-au ales pe noi, de acolo de sus, din norul bebelusilor, pentru ca noi suntem ceea ce ei au nevoie. Totusi, putem incerca sa facem mici imbunatatiri.

marguerite-74886_640

Imi doresc ca Sabrina sa creasca imbratisata de iubire, si acest lucru sa ii ofere siguranta de care are nevoie, nu doar acum ci pe tot parcursul vietii ei.

Sa invete si ea la randul ei sa primeasca si sa daruiasca iubire. Sa stie ca suntem acolo orice ar fi, si daca nu mai suntem, sa isi aduca aminte ce inseamna iubirea si sa se ridice din orice cazatura.

Imi doresc ca Sabrina sa aiba incredere in ea, sa faca lucrurile singura. Din acest motiv, eu nu am sa o grabesc niciodata. N-am sa ii spun ” hai ca ne grabim, vino sa te imbrac si sa iti leg sireturile.” Nu. Daca are nevoie de 10 minute ca sa isi lege sireturile ne vom trezi mai devreme cu 10 minute. Sabrina isi va lega singura sireturile.

Imi doresc ca Sabrina sa fie fericita, sa invete sa isi exprime emotiile si sentimentele. Sa le transforme in orice, dar nu in frustrari. De asta, n-am sa o pedepsesc niciodata. Nu cred in pedepse. Cei mai problematici copii din generala erau cei pedepsiti. Cei care adunau frustrari, cei care nu vorbeau despre problemele lor. Isi transformau pedepsele de acasa in comportamente rebele la scoala, si uite asa era un cerc vicios. O sa discutam, o sa negociem, o sa explicam, o sa plangem impreuna. Sabrina nu va sta niciodata inchisa singura in camera, sau cu fata la perete.

Imi doresc ca Sabrina sa ia singura decizii in cunostinta de cauza. II voi spune mereu ce cred eu ca e mai bine pentru ea, sau ce e moral, sau ce e mai util. Sabrina va face ce crede ea.  Va sti ce optiuni are dar si ce consecinte urmeaza dupa fiecare. Sabrina si le va asuma.

N-am sa ii transfer ei fricile mele. Am sa ma abtin cat pot de tare sa o ingradesc pe ea din cauza fricilor mele. Cu siguranta ca le va avea mai tarziu pe ale ai. Dar nu voi transforma fricile mele in problemele ei.

Nu exista parintele perfect, putem doar incerca sa fim mai buni pentru ei. Pentru cei ce au fost un corp cu noi si sunt reflexia comportamentului nostru.

 

Sursa foto: www.pixabay.com

Propulsat cu mândrie de WordPress | Temă: Baskerville 2 de Anders Noren.

SUS ↑