Avortul spontan si viata de dupa

A trecut suficient de mult timp si cred ca acum pot sa scriu despre asta. Am sa scriu numai din experienta personala, cu scopul de a ajuta si alte femei sa treaca peste aceasta incercare grea din viata lor.

Avortul spontan reprezinta intreruperea spontana a sarcinii din cauze naturale, fara interventie din afara si poate avea loc in primele 20 de saptamani de sarcina. Se spune ca aproximativ 25% dintre sarcini se termina printr-un avort spontan iar multe dintre avorturi nu sunt cunoscute, intamplandu-se chiar inainte ca femeile sa stie ca sunt insarcinate. Pierderea produsului de conceptie in primul trimestru si inceputul celui de-al doilea trimestru reprezinta 15-25% din totalul sarcinilor diagnosticate clinic. Cauzele avortului spontan in primul trimestru sunt aproape intotdeauna anomalii cromozomiale suferite de fat, aparute in primele faze ale dezvoltarii oului. Dupa terminarea primului trimestru de sarcina, riscul de avort spontan scade semnificativ.

Multi factori pot declansa avortul spontan: fumatul, anumite pastile, accidente fizice, varsta, sau anomalii cromozomiale aparute in faza de conceptie. Totusi, in majoritatea cazurilor de avort spontan nu se da o cauza clara.

Atunci cand m-am gandit ca tare mult mi-ar placea sa strang in brate un pui de om, al meu, nu mi-am imaginat cate probleme pot sa apara in timpul sarcinii. Fericirea aflarii vestii ca vei da nastere unui copil nu te lasa sa te gandesti la tot felul de probabilitati si procente infricosatoare. 25% inseamna totusi 1 din 4, dar nu te gandesti niciodata ca o sa ti se intample exact tie!

In saptamana 8 de sarcina niste dureri crunte de burta m-au apucat. Dupa cateva ore de crampe abdominale care nu s-au potolit nici nu no-spa nici cu ovule cu progesteron, o mica sangere a aparut. Chiar mica si nu parea deloc ingrijorator. se intampla ca in primul trimestru sa mai sangerezi si sa nu fie neaparat un simptom al unui avort spontan. Dar pentru ca aveam contractii extrem de dureroase am ajuns la Medlife. Doctorita de acolo mi-a pus perfuzii de calmare si de relaxare a muschiului uterului, fapt care a dus la o sangerare si mai mica, la dureri mai mici, dar la prelungirea avortului spontan. Niciun avort spontan care a inceput nu poate fi oprit! Asta am aflat dupa. Dupa o noapte internata si nimic schimbat la starea mea, am decis sa plec acasa si sa fiu foarte atenta la ce se intampla. O data ajunsa acasa, fara perfuzii, lucrurile s-au desfasurat natural mult mai rapid. Durerile au inceput iar si, la final, produsul de conceptie a fost eliminat.

Atunci am stiut. Ne-am urcat in masina si am plans de durere la fiecare incetinitor de viteza, sau cum se numeste cauciucul ala peste care treci cu masina. Il simteam pana in gat si inapoi, o durere groaznica. Ne-am intors la Medlife. La ecografie uterul meu era gol, dar ramasesera inauntru resturi de tesut ce trebuiau curatate printr-un chiuretaj, eliminand riscul unei infectii. Medicul de garda mi-a fost alaturi, la fel si asistentele, si totul s-a terminat foarte repede dupa o anestezie locala.

Suportul moral in astfel de momente este extrem de important. Doctorii nu prea se gandesc sa iti spuna cuvinte frumoase, asistentele sunt grabite si ocupate cu treaba lor, dar am avut noroc. Aproape ca si ele, ca si mine, aveau lacrimi in ochi. Cand am intrat pe usa salonului George avea fata alba. citise pe net toate informatiile si ma astepta sa ma intorc sanatoasa de la chiuretaj. Primul dus a fost groaznic. sub apa care curgea, m-am simtit atat de goala pe dinauntru! Nimic nu putea sa umple spatiul a ceea ce a fost, chiar si pentru doar cateva saptamani, copilul meu. Important este, insa, sa mergi mai departe!

Am cautat pe internet tot felul de informatii. Doctorii din Romania iti spun ca, in general, e bine sa astepti macar 5 luni dupa un avort spontan pana la o noua incercare. studiile din afara arata ca poti incerca chiar din luna urmatoare, sansele ca sarcina sa se prinda bine si sa fie un copil sanatos fiind crescute. Am gasit o doctorita buna, mi-a spus sa incerc cat de repede ma simt pregatita. Cred ca la nici 2 luni Sabrina isi facea loc in burtica mea, unde avea sa creasca mare si sanatoasa. In general, avorturile spontane nu inseamna probleme ereditare, doar daca se intampla cate 2-3 la rand. Atunci doctorul iti va recomanda sa faci niste analize suplimentare.

Cauta ajutor in jurul tau si vorbeste despre ce simti. Despre golul pe care il simti. Pe mine m-a ajutat foarte mult. Daca simti ca nu te-ar intelege nimeni, poti sa imi scrii mie.

30 aprilie 2017

Mie nu imi place sa vand sau „sa ma vand”

Am auzit de multe ori prin facultate ca trebuie sa invatam sa „ne vindem”. Ca sa avem un succes mai mare atunci cand mergem la un interviu pentru job, atunci cand vrem sa impresionam, atunci cand vrem sa castigam ceva. Sa invatam sa spunem despre noi ca facem si ca dregem si ca suntem cei mai cei.

Am inteles repede ca branding-ul personal e important, ca imaginea conteaza…dar fix asta este diferenta dintre oamenii de comunicare si marketeri, cred eu. Pot sa creez povesti, pot sa creez o imagine pentru un brand, pot sa fac un comunicat de presa si sa aduc concepte noi, insa nu pot sa vand! La propriu, sa vand un produs, o casa si nici chiar pe mine. Cel mai greu este cand vine vorba despre mine!

Nu imi place sa insist, nu suport sa ma rog de oameni sa cumpere ceva, sa accepte un produs, sa ma ia pe mine in locul altcuiva sau sa le spun cat de minunata sunt eu.

Mai repede le-as spune „hai, stii ce, daca nu vrei nu imi mai pierde timpul!” decat sa le spun ca produsul meu e unic si inovativ (la fel ca toate celelalte) si sa insist pana ce, de gura mea si de durere de cap, il cumpara. Exact asta face un agent de vanzari. Iar eu nu pot. Si cand vine vorba despre mine….cu atat mai mult ma subapreciez. Cum? dar de ce sa insist? dar de ce sa le spun eu, ei nu stiu? Poate altul e mai bun, mai destept, face mai multe.

Am vazut in jurul meu extrem de multe mame care fac multe lucruri si care „se vand” bine. Toata lumea stie cate lucruri minunate fac ele. Eu am 24 de ani, mi-am dat licenta cu Sabrina la san, scriu pe blog de 3 ani si am reusit sa il monetizez din primul an, cu contracte serioase, Sunt masteranda acum si antreprenor. Dar nu stiu sa ma vand. Se pare ca nu am invatat nimic in facultate.

foto

27 aprilie 2017

Mi-am imaginat un loc cu suflet si a iesit Play Garden

Anul trecut in August am cautat un loc de joaca unde sa ii serbez ziua Sabrinei. Implinea 2 ani, iar noi nu mai puteam de bucurie!

In ciuda faptului ca era luna August, cand lumea inca este in concediu, iar copiii sunt plecati in tabere si pe la bunici, niciun loc de joaca nu avea intervale libere. E adevarat, am cautat doar cu doua saptamani inainte, dar nu m-am gandit nicio secunda ca trebuia sa caut, probabil, chiar si cu o luna inainte ca sa gasesc un interval, cat de mic, disponibil.

nu voiam orice loc de joaca, voiam unul care sa aiba si afara, ca era cald si frumos, dar si inauntru, ca poate era prea cald si prea frumos. Voiam un loc colorat dar liber, pentru ca multe locuri de acest gen miros a baloane pline de praf si sunt dotate cu niste jucarii mai mult sau mai putin potrivite pentru cei mici de 2-3 ani.

Si m-am gandit apoi ca mi-ar placea ca un astfel de loc sa aiba suflet, sa ofere petreceri personalizate, cu teme, cu animatori, cu jocuri si veselie. sa fie un loc in care sa ma simt ca acasa, sa pot sa revin ori de cate ori vreau chiar si pentru o cafea, atunci cand lucrez de acasa si Sabrina nu merge la gradinita, sa fie, oarecum, intim, sa ne simtim bine si noi, parintii. Un loc in care sa se faca si seara de filme, sa gasim popcorn, sa simta si copiii ca au iesit in oras in timp ce noi jucam un Activity. Sa fie Play Garden, un loc cu suflet, unde totul este posibil.

N-am gasit un astfel de loc. Asa ca am inchiriat o locatie langa intersectia Baneasa, am amenajat-o cu drag, am decorat-o cu personaje animate, si am pus in ea sufletul pe care nu l-am gasit in alte locuri. Vom tine acolo ateliere simpatice si petreceri de neuitat si avem si jocuri pentru parinti. In sfarsit, un spatiu cum imi place mie!

18 aprilie 2017

Uneori simt nevoia sa multumesc pentru ce am si ce sunt, dar nu stiu cui

Eu nu prea cred in Dumnezeu. Stiu ca oamenii au nevoie de povesti, atunci cand realitatea e prea dureroasa, un loc unde sa se ascunda si sa caute speranta. Atunci cand nu gasesti ajutorul aici, pe pamant, atunci cand lucrurile nu mai depind de tine si nu prea ai ce face, iti intorci fata in cautarea unui noroc divin, miracol, sau orice iti da putere sa mergi mai departe.

Cred insa in energia si in felul in care noi vedem lucrurile, si cred ca optimismul si energia pozitiva ne pot influenta viata si felul in care lucrurile se intampla in viata noastra. Cred asa, intr-un fel de univers al energiilor, unde nicio fapta buna nu ramane nerasplatita pana la final.

Si eu, poate mai mult ca altii, sau nici nu stiu, pentru ca fiecare are destinul lui, am avut parte de multe clipe grele. Si nu, nu cred ca asa a vrut Dumnezeu, ci cred ca asa a fost sa fie, ca legile naturii sunt de multe ori mai puternice decat omul. Dar am ales sa accept traumele astea si sa trec peste, incercand sa le vindec pe fiecare in parte.

Asa ca am zile cand ma trezesc dimineata si ma simt implinta. Simt ca, atata timp cat am momentul asta si sunt sanatoasa, am deja tot ce imi trebuie si tot ce am nevoie. Am primit deja cel mai frumos cadou, pe Sabrina, si o iubire de nedescris din partea tatalui ei, am o familie numeroasa si suntem aici, in acest moment, cu totii! Si simt nevoia sa multumesc pentru tot, dar nu stiu cui!

Simt nevoia sa multumesc ca atat eu cat si copilul meu avem acces la sanatate, la mancare, la tratament. Ca locuim aici si nu intr-o zona in care razboiul si foametea fac ravagii, in care nu exista tratament pentru boli sau nici macar apa. Nu inteleg insa de ce exista diferentele astea mari intre un colt de lume si altul, si nu stiu niciodata cum se va schimba situatia. Tocmai de asta, simt nevoia sa multumesc universului pentru momentul asta.

Macar o secunda, opreste-te din tot ceea ce faci si multumeste si tu universului ca esti aici, acum. Nici un alt momement nu este garantat.

14 aprilie 2017

Cat de mult te ajuta plimbarile cu bebelusul in anumite etape complicate din dezvoltarea lui

Azi mi-am adus aminte un pic de primele zile si luni cu Sabrina. Primele doua luni Sabrina nu a plans nici un pic. Dar de loc, plangea doar cand era ora de masa, cat sa ma anunte ca cineva s-a trezit. La doua luni, colicii nu au mai lasat-o sa fie atat de linistita. Si daca pana atunci fusese atat de cuminte…nu prea stiam ce sa ii fac. De fapt, dupa cateva nopti nedormite nu mai stiam nimic si nu mai reuseam sa o calmez nici pe ea, nici pe mine.

Asa mi-am amintit ca am in casa un sistem de purtare, si stiam ca pozitia la verticala in care va sta in sistem ar trebui sa o ajute cu eliminarea gazelor, iar eu puteam sa o tin mai mult in brate asa, fara dueri fenomenale de spate. Ieseam afara toata seara in sistem, imbratisate amandoua, iar Sabrina incepuse iar sa doarma bine. S-a intamplat sa fie nevoie sa fie purtata si la 2-3 dimineata, cand tot preferam sa iesim afara, pentru ca era septembrie, iar noi nu aveam somn.

Nu stiu acum ce m-as fi facut fara sistem, si cum altfel as fi putut sa o linistesc atunci.

Apoi a crescut, si am trecut la carucior. Primul ales nu a fost cea mai buna varianta, mi se parea foarte mare si foarte greu, plus ca nu inceapea prea bine nici in portbagajul auto. Asa ca, in luna Decembrie, cand am plecat in vacanta la Brasov, am ales sa trecem la unul mic, compact si sport, pe care sa il lasam complet pe spate si sa ii punem o paturica. Am ales caruciorul din Carrefour, a fost mult mai ieftin decat ne asteptam si l-am folosit mult mai mult decat pe cel mai mare si mai scump dar total inutil.

Plimbarile sunt importante atat pentru dezvoltarea armonioasa a bebelusului, cat si pentru mama, care se bucura de cateva clipe de ragaz, vreme frumoasa si plimbare in aer liber. Insa plimbarea trebuie sa aduca confort, si este foarte bine sa alegi sistemul, caruciorul, sau scaunul auto in asa fel incat bebelusul sa se simta bine si sa fie in siguranta, cat timp creati amintiri frumoase.

Pentru inspiratie si produse de calitate, va indrum spre magazinele Carrefour in ale caror rafturi veti gasi produse noi, special create pentru universul bebelusilor.

8 aprilie 2017

Ce produse de ingrijire mai folosim pentru bebelusii nostri?

Pielea bebelușilor este delicată – la fel este și sistemul imunitar al acestora. Produsele chimice, parfumurile și coloranții din îmbrăcămintea, detergenții și produsele de îngrijire pot provoca iritații, uscăciune și erupții cutanate. De aceea, una din principalele preocupări ale mămicilor este să folosească produse de îngrijire cât mai sigure pentru a proteja micuțul de posibilele probleme ale pielii.

Părinții din întreaga lume au încredere în Sanosan Baby pentru curățarea și îngrijirea pielii sensibile a bebelușilor. Fiecare produs conține combinații de ingrediente dezvoltate special pentru păstrarea sănătății pielii, fiind testat clinic și fabricat exclusiv în Germania, sub supravegherea specialiștilor.

Sanosan Baby oferă trei linii de produse potrivite pentru îngrijirea pielii bebelușilor:

Sanosan Curățare
Sanosan Îngrijire
Sanosan Schimbarea pampersului

Realizate fără parabeni, siliconi sau ulei de parafină, produsele Sanosan Baby sunt sigure și delicate, având în compoziție substanțe active naturale, precum:

Ulei de măsline organic și extracte vegetale – omiterea utilizării pesticidelor chimice, a îngrășămintelor minerale și a ingineriei genetice protejează mediul înconjurător, dar- mai ales – asigură un conținut minim de poluanți și oferă siguranța unui produs cât mai aproape de natural;
Proteine hidrolizate din lapte – având importante proprietăți anti-iritante și de protecție, acestea accentuează hidratarea și elasticitatea pielii, fiind benefice în tratamentul dermatitelor, eczemelor sau a crustei de lapte.

Produsele Sanosan Baby se găsesc în farmacii, magazinele specializate pentru bebeluși, magazinele online și în supermarketuri.

7 aprilie 2017

Lună: aprilie 2017