Darurile care conteaza

Aseara incercam timid sa ies cu masina din parcarea blocului, pentru ca asa sunt cursurile de master la facultatea mea, puse la ora 18:30, adica fix atunci cand strada mea este blocata de un rand de masini ce stau bara la bara si se indreapta incet si sigur spre bulevard. Am plecat de acasa la 19:15 cand, teoretic, aglomeratia se mai duce.

Toti soferii erau preocupati sa fie mai buni de Craciun, asa ca niciunul nu ma lasa sa dau cu spatele, sa pot sa ies din parcare si sa imi iau, frumos, locul in rand. Am mai stat apoi pe podul Baneasa inca vreo 30 de minute, timp in care priveam aglomeratia pe geamul masinii si ma gandeam…cat de comercial a ajuns Craciunul.

Toata lumea cumpara. De toate, orice, sa fie. Sa stim ca am cheltuit si Craciunul asta, ca am luat cadouri pentru secretare, educatoare, oameni cu care nu avem nicio treaba, prieteni vechi sau rude apropiate. cat de ,,gol,, a devenit craciunul si tot ceea ce inseamna, cum, de fapt, abia asteptam cu totii sa treaca zilele astea aglomerate, agitate si obositoare, sau ne bucuram doar ca avem cateva zile legate de concediu.

Frumusetea sarbatorilor nu sta in alergatul la mall dupa cutii cu bomboane, ceafa de porc sau cozonac. Frumusetea Craciunului este petrecerea timpului impreuna, un pahar de vin fiert seara, in pijamalele comode si ponosite, impodobirea bradului cu copiii in timp ce asculti colinde, bei ciocolata calda si construiesti amintiri.

Amintirile! Am uitat! Amintirile sunt cel mai frumos dar. 

Anul asta chiar nu mi-am dorit nimic. imi doresc doar cele mai frumoase amintiri. Primul Craciun in 4. 2 copii sanatosi si fericiti. Lucruri care nu se cumpara. Asta e magia Craciunului!

Minunatii de poze cu decor de iarna by Squishy Baby Stuff

 

Iti multumesc, Doamne, pentru aceasta minune!

Nu stiu daca e cineva acolo care primeste multumirile mele, dar eu i le ofer, pentru ca simt ca e ceva mai presus de noi, caci altfel nu-mi imaginez cum iau nastere niste fiinte atat de adorabile, cu sufletul curat si plin de iubire.

Intr-una din noptile trecute am dormit in pat cu micuta Sabrina. Ma uitam la ea cat de frumos doarme, ce fata mica si alba are, parul ei blond, surasul din somn…iar ea s-a intors cu corpul catre mine, in pozitia fetusului. Atunci am strans-o in brate si m-am surprins exclamand ” Iti multumesc, Doamne, pentru aceasta minune!”.

Sa ai in brate un copil sanatos si fericit este, cred eu, tot ce ai putea sa iti doresti ca si parinte. Ca si om. tu si puiul tau de om, cea mai mare implinire.

baby-784609_640

M-am gandit apoi ca sarcina mea a fost presarata cu hop-uri hop-uri, cu internari regulate, cu injectii chiar si de doua ori pe zi, pentru perioade de timp, cu perfuzii cu substante care se tin non-stop (pentru ca isi fac efectul doar cat substanta e in sange) si care sunt interzise la comercializare in farmacii din cauza prea multor decese ale mamelor si a pruncilor, cu frici, temeri si contractii dureroase. Cu sincope in ritmul cardiac (sper ca ma exprim bine) din cauza perfuziilor.

Nu m-am plans niciodata. Nici nu cred ca am de ce. Mi se pare un pret echitabil, sau chiar prea mic, pentru minunea pe care o tin acum in brate. Puiul asta de om merita orice sacrificiu, chiar inainte sa se nasca.

Le oferim puilor de om, pentru inceput, corpul nostru. Sa creasca si sa se dezvolte. Apoi inima noastra, plina de iubire pentru ei pana sta sa explodeze. Apoi tot timpul nostru, toate grijile noastre, toate gandurile noastre si toate eforturile ca sa creasca sanatosi si fericiti. Tot locul din bratele noastre.

Le oferim tot. Un pret prea mic pentru o minune, as zice… 

Propulsat cu mândrie de WordPress | Temă: Baskerville 2 de Anders Noren.

SUS ↑