De curand am fost invitata la un eveniment. Am gasit loc la o masa ocupata in totalitate de doamne si domnisoare, care n-au observat ca m-am asezat langa ele, prea ocupate fiind cu comentarea tinutelor afisate la petrecerea VIVA. (parca)
Trei domnisoare si doua doamne mai in varsta (decat mine) au inceput sa vorbeasca despre mamiceala. Una singura dintre cele doua mai in varsta avea copil, despre cealalta nu sunt sigura dar n-as crede. Apoi am asistat total fara voia mea la o discutie care m-a macinat multe ore dupa, mai mult simtindu-ma vinovata ca nu am zis nimic atunci, dar asa sunt eu – uneori fac din tantar armasar, alteori ma bag sub masa si tac malc, desi cred cu toata taria ca, pe undeva, as avea dreptate. Asta inseamna resemnarea. Sa ai principii si sa le incalci pentru ca sunt prea multi idioti in jurul tau.
Una dintre domnisoare a inceput sa spuna ce demente au devenit prietenele ei care au nascut (nimic suspect pana aici, stiam deja ca noi, mamele, suntem o specie aparte) apoi au inceput sa vorbeasca despre…educatie si rolul benefic al bataii.
Da, exact asa. Nu retin cum a pornit discutia, dar urmatorul aspect n-am reusit sa-l uit oricat am incercat.
-Mamele din ziua de azi, ca nu cumva sa il bati! Pai ce, eu am crescut cu bataia si ce, faceam prostii, mi-o meritam! Acum ei nici n-au ce prostii sa faca, eu stricam sifonierul, patul, cine stie ce faceam. Mi-o meritam! Si eu i-am tras una lui fie-miu, ca na, o merita!
-Da, si eu mi-o meritam! Pe langa sora mea eu nu eram deloc cuminte. Asta e, mi-o meritam, cate prostii faceam!
Cam atat am retinut eu din toata discutia. N-as vrea decat sa completez ca: DA, se vede ca ati fost crescute cu bataia, si nu sunteti deloc mari si bine acum! Un om care accepta bataia nu e bine. O accepta si o da mai departe tocmai pentru ca a fost crescut cu ea. Si n-ar fi acceptat-o si n-ar fi dat-o mai departe daca ar fi fost bine acum, fericit si sanatos emotional. Nu pot decat sa spun ca imi este mila de voi, ca ati crescut asa, cu bataie. Nu sunteti singurele, cred ca multi dintre noi au crescut asa si inca au impresia ca asta este metoda utila de a educa.
Aveti impresia ca ati meritat asta pentru ca a fost singurul mod in care ati putut sa treceti peste – acceptarea. Nu! Nu meritati asta! nimeni nu o merita! Nici voi si nici copiii vostri! Ati primit bataie din cauza ca parintii nu au stiut sa-si gestioneze furia de moment, sa se linisteasca si sa va dea o lectie vorbind calm si linistit cu voi despre ceea ce ati gresit sau i-a suparat.
Faptul ca voi acceptati ca „o meritati” si strigati asta cu atata hotarare nu e bine deloc. Ce inseamna a merita? Pentru mine inseamna a oferi ceva in schimbul a ceea ce cineva tocmai a facut. Sa oferi durere unui copil pentru ca „a facut prostii” nu intra la ” a merita”. intra la violenta. Uite consecintele, mobilierul a fost schimbat, voi insa ati ramas cu traume pe viata. Care nu va afecteaza doar pe voi cat si pe copiii vostri.
Si apoi, ce lectie ii oferi tu copilului? Ca el din palma aia nu invata nimic, decat ca bata-i buna si asa are sa faca si el cu copiii lui. Dar ce invata el concret? Ca ala mai mare are dreptate din cauza ca poate sa foloseasca forta fizica? Asta-i lectia pe care vrei sa i-o dai? Doar pentru ca tu nu poti sa-ti gestonezi furia si sa ii explici calm si linistit ce a gresit si de ce te-ai infuriat?
Nu! Palma aia nu o merita el, durerea aia nu o merita el pentru ce a facut. Palma aia vrei tu sa i-o oferi pentru ca nu esti in stare sa-ti gestionezi propriile trairi. Refulezi si te descarci pe el, doar pentru ca este mai mic.
Ar trebui sa fiu dusa in piata publica. Sa aruncati cu rosii in mine. Sunt una dintre mamele alea nebune care lupta impotriva violentei. Puteti sa ma ardeti pe rug. Cel putin, in urma mea, va ramane un copil fericit si sanatos emotional.
V-am pupat!
