Siguranta copilului in masina. Ce reguli trebuie sa respectam?

Despre siguranta copilului in masina am mai scris o data, aici pe blog. Propun acum sa reluam subiectul si sa ne reamintim care este legislatia in vigoare si ce norme trebuie sa respectam atunci cand transportam un copil cu masina. Raspunsul la intrebarea: pana cand ne trebuie un scaun auto pentru copii si alte curiozitati, mai jos.

Conform Codului Rutier, minorii care au sub 1 metru si 35 de centimetri inaltime pot fi transportati cu automobilul numai daca sunt asezati in scaune auto special concepute pentru ei sau in inaltatoare, un fel de perne speciale care se fixeaza de bancheta masinii.

Bebelusii, pot sta atat pe bancheta din spate, cat si pe locul din dreapta fata, in scoica speciala pentru ei. In fata, insa, numai dupa ce airbagul a fost dezactivat. Si desi suna complicat, este o operatiune usoara (la unele masini). La mine trebuie deschis torpedoul iar inauntru este un buton on/off pentru airbag. Scoica trebuie si ea fixata bine cu centurile de siguranta in punctele indicate de producator.

Nu doar legea obliga la transportul in siguranta al copilului, cat si nevoia de protejare a acestuia in caz de accident. Nu exista un loc mai sigur in masina decat scaunul special conceput pentru copil. Acesta are rolul de a tine copilul fixat cu centuri speciale, si de a-l proteja in caz de accident. Daca nu ar fi prins cu un dispozitiv special, in cazul unui accident, copilul ar fi izbit de pereti sau aruncat prin parbriz. Numarul copiilor decedati in urma accidentelor ar fi drastic mai mic daca parintii si-ar transporta copiii responsabil si in siguranta.

Copilul nu se transporta in masina in sistem de purtare de catre un adult! In acest fel el va functiona ca un airbag pentru adult in momentul unui impact si ar fi strivit de greutatea acestuia, in niciun caz nu va fi protejat!

O data ce copilul a ajuns la peste 135 de centimetri inaltime, poate sta pe bancheta din spate doar cu centura masinii. Desi peste 1 metru si 50 de centimetrii copiii pot sta pe locul din dreapta fata, eu nu as recomanda acest lucru, mai ales, nu la drum lung.

Un scaun conceput special pentru transportul copiilor nu trebuie sa fie neaparat scump, dar sa indeplineasca cateva cerinte minime de siguranta. Pentru mai multe modele si inspiratie in alegerea scaunului de masina, puteti arunca un ochi si pe site-ul http://www.noriel.ro

Eu as recomanda, tot pentru siguranta copilului, sa aplicati pe luneta un sticker cu atentionari pentru ceilalti conducatori auto ca in masina se afla si copii, in genul „bebe la bord”.

10 februarie 2016

Ce avem in bucatarie cand incepem diversificarea?

Daca in articolul trecut am vorbit despre cat de importanta este nutritia, m-am gandit ca trebuie sa vorbim si despre ce ne trebuie in bucatarie cand incepem procesul de diversificare.
Astfel, cautand pe net un scaun de masa perfect, am gasit in sectiunea scaun masa bebe de la magazinul online Noriel cateva modele care mi-au facut cu ochiul.

Am ales sa va arat acest scaun pentru ca il are sora mea. Lasand la o parte pretul piperat, daca il primiti cadou sa nu spuneti nu!
Sa va zic si de ce:
il foloseste cu succes de cand are 6 luni, iar acum are 3 ani jumatate. Spatarul este ajustabil in 3 pozitii, are suport pentru picioare tot reglabil si sistem de inchidere foarte sigur. Reductor, tavita dubla, husa se curata usor si cand este strans este destul de compact.

Un mic secret, ca sa il numesc asa, este sa puneti sub scaun o bucata de musama, plastic, sau orice altceva poate fi spalat foarte usor sau chiar aruncat direct. Pentru noi, mai important decat curatenia, a fost sa o lasam pe pitica sa experimenteze cu mancarea cam tot ce vrea. De la spalat pe maini in diferite texturi, la catapulta cu lingurita sau aruncatul direct al mancarii pe jos, le-am facut pe toate.

Este necesar un blender pentru primele luni si un aparat de gatit cu aburi. Apoi am inceput sa descoperim canute de apa, cu diferite forme. Canuta cu pai,canuta simpla cu cioc sau canuta cu cioc si supapa – cea care nu curge daca nu tragi din ea, am incercat mai multe variante pana am ramas cu doua care ne plac tare mult.
Lingurite diferite: lingurite termosensibile, care se coloreaza daca mancarea este prea fierbinte (da! Am avut si dintr-acestea), lingurite din silicon pentru perioadele de eruptie dentara si lingurite de plastic acum, cand e mai mare.

Tot acum, am descoperit niste vase special inclinate ca sa poata lua singura cu lingurita. Normal ca inca nu ne iese, dar exersam cu spor si important este ca ea isi doreste sa faca acest lucru. Isi doreste sa manance singura.

Folosim multe lavete si, desi incerc sa fac economie la hartie cat se poate, servetelele de masa super absorbante sunt un must have. N-a folosit bavetica niciodata, ceea ce inseamna ca avem mereu un schimb de haine pregatit pentru dupa ce mananca.
Noi incercam sa ii dam cat mai multe legume gatite la abur, carne de curcan, vita sau peste, fructe si legume proaspete. Nici iaurtul natur cu grasime 10% nu ne lipseste din frigider iar branza mozzarella este preferata ei. Mai ales combinata cu afine.

Spune-mi tu, tie ce nu iti lipseste din bucatarie cand puiul tau ia masa?

1 octombrie 2015

Primele 1000 de zile si 4 miracole din viata beblusului tau

Saptamana trecuta am participat la o conferinta in care doctori pediatri si psihologi au dezbatut tema importantei primelor 1000 de zile din viata beblusilor. Conferinta, sau intalnirea mamelor cu doctorii, pentru ca a fost o atmosfera vesela si primitoare, a insemnat lansarea programului de nutritie “Nestle Incepe Sanatos Creste Sanatos”, program care vine sa sprijine nevoia de cunoastere si informare corecta a proaspetelor si a viitoarelor mamici. Am aflat multe informatii noi, utile fiecarei mamici, pe care vreau sa le impartasesc aici, cu voi.

inainte de toate, o poza cu puiul meu

4 miracole au loc in primii 2 ani de viata

1.Dezvoltarea fizica: in primele 1000 de zile bebelusii cresc mai mult decat in tot restul vietii lor, astfel ca nutritia din aceasta perioada este foarte importanta. Despre alaptat s-a vorbit mult, mereu, nu doar la aceasta conferinta. Se stie ca este esential laptele matern in dezvoltarea normala a copilului, insa, daca alaptarea se opreste din varii motive, este necesar pentru copil sa primeasca un lapte special conceput pentru el, imbogatit cu vitaminele de care are cea mai mare nevoie la acea varsta. Consumul hiperproteic in primul an de viata , dar si dupa, creste riscul de aparitie a obezitatii in viata adulta. Diversificarea nu se incepe inainte de 4 luni si ,pe cat posibil, nu dupa 6 luni. In Romania, la copiii in varsta de 6-12 luni, prevalenta anemiei este de 48%, la nivel global se estimeaza ca 47%dintre copiii cu varsta prescolara sunt anemici, ceea ce inseamna ca alimentatia bebelusilor, mai ales, trebuie sa contina alimente bogate in fier si vitamine. Alimente bogate in fier: plantele cu frunze verzi, spanac sau patrunjel; carne de pui, vita sau curcan, peste, fasole, mazare, cereale(ovaz, mei, grau), galbenus de ou, fructe uscate (stafide, caise, smochine).

2.Dezvoltarea cognitiva: In primele 1000 de zile bebelusii dobandesc pana la 80% din abilitatile lor cognitive. legatura dintre mama si copil in timpul sarcinii, cat si dupa, este extrem de importanta in dezvoltarea cognitiva a copilului. Tot ce gandeste si ce simte mama genereaza substante chimice care influenteaza viata emotionala a copilului. Iubirea pentru copil incepe inca dinainte de a se naste! Este important ce simte mama cand este insarcinata, ce si cum ii vorbeste copilului. In perioada intrauterina conteaza nutritia mamei, dezvoltarea creierului copilului fiind influentata de cantitatea si calitatea nutrientilor pe care ii primeste. Nu trebuie sa mananci pentru doi, dar mananca sanatos si hidrateaza-te corespunzator! Dupa diversificare, lasati copilul sa exploreze alimentele si sa se joace cu mancarea, astfel descopera mereu lucruri noi, texturi, culori, mirosuri si gusturi, mancati impreuna, construiti o rutina de masa.

3.dezvoltarea sistemului imunitar Bebelusii se nasc cu un sistem imunitar care nu este capabil sa ii protejeze si au nevoie de aproximativ doi ani ca acesta sa se maturizeze si sa ii protejeze corespunzator. S-a dovedit ca nutritia si atasamentul emotional sunt factori decisivi in dezvoltarea sistemului imunitar. Interactiunea dintre mama si copil in timpul sarcinii si dupa, nutritia mamei si a copilului, cat si expunerea la microbi ( astfel incat sa se dezvolte anticorpi naturali) influenteaza dezvoltarea sistemului imun al copilului pe termen lung. Referitor la alergii, nu exista dovezi ca introducerea alimentelor potential alergenice reduce cu adevarat riscul de alergii, daca acesta exista. Desigur, maturizarea sistemului imunologic este influentata si genetic, de boile mamei in timpul sarcinii, sau de transferul de anticorpi prin placenta si lapte matern. Astfel am aflat si ca majoritatea anticorpilor materni sunt transferati in ultimele 4-6 saptamani inainte de nastere. Nasterea inainte de termen este o cauza importanta de deficit de anticorpi in perioada de sugar mic.

4. programarea metabolica. Programarea metabolica tine de alimentatia mamei din perioada sarcinii si de alimentatia bebelusului in primele luni/ani de viata. Este important ca acesta sa fie hranit sanatos, alaptat exclusiv pana la inceperea diversificarii, cu un meniu caloric adecvat, sa nu fie expus unui consum excesiv de proteine pentru a evita aparitia obezitatii si a problemelor precum diabet sau hipertensiune in viata adulta.

Imi dau seama cat de importanta este nutritia, alimentatia, atat a mamei cat si a copilului, si atasamentul emotional pentru o dezvoltare frumoasa si armonioasa din toate punctele de vedere. Asa ca ma bucur enorm ca am mancat cat se poate de sanatos pe toata perioada sarcinii si am incercat sa alaptez exclusiv atat cat s-a putut. Fiind in primul an de viata impreuna, avem grija la ce alimente consumam, la cantitatea de fier necesara si la laptele ales cu grija pentru nevoile copilului. Multe articole pline de informatii complete gasiti pe www.nestlebaby.ro

Sa-i crestem cu dragoste!

29 septembrie 2015

Acomodarea la gradinita sau prima saptamana in colectivitate

Luni dimineata, la 10, eram in fata portii gradinitei cu Sabrina de manuta. Eu cu masina mea, el cu masina lui, ca sa ducem copilul impreuna si apoi sa ne vedem de treaba lui, fiecare. Aveam in minte doar ideea ca n-am sa o las acolo plangand, ca de ar fi sa planga mi-ar placea sa stau cu ea pana ii trece, sa-i arat ca ne putem juca impreuna, ca gradinita e distractiva si frumoasa. Iata ca buburuza ne-a luat prin surprindere si nu a plans, educatoarea a inchis usa si mi-a spus ca mai bine plec, sa nu o fac sa planga, ca cu cat plec mai repede cu atat mai bine. Dar eu aveam in cap ca am sa-i spun neaparat ca ma intorc, ca e in siguranta acolo, ca e iubita si ca nu o sa o paraseasca nimeni. Eu ce sa fac acum cu discursul meu, gata pregatit din timp, pentru un copil de 1 an care „prea mic sa ma inteleaga” dar eu stiu ca intelege ea mult mai multe si mult mai bine. Cum sa-mi las eu copilul crescut doar de mine, zi de zi, intr-un loc strain cu oameni pe care nu i-a mai vazut niciodata, fara sa ii spun macar ca ma intorc? Am mai deschis usa o data, tot nu plangea, asa ca la sfatul educatoarei n-am avut decat sa ies si sa sper sa fie tot asa toata ziua, chiar si cand o vedea ca eu nu sunt iar ea nu stie unde e. Si m-am urcat la volan cu mainile tremurande, si l-am sunat pe al meu si i-am zis „ma mie imi vine sa plang.” „daca ea crede ca noi am parasit-o acolo, si nu cunoaste pe nimeni mititica, si nici ei pe ea„. El, barbat serios ” nu domne, ca tu fii atenta la drum si lasa astea, ca o sa fie bine.” Povestea fiecarei familii in prima zi de gradinita a buburuzei lor.

Restul saptamanii a decurs mai usor, in sensul ca in timpul zilei eram cat de cat linistita ca a mea buburuza e cuminte si ingrijita. Joi dimineata nici n-a vrut sa plece de la el din brate cand a lasat-o la gradi, doar cu lacrimi si plansete. Bineinteles ca m-am revoltat si l-am mustrat ca a lasat copilul in lacrimi, copil care incearca disperat sa transmita ca nu vrea sa plece din locul in care se simte in siguranta si ca poate ii e frica sau teama, si tu te faci ca nu intelegi si pleci. Saptamana asta, luni si marti, am luat-o de acolo plangand in hohote, cu mucii in barbie, ca mi s-a rupt sufletul si azi am tinut-o acasa sa o rasfat cum doar eu stiu si doar ea stie. Copiii plang dimineata si seara, dimineata cand sunt lasati si seara, ca vin alti parinti sa isi ia copiii, e forfota, fete noi, educatoarea lipseste sa predea alti copii. Asa mi s-a spus. Dar nu mai pot de ea cand o vad rosie toata si cu mucii in barbie, ca orice justificare imi trece pe langa urechi si se zbarleste parul pe mine, si vreau doar sa o iau in brate si sa o iubesc, iar si iar si iar.

A fost o saptamana destul de grea, mai ales ca a trebuit sa isi schimbe si programul de somn si de masa dupa cel al gradinitei. Acasa dormea de doua ori pe zi, acolo doarme o data, intre 12 si 4. La inceput seara era foarte obosita si nu ne intelegeam deloc, dar acum e mai bine, pentru ca la maxim 21:00 doarme pana a doua zi la 8 30. Timpul petrecut impreuna e mult mai putin, de la 18:30 la 20:30, timp in care trebuie sa imi dau seama daca e obosita, o dor gingiile, ii dau dintii, ii e foame, are probleme de stomac, etc. Lucru ce mi s-a parut destul de greu la inceput, abia acum incep sa ma obisnuiesc.

De la gradinita o iau curata, schimbata, are acolo si schimburi de haine in caz de nevoie. Copiii sunt scosi afara, dati in leagan, tinuti in brate, ajutati sa mearga, daca e nevoie. N-am de ce sa ma plang, doar de componente ce tin de comunicare, intelegerea copilului si ajutarea lui spre o acomodare cat mai usoara. O abordare gresita in toate gradinitele de la noi, dupa parerea mea. Desi am citit de gradinite unde educatorul vine acasa, cunoaste familia, copilul, mediul in care acesta a crescut. Pare mai mult SF pentru mine genul acesta de descriere, asa ca nu cred pana nu vad cu ochii mei.

Ce mi-am dorit de la gradinita? Sa scoata copiii afara la joaca, sa faca activitati, sa nu fie prea multi copii intr-o grupa, sa aiba camere, sa stiu din alte surse – parinti cu copii- ca acolo e bine si n-are ce sa se intample, sa nu treaca de 1500 ron.

Ce mi-as fi dorit mai mult? o adaptare blanda si usoara, sa stai in primele zile cu copilul acolo, sa-l ajuti sa cunoasca locul si educatoarele, sa ii arati ca e distractiv si frumos, sa vezi mai bine cum decurg lucrurile. Sa stai macar pe hol, fara sa deranjezi niciun copil si copilul sa fie adus sa te vada atunci cand plange. Iata doua variante viabile pentru o acomodare mai frumoasa, variante ce ar putea fi folosite la orice gradinita, as putea spune. Pentru ca nu doar copilul trebuie sa cunoasca locul si personalul, dar si educatoarele trebuie sa il cunoasca pe el, sa stie cand ii e foame/sete/somn, cand are o problema, cu ce ii place sa se joace, ce prefera, etc. Comunicare. Comunicare si iar comunicare. Sa stiu ce si cat a mancat, cand si cum. daca a facut caca si de cate ori. Ce a facut in restul zilei, ce prefera sa faca, ce coleg preferat are si orice altceva legat de copilul meu si actvitatea lui pe parcursul zilei.

Cam astea sunt lucrurile care s-au facut simtite cel mai mult in prima saptamana de gradinita. Daca ai sfaturi pentru noi, sau pentru alti parinti ca si mine, cum sa trecem mai usor peste aceasta perioada, le poti lasa in comentarii mai jos.

sursa foto

23 septembrie 2015

Litoralul romanesc, mizerie si mancare veche

Vineri am plecat la mare, pregatita sa ma intorc cu un post super dragut, cu rochite de vara si machiaje stralucitoare. Din pacate, planurile de acasa nu se potrivesc cu…ce gasesti la mare, asa ca vin cu un post cat se poate de real despre litoralul, si poate, despre sistemul medical din Romania.

Pentru ca sezonul de mers la mare este foarte scurt la noi, iar patronii de localuri incearca sa se imbogateasca in doua luni cat pentru un an de zile, ti-ar vinde sa mananci si cuie, ti-ar creste preturile de 10 ori si ti-ar da mancare ramasa de anul trecut.

Asa s-a intamplat si la noi, numai ca n-am mancat-o noi ci Sabrina. Parca am avut un sentiment, repetandu-i constant chelnerului ca este pentru un bebelus, ca trebuie sa fie proaspata si ca daca nu este, ne poate spune ca vom comanda altceva. [noi am primit o pizza semi-cruda]

Am vrut doar o supa crema de brocoli. Brocoli, cat de greu poate sa fie? Si congelat, se fierbe 3 minute iar apoi se face crema. Dar probabil ca smantana, sau alte ingrediente de prin supa nu erau prea bune. Sabrina nu a vomitat niciodata pana acum, indiferent ce a mancat. N-a mancat prostii, recunosc. Dar s-a mai intamplat sa manance piureuri de legume, brocoli, spanac si la alte restaurante din Bucuresti si sa nu avem probleme. La 10 seara Sabrina a inceput sa vomite cu jeturi, foarte mult si foarte puternic. Cand n-a mai avut ce, a inceput sa vomite suc gastric. Saraca se chinuia sa vomite si nu mai avea ce. Tot patul de la hotel era plin de voma si noi nu stiam ce sa facem. Dupa o ora jumatate in care nu se oprea nicium, am hotarat sa mergem la spitalul privat ISIS din Constanta.

Acolo am avut norocul sa dam peste doua asistente care, dupa ce au ciuruit-o pe Sabrina cu 5 branule, s-au declarat invinse. Mai si dadeau vina pe ea, ca este deshidratata si din acest motiv i se sparg venele. Pai daca un copil care vomita de 3 ore este deshidratat, cum este un copil care vomita de 2 zile? Si cum il rehidratezi, daca el vomita continuu, iar tu nu esti in stare sa ii pui o branula ca sa ii bagi ser? Mai si comentau despre mine, despre cat de ingrijorata eram, in loc sa isi faca treaba si sa puna o branula fara sa sparga vena. Au intepat-o pe Sabrina de doua ori in fiecare mana si o data in picior…degeaba.

[Eu stiu din sarcina cat de dureros este sa bage o branula si sa o scoata imediat, pentru ca si mie mi-a bagat de 3 ori branula fara sa nimereasca si o data fix pe sub piele de ma apucasera toate contractiile.]

Pana la urma i-au facut o injectie doar cu medicamente, no-spa, antivomitiv si probabil un pansament gastric, intramuscular. Am lasat-o sa doarma asa, chinuita, intepatata si deshidratata, pana am ajuns la Bucuresti. Aici am cumparat saruri de rehidratare, am trezit-o si i-am dat cateva gurite. A fost mult mai bine de dimineata, desi tresarea in somn, ofta si incepea sa planga.

Am ramas insa dezgustata de tot ce am gasit pe litoralul Romanesc, chelneri de o zi, chelneri care nu stiau ce inseamna o lingurita (adica o lingura mai mica decat aveti acum?), hoteluri de 4 stele care comparate cu alte hoteluri de 4 stele nu mai raman nici macar cu 3 stele si mancare scumpa, veche, stricata si fara gust. Despre asistente, stiamca in general sunt artagoase si superioare, dar niste asistente pentru copii, te astepti sa fie mai empatice. Pe langa asta, te astepti sa fie CALIFICATE.

In timp ce plateam munca depusa de catre asistente de a o ciurui pe Sabrina, la televizorul din holul spitalului era o stire despre cativa oameni cu intoxicatie alimentara de pe litoral. Sper, si chiar sper, daca va duceti la mare anul asta sa nu aveti prea mari probleme. Noi insa, nu o sa mai alegem Romania pentru data viitoare.

sursa foto

6 iulie 2015

Traieste in ritmul tau

Cel mai frumos este cand esti tanar, se spune, insa frumusetea vietii trebuie descoperita in fiecare etapa a ei.

Sa-ti traiesti viata in ritmul tau, sa nu urmezi retete. Nu exista retete pentru fericire. Nimeni nu stie ce te face pe tine fericit si cum iti doresti tu sa traiesti.

Poti sa nu iei viata pas cu pas, ai tot dreptul. Poti sa traiesti in ritmul tau. Unii merg mai incet, altii mai repede…altii cu pas saltat. N-am crezut niciodata ca saritul „peste etape” (cum spune lumea) o sa aduca mari regrete. Daca tu esti acolo unde ti-ai dorit…atunci poti sa spui ca ai trait frumos.

Doctorita mea imi tot spunea ,, esti asa de tanara ca ai inca inocenta necesara pentru a face un copil „.

Pai da. Ca poate daca eram trecuta de 3 decenii luam in calcul mai multi factori, mai multe tabieturi deja formate si greu de schimbat, o adaptare mai grea, mai multe griji referitoare la sanatate, bani, cariera, timp liber si altele.

In prima saptamana acasa cu copilul am alergat intre mesele lui si restante, am stat noaptea sa scriu pentru facultate intre baita si masa bebelusului. Am inceput fiecare zi cu un zambet si am trait o noua provocare. Nu m-am plans de nopti nedormite, nici de cearcane si nici de plansete inconsolabile. M-am adaptat repede, m-am refacut si mai repede, ne-am iubit extrem de repede si de mult( probabil inca de cand era doar o celula) si nu imi pare rau de nimic.

Ma bucur sa traiesc in ritmul meu. Ma bucur sa fiu inca prea putin panicata. Ma bucur sa am acum atata timp liber de petrecut alaturi de copilul meu. Cu siguranta ne vom da in leagane impreuna, ne vom juli in coate impreuna pe role si bicicleta, vom dansa impreuna, vom plange dupa iubiri pierdute tot impreuna…vom invata sa traim in ritmul nostru.

Tu traiesti in ritmul tau?

26 septembrie 2014

Etichetă: copil