Cum imbraci copilul confortabil pentru diferite activitati de peste zi?

De curand am intalnit o problema la care nu ma asteptam, in timp ce eram afara cu Sabrina, in drum spre casa dupa gradinita. Ma gandeam ca i-ar trebui niste adidasi pentru copii, pentru ca se impiedica des. Si asa mi-am dat seama ca e greu sa o imbrac pentru mai multe activitati din aceeasi zi. Pentru ca este cald, dar daca ii dau pantaloni scurti vine cu genunchii varza. Asa s-a intamplat si cu sandalele.

Stiam de la inceput ca o sa isi juleasca fiecare degetel micut de la picior, dar cu ce sa o incalt pe o vreme ca asta? In ultimele 3 zile s-a impiedicat de fiecare data in drumul spre casa, degetul mare avand de suferit cel mai mult.
Nici eu nu stiu cum e mai bine sa o imbrac, astfel incat sa nu moara de cald, dar sa fie cat de cat protejata de vanatai si julituri.

child-childrens-baby-children-s

Cred pana la urma ca cel mai important este confortul copilului, asa ca nu am insistat niciodata sa imbrace ceva ce ar deranja-o, doar pentru ca asa se poarta. De exemplu, cat era mica primea cadou multe rochite. Ce sa faca un bebelus in rochie? Pai se taraste pe jos, vomita, se murdareste, isi trage rochia peste cap, se murdareste scutecul….nu ar fi fost deloc util. Asa ca, spre supararea celor de la care primea cadouri de acest gen, eu nu i le-am dat sa le poarte. Cel mai des foloseam salopete cu capse, sau body si pantaloni scurti ori lungi.

Si acum, in apararea degetelor micute de la picioare m-am gandit sa luam o pauza de la sandale si sa incercam niste balerini. Asa ca acum doua seri am fost la cumparaturi. Sincer, abia astept toamna ca sa ii pot lua o pereche de adidasi fara sa moara de cald in ei. Ah, si o mai astept si pentru pantalonii lungi, anti genunchi mov. cred ca asa se va putea juca in voie iar eu am sa fiu mai linistita. Dupa adidasi, ma mai uit pe site-ul noriel. nu am stiut ca au adus si o gama de hainute pana luna trecuta cand le-au pus la reducere.

P.S: nu uit ca am pe lista cizmele de cauciuc si geaca de ploaie pentru sarituri in baltoace, asa ca daca stiti un loc de unde le pot achizitiona la un pret decent puteti sa-mi faceti un pustiu de bine si sa ma informati.

Multumesc

Instincte materne si decizii de parenting

N-am citit toate cartile de parenting si nici pe toate cele despre cum sa iti cresti copilul. Nu, nu am fost la seminarii la Alfie Kohn si nici la altele. Nici la ghicitoare si nici la preot. Asta e, sunt o mama rea.

De cand s-a nascut Sabrina si pana acum, am crescut-o conform instinctelor mele materne, si am avut in ele (cat si in Sabrina) toata increderea din lume, inca din prima clipa.
Nu mai tinusem un copil asa mic in brate pana atunci (un copil de doar cateva ore), dar eu consider ca m-am descurcat minunat, atat cu alaptatul cat si cu toate celelalte aventuri din zilele, saptamanile si lunile de dupa.

baby-305642_640

N-am tinut cu dintii de un principiu sau altul si am facut in fiecare moment asa cum am simtit atunci, asa cum am crezut ca e mai bine pentru noi. Aud des „nu dorm cu el NICIODATA, ca e suficient o data si apoi asa se invata” , dar nici nu am acceptat co-sleeping-ul ca fiind singura metoda cu adevarat viabila. Le-am impreunat frumos, cand am simtit ca e agitata si are nevoie de mine, am dormit impreuna, in noptile cu febra, tot impreuna, iar in restul timpului, am dormit separat, fiecare in patul ei.

Da, am respectat intotdeauna nevoile mele si mi le-am satisfacut pe cat posibil, pentru ca nu-ti aduce nicio fericire sa fii obosita si nespalata, frustrata ca n-ai putut sa faci ceva ce iti place si, bineinteles, descarcatul pe copil, ca doar din cauza lui nu esti tu odihnita si frumos mirositoare.

Ghici ce? Sabrina n-a mancat fructe la conserva pana la un an si jumatate cand, dintr-o curiozitate si o „Hai ma, ca nu o sa moara din asta!” i-am cumparat primul borcanas. Acum rar se intampla cand mai luam asa ceva, sa avem in frigider in caz de…fugim la film si trebuie sa-i las ceva. Da, m-am chinuit sa-i gatesc in fiecare zi, mereu proaspat si mereu bun.
Da, stiu, sunt o mama rea ca nu i-am dat o nicio gura de ciocolata pana acum, niciun crenvuste, si nici sa guste spuma de bere/cafea sau vreo gurita de vin. Vaaaii…dar cum e posibil? Eh, uite ca nici ea nu a plans si nu si-a exprimat in niciun fel aceasta dorinta de a bea bere si de a manca ciocolata si pizza si sarmale. O adevarata nenorocire!

Da, uite ca nu are inca un desen preferat sau un personaj de desene animate preferat, pentru ca nu a stat niciodata in fata televizorului dat pe desene minute in sir. Dar a primit cativa Olaf de plus cu care s-a jucat si pe care i-a indragit nemasurat, si multe alte jucarii pentru care a dezvoltat afinitate. Incerc sa o fac sa descopere ca joaca reala e mult mai interesanta, chiar si cu o simpla cutie de carton.  Si da, o invat sa imparta si cu alti copii, sa nu se supere cand cineva ii smulge jucaria, sa gaseasca noi modalitati de distractie indiferent de cine si cum se pune in calea fericirii ei. Stiu, e in dezacord total cu regula de aur „daca copilul nu imparte, e foarte bine, lasa-l sa nu imparta, ca nici tu nu ti-ai da masina sau alte obiecte personale„. Dar uite ca si acei copii cresc, si problemele lor de integrare sunt mari, pentru ca, asta e, societatea inseamna si norme de comportament sau reguli, ca de aia nu e jungla.

Si da, cred in reguli. Pentru ca, o regula stabilita il ajuta pe copil sa nu se simta pierdut. Sa stie ce ii este permis si ce nu, sa se incadreze si integreze in societate, dar si in rutina zilnica. Le place sa stie ce urmeaza, asa ca un program ii ajuta sa nu se simta pierduti in spatiu si timp, inca de cand sunt mici. Le place sa testeze si sa descopere, si regulile nu trebuie sa limiteze libertatea lor de descoperire, ci doar sa ii ajute sa creasca adulti responsabili care se integreaza usor, care coopereaza si care, socializeaza si se adapteaza cu spor.

Nu, nu ii spun NU la nimic, dar ii explic ca unele lucruri, pur si simplu, nu sunt pentru ea sau nu le putem face. Pe regula „imi pare rau, dar nu te pot lasa sa faci asta, insa poti face asta si asta si cealalta.” Pentru ca asa invata si ea sa gaseasca optiuni, si sa nu se blocheze atunci cand ceva nu ii este permis sau nu putem face la momentul respectiv. Inca n-avem crize de tantrum la activ, nici aruncari pe jos si nici urlete sau tipete.

Cred ca pana acum instinctele mele materne nu m-au inselat, si tin sa cred ca Sabrina se dezvolta exact asa cum trebuie, fara ca ceva sa o ingradeasca in descoperirile ei zilnice, in ciuda faptului ca…da, mai sunt si reguli.

Impreuna cu Sabrina care creste or sa vina alte si alte probleme, insa sunt sigura ca vom invata sa trecem peste ele, si ca instinctele mele precum si increderea in propriul copil ma vor ajuta sa gasesc calea cea mai buna de rezolvare pentru amandoua.

Ai incredere in tine si in copilul tau! Sa-i crestem cu dragoste! 

Murdareste-te cat vrei si descopera cat poti

 

Crestem si nu mai stim ce e aia joaca. Nu ne mai jucam si devenim ursuzi. Ba, uneori, stresati de problemele noastre de la serviciu si foarte obositi, intervenim in joaca copiilor si ii oprim, spunandu-le lucruri de genul „Nu te mai juca cu aia ca faci galagie!”, „Lasa aia ca ai sa te lovesti!” ” Aia nu e jucarie!” si altele asemanatoare.

Dar eu am promis ca o sa ma joc mereu. Am promis ca o sa ma joc si singura daca asta simt, dar am sa ma joc si cu copilul meu de cate ori o sa am ocazia. Acum e prea mica ea sa o alerg pana o prind, sau sa ne jucam cu papusi si sa spunem povesti, dar ne jucam cat putem, in fiecare seara.

baby-84552_640

Educatia prin joaca este cea mai importanta forma de educatie, pentru ca el, copilul, descopera singur prin interactiune si experiment toate tainele lumii. Doar asa el invata sa accepte roluri, sa-si exprime ganduri, sa devina creativ sau pur si simplu, sa experimenteze fara teama.

Si ce joc mai bun pentru un copil de un an si doua luni, decat sa ii pui in mana niste carioci colorate, cu care sa mazgaleasca tot ce vrea, cat vrea, cand vrea. Asa ca dupa experienta asta, cand am vazut cat de fericita este sa descopere culori, senzatii si lucruri noi, mi-am promis ca am sa o las sa se joace cu orice, oricand, oricat. Sa descopere lumea, zic!

12064477_1018714681513639_63930480_n 12092362_1018714648180309_1185892249_n

Nu doar ca nu s-a oprit la a „picta” scaunul, caietul si manutele ei, dar m-a pictat chiar si pe mine. Apoi a descoperit ca si designul vestimentar este foarte interesant…

12168089_1018714774846963_2056874829_n

Sa-i crestem cu dragoste!

Noul sezon vine cu jucarii noi

Aproape ca a trecut vara si incepe noul sezon – toamna. Poate un pic mai ploios, macar un pic mai racoros, anotimpul toamnei este un anotimp numai bun de joaca si de rasfat pentru piciul tau. Mie mi se pare perfect, nu este nici cald (cum e vara cand nu il poti scoate la joaca) si nu este nici frig, asa ca puiul se poate juca in voie unde doreste. Din acest motiv, dar si pentru ca pitica mea implineste un an, am facut o lista cu cateva jucarii numai bune de luat in parc si de iubit.

Abia astept sa ne minunam de culorile frunzelor si sa putem sa ne dam in leagane cat e ziua de lunga fara sa ne topeasca soarele. Pentru ca mergem la cateva zile de nastere si pentru ca vom putea sa ne jucam mai mult timp afara, am cautat cateva jucarii universale dar amuzante in acelasi timp.

Mereu pare ca le are pe toate (cel putin, toate potrivite varstei ei) dar totusi, niciodata nu are destule, nici nu se mai joaca cu jucariile vechi si sa fim sinceri, ce copil nu se bucura de o jucarie noua?

Pentru perioada ce urmeaza nu m-am uitat la jucarii de exterior, cum as face in mod normal, am ales sa ma uit dupa jucarii de plus si papusi. Are cateva papusi dar care nu fac nimic, nu vorbesc, nu dau din maini si am tot cautat ceva mai animat.

Mi-a placut de Maia si observ ca poate face mai multe lucruri, ii cresc dintisorii, face pipi sau vorbeste, tu pe care ai alege-o? Sunt sigura ca ar fi si un cadou perfect, potrivit pentru aniversarea de un an a unei feitite, nu-i asa?

maia

Si pentru ca ne plac personajele din filme, asa cum il avem deja pe Olaf din Frozen, m-am gandit sa luam si un minion, caci sigur dupa ce ne vom uita la film va vrea sa se joace cu el.

minion

Carui copil nu ii plac povestile? Sau jucariile noi? Pana si eu sunt incantata de asemenea lucruri, asa ca l-am gasit si pe maimutoiul asta simpatic care canta si spune povesti.

povestitiorul

M-am uitat la toate aceste jucarii si mi-am dat seama ca devine tot mai greu sa te hotarasti, intr-o lume cu atatea jucarii, care este cadoul cel mai potrivit pe care il poti alege. Ramane doar sa te gandesti care este activitatea preferata a piciului si sa gasesti ceva pe placul lui. Noroc ca ei se bucura oricum de o jucarie noua si o sa o si iubeasca putin…pana la urmatoarea.

Propulsat cu mândrie de WordPress | Temă: Baskerville 2 de Anders Noren.

SUS ↑