Aici totul e intunecat si prafuit. E rece. Intr-un vartej de sentimente, unul ce se simte ca o furtuna puternica, sunt trasa tot mai adanc in interiorul acestui loc infiorator.

Aici este ca o gaura neagra si ma trage spre inima ei. Infricosata incep sa dau praful la o parte si sa caut o iesire, o lumina.

Maldare de frici, invidii, orgolii si rautati stau prafuite. Imi dau seama ca fericirea vine din partea cu liniste, intelegere, ca atunci cand a aparut chipul lui, desi tulburat de ceata neagra, m-am mai linistit.

Pe semne iubirea si iertarea au puterea de a invinge frica…

Mi-am dat seama ca trebuie sa am incredere, sa ma rog. Sa cred in alte forte care sunt mai presus de mine…

Incerc disperata sa ma trezesc. Toate eforturile mele erau in zadar.

…Legatura dintre mine si Sabrina e divina. Ea simte tot ce simt si eu. Stie cand imi este frica.

Incepe sa planga isteric. Plansul ei ma salveaza. Ma scoate din vizuina fricilor mele. Ma trezesc.

Sabrina se culca linistita la loc fara sa vrea nimic.

Trebuie sa fac curat. In suflet.

In sufletul tau cum este?

 

 

sursa foto: pixabay.com