Etichetă: oameni

Primele 4 lucruri pe care le-am invatat despre oameni si afaceri pe pielea mea

Ca teoria nu-i ca practica stiam. Dar pana nu ajungi la practica nu poti sa cunosti exact unde intervine diferenta. De 2 saptamani Play garden este deschis pentru toti cei care isi doresc sa ii treaca pragul. Am avut pana acum 2 petreceri si cateva ateliere, si pot sa spun ca am invatat cateva lucruri extrem de rapid. 

  1. Nu te baza pe nimeni. Mai ales, nu te baza pe nimeni din familie. Prima oara, am avut nevoie de cineva care sa vopseasca casa pe exterior si sa puna niste plasa pe gard. In ziua in care trebuia sa ne apucam de treaba, nu mi-a mai raspuns la telefon. Sora’mea a zis ca ma ajuta ca si supraveghetor in weekend-uri, cel putin la inceput, pana angajez pe cineva. Doar ca nu mi-a zis ca pleaca in vacanta exact cand am petreceri. Avem multi copii in familie, niciunul nu a fost pana acum clientul meu. si as putea sa continui, dar ma enervez.
  2. Oamenii ii dau viata locului. Iar oamenii nu sunt mereu asa capabili precum crezi. Un atelier de nota 10 care a iesit de nota 5 (dupa parerea mea si a catorva parinti) din cauza lipsei de creativitate a celui care tinea atelierul. Poate crezi ca o sa gasesti oameni capabili, pasionati, interesati de ceea ce fac, din prima. Nu! Cautarea o sa te coste cativa clienti nemultumiti. Clientii vin greu si se pastreaza si mai greu.
  3. Totul e imprevizibil. Nimic nu iese exact asa cum ti-ai imaginat ca o sa iasa, dar cred ca o sa te obisnuiesti. Intr-o zi iti lipseste un om fara sa te anunte, in alta zi iti lipsesc 5 copii care au confirmat cu o zi inainte, iar lista poate sa continue. Ideea e ca o sa pierzi multi bani pe lucruri imprevizibile pana o sa ajungi la un echilibru.
  4. Rezolva-ti problemele in functie de urgenta si importanta, nu te pierde in amanunte si, cel mai important, nu uita: o calatorie de 2000 de pasi incepe cu primul pas. Ia fiecare zi ca atare. Daca te gandesti cate ai de facut zilele astea, saptamana asta, luna asta,o sa o iei razna. Ia-le pe rand. Eu, de exemplu, cand imi explicau ca fiscalizatul casei de marcat inseamna: anaf 1, apoi anaf 2, apoi vii aici, apoi te duci nu stiu unde…aoleu,m-am speriat. Asa ca am facut primul pas si apoi am dat un telefon, apoi iar un pas si iar o intrebare…pana ce treaba s-a terminat. 

sursa foto

Mereu pro sau contra, neaparat cu ura

In fiecare dimineata oamenii se trezesc chititi sa faca parte dintr-o tabara sau alta. Unii se uita pe geam si sunt fericiti ca ploua, altii injura de mama focului si ii injura si pe aia de se simt bine cand ploua, ca e vina lor ca e ploaie.

Dupa ce isi beau cafeaua continua sa caute tabere din care sa faca parte sau pe care sa le urasca. Sunt ori pro gay, pentru ca e cool, ori impotriva lor, pentru ca Doamne fereste, cum sa existe iubire intre doua persoane de acelasi sex?!

Eu nu inteleg, jur! Incerc sa inteleg ca poate e natural sa cautam oamenii cu care rezonam, cu care impartim aceleasi credinte si valori, dar ce avem cu cei care au alte credinte si alte valori?? De ce trebuie sa ii judecam noi, sa ii injuram, sa nu ii suportam, etc, etc etc? Sunt oameni, si au aceleasi drepturi ca si fiecare dintre noi! 

Inima alege pe cine sa iubeasca, si pot sa jur ca in inima unui gay care iubeste pe altcineva e mai multa iubire decat in a voastra, care va treziti dimineata doar ca sa ii judecati!

Sau cei de la radioul acela, care i-au numit pe cei de culoare neagra maimute. Da, mai, inteligentule, macar i-ati asemanat cu niste animale care au aratat inteligenta, ca ar fi fost o umilire pentru ei sa ii asemanati cu voi, care nu aveti creier nici cat o maimuta. Ok, nu va place de culoarea pielii lor, dar de ce sa ii judecati pentru asta? De ce sa le puneti nume, sa ii jigniti sau mai stiu eu ce? Vedeti-va de treaba voastra!

assholes

Mamici pro si contra alaptat, mamici pro si contra cezariana.

Cuuuuum, alaptezi??? ce nasooolll! nu alaptezi?? ce mama denaturata, iti distrugi copilul! orice ai face, mamica perfecta din parc te va judeca aspru.

Cuuummm, ai nascut natural??? vaaaai, inseamna ca te-ai chinuit si te-ai facut ca o vaca! Cuuuum, ai facut cezariana, deci nu te-ai gandit la copil, ci mai mult la tine, sa fii tu bine! Stii ce, go fuck yourself!

M-am saturat, mereu trebuie sa fim pro sau contra. Nu frate, accepta-i pe ceilalti cu valorile si credintele lor. Nu te obliga nimeni sa aderi la ei, sa faci ca ei, sa ii iubesti, dar accepta-i.

Accepta ca oamenii sunt diferiti, din fericire!

 

Jungla de afara

Ma trezesc in fiecare dimineata, nu o iau ca pe o certitudine, asa ca imi promit de fiecare data sa fiu un om mai bun, sa ma bucur de ziua asta si sa descopar iubirea in lumea din jurul meu. Ii zambesc soarelui care e pe cer, si astept in fiecare zi sa cunosc lumea cu seninatate in ochi. O privesc cu caldura, cu iubire si cu uimire. Daca ieri am descoperit ceva urat in lumea din jurul meu imi promit ca azi sa vad ca lucrurile s-au schimbat, sa descopar frumosul, arta si culorile. Plec senina si vesela la drum, cu gandul ca nimic rau nu mi se poate intampla in aceasta lume plina de oameni calzi si blanzi. Nu in mult timp visele mele sunt spulberate, sentimentele mele de implinire sufleteasca murdarite de suflete reci si seci. Oamenii se uita in jos, nu in sus spre alti oameni, spre alte fete si alte suflete. Oamenii nu zambesc si au mutre triste, obosite si sunt gata sa sara la tine. Oamenii nu sunt darnici ci sunt egoisti, privesc cu rautate si scepticism, si nu spun Multumesc sau Te rog frumos. Oamenii nu plang cand simt ci aduna in ei ura, frustrari si nemultumiri, pe care le revarsa apoi sub forme brutale si urate peste tot pe unde pot. Oamenii sunt in stare sa mutileze plante, animale sau chiar alti oameni. Oamenii nu sunt deloc asa cum am crezut. Am fost pregatita sa fiu buna, am fost invatata ca binele invinge si ca iubirea merita orice sacrificiu…cum au avut oare curaj parintii mei sa ma scoata asa in lume? Total nepregatita pentru jungla de afara, total naiva si pierduta in spatiu, printre norisori de bunatate, loialitate, daruire si pace. Prietenia nu e asa cum m-a invatat mama, sau asa cum mi-a spus ea ca trebuie sa fiu ca sa fiu un prieten bun. Aici prietenii se mint, se tradeaza, si se cauta numai cand ai nevoie de ajutor. Aici iubirea se vinde pe bani iar sacrificiile nu se merita. Aici totul e diferit de ceea ce am invatat eu inainte sa cunosc lumea, si ma simt extrem de vulnerabila. Oare cum trebuiau parintii mei sa ma pregateasca pentru rautatea lumii? Sa-mi spuna oare ca ala care are mai mult tupeu va fi intotdeauna inaintea mea: la coada, la semafor, la un spectacol, la orice? Sa-mi spuna ca banii pot rezolva si cumpara orice, chiar si oameni, suflete si sentimente? Sa-mi spuna oare ca fetele tinere si frumoase nu iubesc, ci cauta sa-si creasca tariful? Sa-mi spuna ca nu merita sa fii bun caci nimeni nu se va purta frumos cu tine, si nimeni nu te va ajuta cand ai nevoie? Oare cum s-au gandit sa ma lase asa naiva si increzatoare in lumea asta? Lume care nu functioneaza deloc dupa regulile pe care le cunosc eu…

0

O alta voce in multime, despre dezumanizare si caini

Ma doare cel mai tare faptul ca, zi de zi ne pierdem din umanitate. Sufletul nostru nu mai e cum era, si observ ca avem foarte des pierderi de memorie. Natura era aici cu mult inaintea noastra, daca ne mai aducem aminte. Natura ne-a ajutat sa ne dezvoltam, sa evoulam, sa ne creem case si camine, si familii. Probabil la inceputuri oamenii au avut nevoie sa domesticeasca lupul, asa ca in constiinta colectiva a ramas mitul lupoaicei care ii hranea pe Romulus si Remus. Miturile sunt universale si reprezinta o geneza, un inceput, o intoarcere in timp. De asemenea, miturile sunt anistorice si raman in memoria noastra si se transmit generatie de generatie. Tin sa cred ca, la fel ca in orice, exista si aici un strop de adevar. Pe langa legatura puternica dintre caine si om, oamenii uita ce i-a facut oameni. Vanatorii au nevoie de caini, politistii au nevoie de caini, unele tratamente psihice folosesc cainii si chiar dau randament. Atunci cand avem nevoie de ei ii iubim, cand ne deranjeaza…ii omoram. Suntem oameni, ne simtim superiori, aproape orice ne sta la picioare si este sub controlul nostru. Oare cat o sa mai fie asa? Oare cand natura se va rascula si ne va arata unde este locul nostru de fapt? Oare cat vom suferi din cauza actiunilor noastre, din cauza dezumanizarii noastre, din cauza lipsei iubirii? Credem ca avem tot, iphone-uri, laptopuri, firme, fabrici, masini, etc. nu ne dam niciodata seama ce devenim, de unde am plecat, cat am pierdut din natura noastra de OM. Ai de toate, vii fericit acasa seara de seara, insa cand ai putin timp liber militezi pentru omorarea in masa a mii-milioane de caini. Asa te simti tu bine, sa arunci problemele tale in carca lor, pentru ca este vina lor ca s-au inmultit cum au vrut, pentru ca nimeni nu a luat la timp nicio masura. Asa te simti tu bine, sa stii ca se chinuie si altii, si daca unul greseste, trebuie omorati cu totii. Asa ii inveti tu pe copiii tai ca e bine, asa ii inveti ca e viata, asa le arati ca e iubirea. Un filosof spunea…oamenii fericiti nu pornesc razboaie. Hitler era frustrat. Si asa este. Oamenii care iubesc, oamenii care sunt iubiti, apreciaza natura. Plimbarile in parc li se par romantice, joaca cu cainii ii relaxeaza, copiii lor sunt bine supravegheati, fericiti si iubiti. Copiii lor nu patesc asa ceva, pentru ca cineva ii iubeste si are grija de ei. Eu nu mi-as lasa copilul ore intregi fara sa stiu unde e. Fratele meu are 10 ani, daca iese afara in parcul din fata blocului il sun din 20 in 20 de minute, desi stiu unde e, si cu cine, si n-are nici 4 ani. Asta inseamna ratiune si responsabilitate. Cainii nu au asa ceva, dar noi avem. Ei au suflet, noi nu avem. Ei sunt loiali si credinciosi, noi nu. Noi nu mai suntem oameni, si ne dezicem de acest concept de cate ori putem. Ei inca sunt animale. Nu cred ca trebuie sa-i iubesti daca nu vrei. Nu trebuie sa-i adopti. Trebuie sa-i accepti. Asa cum accepti viespile, vrabiile, ulii, ursi, lupi si alte animale. Asa cum eu iti accept copiii. Nu pe strada neaparat, dar nu sa ceri o crima. Ca e om, ca e animal…atata timp cat are suflet nu conteaza, tot crima se numeste. Eu nu rup o floare, pentru ca o iubesc, si o las sa traiasca libera, nu sa se ofileasca in vaza mea, desi nu respira. Tu vrei sa-i omori.
Uite, ea e Izzy. Am luat-o de pe strada cand avea o luna. E maidanez rasa pura, si da, daca intri la mine in casa cand eu nu sunt, s-ar putea sa te muste. Asa e instinctul ei, ea asta face. Tu, ca om, ai invatat sa-ti stapanesti instinctele animalice, sau nu?

0

In cautarea unei carti

Astazi voiam sa va povestesc o mica experienta personala, experienta care m-a intristat, pentru ca am realizat pentru a-nu-stiu-cata-oara ca suntem tratati cu spatele de catre vanzatori, chelneri, si (scuzati-mi generalizarea) de catre orice prestator de servicii.
Recunosc ca de multe ori am asteptari foarte mari, totusi nu mi se pare nimic iesit din comun ca, dupa ce dai banu’, sa te astepti sa primesti macar ceea ce trebuia sa primesti.
Acum ceva zile m-am hotarat sa merg in librarii sa caut carti. Sora mea mea mai mare ma suna si-mi zice ca a cautat si ea o carte la renumita Diverta din Baneasa, cei de acolo i-au spus ca nu au cartea dar ca se gaseste in celelalte locatii ale lor, si sa fac bine sa i-o achizitionez. Nu-i problema. Doar asta aveam de gand sa fac, nu?
Merg eu frumos in aceeasi mai sus numita librarie din magazinul Unirea, ajung acolo, si intreb frumos: ” Cartea Sotul meu, Michael o aveti? „. Doamna de acolo imi arunca o privire suspicioasa si zice: ” Nu apare aici, dar o au cei din Diverta Magheru „. Multumesc frumos si ma indrept cu pasi repezi catre celalalt magazin. Ajunsa acolo, in cele din urma, deschid usa victorioasa in timp ce vanzatoarea se hlizea de zor cu tipul de la paza. Normal, ma uit la ea si o intreb: ” Nu va suparati, cartea Sotul meu, Michael o aveti? ” urmeaza doua secunde de tacere, tacere intrerupta de pufnitul in ras al tipului de la paza. I se parea tare amuzant, nu stiu ce, cel mai probabil titlul cartii…imi e clar ca n-a citit o carte in viata lui, dar ce sa ti se para asa haios la un titlu de carte?
Cartea insa este un bestseller,  vânzându-se în aproape o sută treizeci de mii de exemplare în Israel şi in sute de mii de alte exemplare în cele douăzeci şi opt de ţări în care a fost tradusa. Eu n-as rade la asa ceva. Dar na, ce sa-i faci. Toate bune si frumoase, vanzatoarea se duce si o cauta apoi se intoarce cu raspunsul: ” nu aveam cartea, dar apare ca fiind in magazinul Unirea „. ” Doamna…de acolo vin. Cartea, nu e in Unirea. Va garantez. ”  „Eh, atunci avem o eroare in sistem, da, da, asta e.. o eroare.”
” Multumesc frumos „. Ce era sa mai zic? Plec frumos si intru in Carturesti, de abia apuc sa intreb de carte, care intre timp avea acelasi titlu, si ghici ce: nimeni n-a ras! O fata foarte draguta si entuziasmata mi-a adus cartea imediat, cu un zambet urias pe fata si foarte fericita mi-a spus ca este si redusa cu 20%.
Doamne, de ce nu am venit eu aici din prima? Na, de acum stiu.

5

Propulsat cu mândrie de WordPress | Temă: Baskerville 2 de Anders Noren.

SUS ↑