Am avut noroc de un copil linistit, care nu s-a trezit des noaptea, nu a plans prea mult, nu mi-a dat batai de cap. Genul de copil care mananca bine, nu se imbolnaveste des, iar daca ii dai un lego se joaca singur minute in sir, construind te miri ce…
Ne intelegeam perfect, oriunde eram si cu oricine, noi doua functionam foarte bine impreuna. Pana cand Sabrina a inceput sa mearga la gradinita. Si pentru ca am auzit ca mai sunt si alti copii de acest fel, am zis sa scriu aici, sa cer un sfat, sa-mi dati o parere.

Sa fie asta o forma de tantrum?

Dupa terminarea programului de gradinita, cand o iau acasa, Sabrina se opreste la fiecare scara de bloc. Se pune in genunchi, o ia tarasi pe scari, puna mana pe toti cacatii de catel pe care nu apuc sa ii dau mai incolo inainte sa ii vada ea, eu ii spun ca nu e bine, ea se pune pe urlat. O iau cu chiu cu vai, (si am observat ca functioneaza doar daca o iau in brate) si totul o ia de la capat la urmatoare scara. De multe ori o ia la alergat, nu vrea sa ma tina de mana, vrea sa fuga in strada pentru ca stie ca acolo e un loc periculos, se pune pe urlat cand incerc sa o tin. In stilul asta ajungem la urmatoarea scara, se opreste si aici, urca scarile in genunchi, se umple de praf si mizerie pe palme si pantaloni si nu vrea sa plecam cu niciun chip.

O iau iar in brate, mai mergem putin, si dam in drumul nostru de o parcare plina cu pietre. Se pune in fund, se taraste prin pietre, le ia in mana si cred ca ar sta acolo ore intregi. Doar ca eu trebuie sa fiu atenta, fiind ora la care lumea vine de la serviciu si in parcare intra frecvent masini. O iau iar in brate, o dau jos mai incolo, unde dam de o gradina in care intra si din care nu mai poti sa o scoti.
Facem asta in fiecare zi de gradi/ 5 zile pe saptamana, garantat 100%. Ori e prea agitata, ori e deja prea obosita.

E ceva ce-mi scapa mie?

Apropo, daca sunteti in cautare de jucarii care sa fie pe placul copilului, sa il tina ocupat, dar sa fie si sigure pentru el, puteti incerca si pe site-ul noriel.