Recunosc, nu mai am asa mult timp sa scriu pe blog, oricat as vrea. Dar astazi, astazi n-am putut sa nu ma gandesc la o mini vacanta. N-am mai plecat de mult, si as vrea sa plec macar intr-un weekend, cat mai curand.
Pentru ac azi a fost o vreme atat de frumoasa, si imi doream sa fiu undeva pe la munte, mi-am adus aminte cate locuri am vizitat in ultimul an, sau in ultima perioada, de la Sabrina incoace.
In primul ei an de viata Sabrina a vazut 3 tari straine si multe orase de poveste din Romania!
A fost in Ungaria cu trenul, si despre calatoria cu peripetii am scris aici, a ajuns in Bulgaria de 3 ori, si cel mai mult a stat in Albena, vezi aici, si-a aniversat ziua de nastere in Grecia, la mare, unde s-a jucat cat a vrut in nisip si in apa. Despre Grecia, am scris aici. In Romania a fost in Sinaia si in Brasov cam de 3 ori, in Sighisoara, la mare si in alte cateva orase.
Sunt parinti carora calatoria cu copilul li se pare infinit de grea si de obositoare, sau parinti care spun ca „oricum copilul nu retine nimic si ce rost are sa il iau cu mine?” Pai are, oameni buni!
Calatoriile cu copilul sunt minunate, daca stii cum sa te organizezi. Doar asa el invata sa se adapteze cu drumurile, mijloace diferite de transport, paturi noi, hoteluri diferite…Doar asa ii cultivi dorinta de cunoastere si de calatorie, de la varste cat mai mici. Doar asa il inveti sa ii placa sa plece cu familia, sa descopere locuri, oameni si culturi noi. Nu conteaza ca are o luna, un an, sau 10. Pentru ca daca pleci prima data cu el la 5 ani, o sa urle tot drumul, o sa ii fie frica sa doarma intr-un loc nou, o sa se ascunda dupa tine cand vede oameni, sau o sa te intrebe din 5 in 5 minute daca ati ajuns si daca ala e munte sau e mare, caci el oricum n-a vazut si nu stie, si nici nu e obisnuit cu astfel de plecari.
Primele cuvinte zise de Sabrina au fost „Haide, haide”. E mereu fericita cand ajunge la hotel si descopera patul, pe care sare si se joaca. Apoi o ia in 4 labe prin camera ca sa descopere locul. Si ea a plans de la dintisori noaptea in concediu, si ea trebuia sa manance dar noi nu gaseam un local potrivit…Si totusi, concediile noastre au fost mereu minunate si pline de momente frumoase.
Eu stiu ca vrei un concediu linistit, dar de ce n-ar fi minunat daca iti iei si copilul cu tine? Poti sa te relaxezi doar departe de el? Fara griji si fara bagaje? Daca incerci macar un pic sa te organizezi, ai sa vezi ca nu trebuie sa cari toata casa dupa tine cand pleci si nici nu trebuie sa te stresezi prea tare pe drum.
Incearca sa ramai relaxat si sa te bucuri de mini vacanta sau concediu alaturi de familia ta.
Si acum, trebuie sa va spun ca in scurt timp eu si tatal ei implinim 7 ani de cand ne facem viata un chin unul altuia. Am vrea sa plecam un weekend prin tara, dar nu avem inspiratie in alegerea locului. Voi ce ne sfatuiti?…Cu copilul, evident!