Cat de usor ne putem pierde copiii in multime?

Nu m-am gandit pana acum la posibilitatea de a-mi pierde copilul in multime, in magazin, in parc sau oriunde se poate pierde pana cand,duminica, la Ikea, s-a dat un anunt la microfon :

In magazinul Ikea s-a pierdut o fetita, pe nume @#$ )%*%

poarta pantaloni albi si vesta alba, cine o gaseste este rugat sa vina la cel mai apropiat punct de informare.

Si atunci…m-am uitat la Sabrina de langa mine si m-am gandit ca la fel de bine putea sa fie ea. Ca as fi murit de panica pe loc si ca as fi putut sa-mi imaginez toate relele din lume, nu mai are niciun rost sa va zic.

lostchild-624x277

Ce ar fi de facut in caz ca se un copil se pierde sau, chiar mai bine, pentru a preveni pierderea lui intr-un loc aglomerat?

Cea mai dificila varsta mi se pare ca este intre 2-4 ani, atunci cand copilul nu prea intelege daca ii explici sa nu plece de langa tine, este curios, plin de energie, testeaza limite. In aceasta perioada nu poti spera ca retine si reda adresa de domiciliu cu exactitate, sau ca poate repera un loc ca si punct de intalnire.

  • Daca plecati cu copilul in locuri aglomerate sau in Hypermarket, asigurati-va ca poarta un accesoriu iesit din comun, o bentita cu urechi, o sapca, un ghiozdan, astfel incat sa poata fi usor de recunoscut de catre voi sau de catre ceilalti, daca este cazul.
  • Nu lasati copilul nesupravegheat printre rafturile magazinelor.
  • Puteti pune un biletel in ghiozdanelul copilului sau in buzunarul sau cu numele, numarul de telefon si, eventual, adresa de domiciliu.
  • Pentru copiii mai mari: Invatati copiii adresa de domiciliu si numele sau complet, eventual numarul de telefon al mamei/tatalui. Explicati copilului ca, in cazul in care se pierde si nu va mai gaseste, poate apela cu incredere la agentii de paza sau la politisti, acestia nu ii fac niciun rau.
  • Explicati copilului ca nu trebuie sa se panicheze/sperie, sa fuga sau sa planga pentru ca mama si tata il vor cauta si il vor gasi mai usor daca ramane linistit.
  • Stabiliti un punct de reper la care sa va astepte, in cazul in care nu va mai are in raza vizuala.
  • Invatati copilul sa ceara ajutor persoanelor straine si sa va descrie.
  • Exista ceasuri pentru copii cu sistem GPS, astfel incat sa ii puteti localiza, si cu butoane SOS prin care acestia va pot apela.

foto

 

Ce sfaturi „bune” am primit si cum „nu” am avut grija de copilul meu

In primele zile acasa, cand am venit de la maternitate, am primit multe sfaturi de la toti cunoscutii. Unii se mirau ca nu ii pun manusi, altii imi spuneau sa ii calc hainele, altii sa-mi fac provizii de dezinfectant sau sa-mi dau cainele. Acum nu mai primesc atatea sfaturi, ma lasa in pace, pentru ca stiu ca oricum nu ii ascult.

Primul sfat a fost sa-mi iau sterilizator de biberoane. Eu n-am inteles de ce era asa important, ca doar mama ii fierbea fratelui meu biberoanele, si uite-l, n-a patit nimic. Dar ca la inceput, cand nu cunosti si totul este nou, am intrat pe Noriel si mi-am luat un sterilizator. Nu l-am luat ca sa ii sterilizez biberoanele, eram foarte sigura ca o sa o alaptez si nu o sa fie nevoie. L-am folosit in schimb, din cand in cand, pentru sterilizarea pompei de san si a paharelor speciale, in caz ca ii lasam lapte si trebuia sa plec. Dar asta foarte rar si doar pana la 3-4 luni. Sa zicem ca daca nu o alaptam si aveam multe biberoane ar fi fost util, asa ca n-a fost asta chiar cel mai rau sfat.

poza bebe

Sa-i pun manusi si sa nu ii tai unghiile. Cuuum, scoti copilul in luna August (pe caldura aia) din maternitate fara manusi? O sa se zgarie. Nu, ca i-am taiat deja unghiile. Cuum, i-ai taiat unghiile? N-aveai voie. Lasa ca ii cresc la loc. Eu nu inteleg asta cu manusile, zau. Simtul tactil e cel mai dezvoltat simt al copilului, acolo in burtica se juca cu manutele, atingea lichidul amniotic, peretii uterului, isi sugea degetul. Iar eu acum, sa-i pun manusi si sa nu mai simta nimic. Sfaturile astea sunt de cand era bunica in generala, iar acum exista atea informatii, doar sa vrei.

Sa-mi dau cainele. Hai ca s-a mai auzit de copii care au acasa animale. Nu o fi al meu chiar primul si singurul. Cum sa imi dau cainele? De ce sa nu-mi dau copilul, ca doar cainele a fost primul in familia noastra. Ce vina are el ca a aparut si copilul? Plus ca eu chiar cred in dezvoltarea armonioasa a copilului in preajma animalelor. Acum cei doi se joaca foarte frumos impreuna, Sabrina ii da jucarii, Izzy le ia si i le strica. Ea rade si se amuza.

Sa folosesc dezinfectant. E drept ca rugam lumea sa se spele pe maini inainte, asa cum e normal. Dar pe bune ca dezinfectantul nu l-am suportat niciodata. Mirosul, lipiciosenia, plus gustul, daca cumva iti bagi degetele prin gura. Cred ca efectul apei si al sapunului este suficient.

Sa ii calc hainele. Sfatul asta chiar nu l-am inteles. Ce, se duce la sedinta? La ce sa ii calc hainele? Adica virusii, microbii sau bacteriile de pe haine n-au fost si pe manutele ei, sau in locurile unde a stat si ea? S-au pus doar pe haine? Si detergentul si apa(destul de clada) la masina de spalat, n-au niciun efect contra lor? E un sfat bun daca vrei sa-ti ocupi timpul si apoi sa mori de somn. Eu una nu am calcat niciodata o hainuta pentru Sabrina, uite, e sifonata toata!

Sa ii dau sa guste din toate. Cand a mai crescut, pe la 4 luni, toti imi spuneau “cuuuum, n-ai inceput inca diversificarea?” “trebuie sa ii dai sa guste din toate, ca pofteste” Nu. Copilul nu pofteste. E un copil normal care vrea si el sa cunoasca lumea. Vede ca tu mananci si se uita la actiunea ta, la ce faci, la ce ai acolo colorat, in farfurie. Nu trebuie sa guste bere, savarine si carnati ca sa fie fericita. Nu trebuie sa guste nimic, doar ceea ce e normal si sanatos pentru ea la varsta respectiva.

Sa o las sa planga si sa nu o iau in brate, ca o invat asa. O sa-l invat un rasfatat!  Asta a castigat locul 1 la categoria sfaturilor de care nu am nevoie. Cred ca 9 din 10 oameni mi-au spus asta, fara un argument credibil. Doar asa, ca mai bine plange si mai bine o las jos, sa nu se invete prost. Am urat chestia asta din tot sufletul meu, dar mai rau ma doare ca oamenii chiar cred asta. Nu, copilul nu plange fara motiv. Iar daca chiar nu gasesti un motiv, simplul fapt ca se linisteste la tine in brate este un semn ca plange din cauza ca are nevoie de atentie si afectiune. Noi ca adulti avem atata nevoie de atentie si afectiune, cum crezi ca are nevoie un bebelus in primele lui zile,luni, ani de viata? Atunci cand totul este nou si doar la tine in brate se simte in siguranta? De ce sa-l lasi sa planga in loc sa raspunzi nevoilor lui si sa il ajuti sa incapete incredere in el, in tine si in lume?

Toti acesti oameni s-au uitat foarte urat la mine de fiecare data. In primul rand pentru ca nu faceam ca ei, iar in al doi-lea pentru ca le mai si spuneam cu argumente ca nu au dreptate. Tu ce sfaturi ai primit si cum “nu” ai avut grija de copilul tau?

sursa

Propulsat cu mândrie de WordPress | Temă: Baskerville 2 de Anders Noren.

SUS ↑