Lună: iunie 2016

Cea mai mare durere de mama: neputinta

inainte sa devin mama Sabrinei nu imi era teama de nimic. Teama? Ce e aia, teama? Dupa, insa, lucrurile s-au schimbat enorm, si teama a devenit un sentiment care ma insoteste aproape la orice pas.
Puteam sa sar cu parasuta (dar n-am apucat), puteam sa ma urc in orice avion si sa plec oriunde in lume, puteam sa fac orice, fara nicio teama, fara uitat inapoi, fara gandit de 2 ori.

Sentimentul de neputinta nu l-am cunoscut niciodata cu adevarat, nu pana la prima injectie a Sabrinei. Nu pana in prima seara cu ea la spital, cand nu avea nici macar un an, pentru ca mancase o supa crema comandata special pentru bebelus pe litoralul romanesc. Si atunci am realizat cum se schimba lucrurile, ce inseamna neputinta si teama. Sentimentele cele mai reale si mai rele de pe pamant. Atunci cand ai da orice, dar – crede-ma – ORICE, ca al tau copil sa fie sanatos si fericit.

crying-572342_640

Multi dintre noi am trecut doar prin perioade de febra si cateva viroze sau enterocolite, nici nu vreau sa ma gandesc cat de curajosi si plini de speranta trebuie sa fie alti parinti care nu au avut intotdeauna norocul de partea lor. Nici nu vreau sa ma gandesc, dar pentru mine sunt adevarati luptatori.

Sabrina e un copil cu predispozitie spre febra. una, doua mercurul urca in termometre si o tine asa…pana nu mai poate. A avut un episod cu 11 zile de febra, cand umblam pe la medici, analize de viroza, ce sa ii dea, ce sa ii faca, ca viroza trece singura…Abia dupa ce a trecut, dupa ce nu mai stiam ce sa fac si unde sa ma duc, ne-am gandit ca poate a fost boala gura-mana-picior, o infectie virala pe care putea sa o ia din gradinita. Avea bubitele aferente in palme si la glezne, dar nefiind in numar foarte mare, nimeni nu a diagnosticat-o pana nu le-am spus chiar noi!

Zilele trecute Sabrina fierbea la 39,3 grade C. Si a tinut-o asa 12 ore, incepand ziua cu un frison in care buzele i s-au invinetit si fata i s-a facut galbena portocalie in timp ce incercam sa ii scad febra cu un dus. Cand am vazut-o asa am crezut ca o sa pic din picioare. A incheiat ziua cu ochii care i se inchideau de la atata chinuiala si cald, desi ea plangea si dorea sa ii mai tina deschisi.

asa realizezi ca nu exista durere mai mare decat sa iti vezi copilul chinuindu-se iar tu, pur si simplu, sa nu ai cu ce sa il ajuti. Cand se uita la tine cu ochii inlacrimati si iti cere ajutorul pe  care tu nu poti s ail oferi oricat ti-ai dori de mult. Indiferent ca e bolnav sau ca sufera din dragoste, ca trece printr-un divort sau ca are o zi mai proasta, faptul ca nu poti ajuta cea mai draga persoana din lume te face sa te simti neom.

Asa ca sentimentul de neputinta a devenit ca o a doua natura a mea si ma urmareste peste tot. Cand traversez o trecere, cand Sabrina e cu altcineva in parc, cand trebuie sa zbor cu avionul, cand…orice.

Pentru ca iti e frica sa nu patesti tu ceva, pentru ca al tau copil are nevoie de tine alaturi. Si pentru ca iti este frica sa nu pateasca el ceva, ca nu te-ai mai imagina fara el, si nici nu poti sa te gandesti la asta.
Cel mai des, nu ai ce sa faci. De aici vine neputinta. Trebuie doar sa accepti ca asta-i viata si sa speri ca o sa fie bine!

Sa va fie copiii sanatosi si paziti de orice pericole. Si voi la fel, sa fiti sanatosi pentru ei. In final, asta-i tot ce conteaza!

Am schimbat patutul de bebelus cu un patut de toddler, dar cine sa il foloseasca la 39,3 grade C?

Saptamana trecuta am fost foarte entuziasmati! Mai mult noi decat Sabrina, care nu prea stia ce are sa se intample, ne-am hotarat ca ar fi cazul sa schimbam patutul de bebe cu un patut de „bebe mare” sau de toddler, cum s-ar spune.

Patutul pentru noi a fost un ajutor de nedescris. Nu stiu cat il foloseste un bebelus la somn, mai ales daca este alaptat pe timpul noptii si daca doarme cu parintii, dar este pentru copii cel mai sigur loc din casa. De cate ori am avut nevoie sa o las undeva in siguranta, chiar si pentru cateva minute, am ales patutul.  Noi am ales acest tip de patut: Patut pliant muzical Chicco Lullaby si a fost cu siguranta cel mai util obiect cumparat de la nasterea bebelusului nostru. Am folosit intens masuta de schimbat, foarte usor de folosit pentru ca nu ocupa loc in plus, iar vibratiile si muzica de la pat ne-au ajutat la multe somnuri lungi si linistite.

Insa, de la o vreme, Sabrina nu a mai fost atat de incantata de el, din pricina faptului ca nu putea sa iasa singura, oricand si oricum pofteste. Asa ca la ora de culcare, se agata de noi ca o caracatita numai numai sa nu o punem in patul ei.

Ce era de facut? Ne-am reorientat catre un patut de toddler, unul din care sa poata sa iasa si in care sa poata intra singura, gandindu-ne ca poate, in acest mod, la ora de culcare se va duce fericita in pat si va inchide ochii pentru 8 ore linistite. Da, de unde? Ce copil face asa ceva?

patut

Cam asa arata patutul nou (sursa foto)

Dupa ce l-am montat a fost destul de incantata si chiar a dormit in el o data, seara, singurica. Insa…fericirea n-a tinut mult pentru ca a doua zi s-a trezit cu 39 de grade Celsius. Pe langa ca afara este extrem de cald, Sabrina fierbea la propriu. A avut o zi plina in care febra a reaparut la interval de o ora dupa ce cu chiu cu vai scadea un pic. Se oprea fix la 39,3. Totul din cauza unei infectii pe care, credem noi, a dobandit-o la piscina, in lunea libera, de Rusalii. Sabrina nu se oprea din baut apa din piscina nici cu toate rugamintile noastre, astfel ca si gatul ei este iritat, probabil de la clor. Ce sa mai doarma ea in patut, cand trebuia verificata din ora in ora? Normal ca a dormit cu mami si cu tati… care a dezertat de la caldura si a fugit pe canapea.

Acum se pare ca febra a trecut, iar somnul de pranz chiar l-a facut in patutul cel nou, inconjurata de toti bebelusii de jucarie care trebuie si ei pusi la somn, ori de cate ori ne culcam si noi, normal!

Pentru idei de patut si mobilier pentru copii, sau pentru jucarii de apa, de mare, de curte…puteti sa aruncati oricand un ochi si pe site-ul noriel.

Pana data viitoare, sa fie cald!…dar nu chiar asa de cald. :)

Miscarea pentru bebelusi este benefica! Tu cum ai grija de campionul tau?

Sportul sta la baza unei vieti sanatoase, indiferent de varsta pe care o ai – pentru copii, insa, este cu mult mai important. Desi rolul principal al sportului este de a-l ajuta pe cel mic sa creasca puternic si sanatos din punct de vedere fizic, exista si o serie de beneficii mintale deloc de neglijat pentru el. Nuk incurajeaza miscarea pentru bebelusi si are grija de campionul tau in momentele in care acesta are cea mai mare nevoie.

Pentru cei mici, cea mai potrivita modalitate de a face miscare este inotul, care pe langa distractie, le ofera si o prima experienta educationala si de socializare, desfasurata in afara mediului cunoscut de acasa, dar si ocazia de a invata unele abilitati importante pentru dezvoltarea lor.  Studiile au aratat ca bebelusii care fac inot in primii doi ani din viata dezvolta un sentiment de adaptabilitate la mediul inconjurator mai bun si astfel, invata sa fie mai creativi si mai atenti la detaliile din jurul lor.

nuk_1

“Inca de la nastere, copiii detin reflexul natural al inchiderii glotei atunci cand sunt scufundati in apa insa aceasta abilitate se pierde in timp daca acestia nu exerseaza. Fiecare nou-nascut are potentialul de a deveni un mic inotator si, cu cat mai devreme descopera senzatia de plutire si inot subacvatic, cu atat mai relaxat si independent va deveni cand va creste”, explica Florian Clenci, manager Acvatic Bebe Club.

Lasa-l sa se miste in voie. 

Dezvoltate ca urmare a cercetarilor medicale, dar avand la baza mai ales experientele mamicilor de pretutindeni, cunostintele acumulate de 6 decenii s-au concretizat intr-o comoara unica numita Experienta. NUK vine in ajutorul mamelor cu articolele de care au nevoie, chiar din primele zile de viata ale micutilor. Utilizate si indragite de mamici si bebelusi din peste 110 de ţari si de pe 5 continente, produsele Nuk sprijina si promoveaza dezvoltarea naturala a bebelusilor prin crearea unor produse indreptate optim catre nevoile acestora.

nuk_2

Tu cum ai grija de campionul tau?

Sa ne jucam si sa invatam – 18luni+

Pentru a asigura o dezvoltare optima a copilului, jocurile educative trebuie sa permita copilului libertatea de explorare. Acestea trebuie sa fie simple, sigure si cat se poate de amuzante. Pentru ca joaca amuzanta este cel mai usor mijloc de invatare!

Jocul este pentru copil cea mai importanta sursa de invatare. Prin joaca, copiii imita situatii din lumea reala si isi pun la treaba imaginatia, dezvoltand povesti unice si invatand lucruri noi. Intotdeauna am avut o placere aparte pentru jocuri educative, jocuri care pun la treaba imaginatia, care dezvolta abilitati, care exerseaza memoria sau care ajuta la dezvoltarea creativitatii.

Am recomandat aici si aici cateva jocuri si activitati potrivite pentru bebelusi si pentru copii intre 18 luni si 2 ani. astazi insa m-am gandit ca as mai adauga cateva, pe masura ce observ o deschidere din partea sabrinei spre astfel de jocuri si timpul petrecut impreuna, in acest mod.

Gatitul impreuna! gatitul impreuna poate sa fie un joc frumos si foarte interesant, din care copilul sa plece cu o multime de lucruri utile. M-am gandit de curand la ideea unui Learning Tower, un scaunel sigur si inalt in care copilul poate sta la aceeasi inaltime cu parintii si poate vedea fiecare activitate desfasurata in bucatarie. Nu v-as recomanda sa improvizati, pentru ca improvizatiile nu sunt sigure, si mare atentie la cutite. In rest, joaca sa fie…curat facem mai tarziu!

LT

foto

Si pentru ca o vad tot mai atrasa de usi, la ale caror incuietori ajunge tot mai bine, o jucarie cu diferite tipuri de incuietori mi se pare foarte potrivita pentru aceasta varsta. Cu cheie, cu lant, cu butoane, poate chiar cu un intrerupator de lumina, cred ca o sa le placa tare mult. Pe astea le puteti face si voi, pe un patrat din lemn sau din carton pe care sa prindeti diferite instalatii.

chei

foto

Gasiti mai multe idei de jocuri educative si pe site-ul noriel, potrivite pentru fiecare etapa de dezvoltare a copilului.

Pana data viitoare, Sa-i crestem cu dragoste!

 

O limonada pe terasa la Norma Fine Dining

Saptamana trecuta am ajuns, purtata de stradutele cartierului Dorobanti, pe terasa restaurantului Norma.

Fost concurent MasterChef, Chef Sidia Sissoko, este cel sub bagheta caruia, la Norma, a luat nastere un meniu de exceptie. Nu prea reusesc intotdeauna sa scriu despre preparate sau localuri, dar n-am putut sa ratez ocazia asta. Asa ca va incurajez, daca vreti sa aveti parte de o experienta culinara de zile mari, sau daca pur si simplu iesiti la relaxare, terasa restaurantului s-a redeschis, datorita zilelor calduroase ce tocmai si-au facut aparitia.

Cum am intrat pe poarta, frunzele de tei de pe jos mi-au atras atentia imediat. In curtea localului se afla doi tei mari, cu un parfum care te relaxeaza instant. Abia asteptam sa iau loc pe scaun si sa-mi comand o limonada, ca sa las departe de mine toate grijile zilei respective. Combinatia de licoare cu lamaie si aroma de tei si-a facut efectul imediat iar apoi am putut sa astept relaxata minunile din farfurie.

Pe un platouas negru si-au facut aparitia doi mini burgeri, pentru toate gusturile: unul vegetarian si unul cu reteta speciala a lui chef Sissoko, rata confiata.
Le-am gustat pe amandoua intr-o fuga maxima, pentru ca nu stiam cu care sa incep si la care sa ma hotarasc. Probabil a fost prima data cand mi-as fi dorit ca stomacul meu sa fie mai mare si sa nu-mi dublez greutatea daca mananc doi burgeri. Ba nu, cred ca asta a fost la desert. Ajungem si acolo imediat.

Am inceput cu burger-ul cu rata confiata si germeni de ceapa (parca) mi-a placut mult, dar am continuat cu cel vegetarian fara sa il termin pe primul. Cel vegetarian continea sos pesto si branza halloumi, un burger foarte fresh care impreuna cu limonada mergea de-mi-nu-ne! Asa de bun, ca sosul pesto a ajuns si pe pantalonii mei roz pal. Asta e, asa se intampla cand mananci cu pofta, cu toate mainile din dotare. Pana la urma, verde cu roz chiar se potriveste, culorile se scoteau in evidenta mult mai bine una pe alta. V-am zis ca eram zen…de la mirosul de tei.

Dupa cei doi burgeri a urmat un desert absolut delicios. Am gustat din tarta cu lamaie si placinta de mere asezonata cu inghetata de ghimbir si scortisoara. O super combinatie, trebuie neaparat incercata. Chef Sissoko mi-a spus personal ca aluaturile sunt facut de ei in bucatarie, cu produse de calitate, inghetata fiind comandata de la o cofetarie artizanala (adica inghetata este facuta manual, din ingrediente proaspete si sanatoase).

View this post on Instagram

#dessert #miammiam still at #norma

A post shared by Maria Pur Si Simplu (@mariapursisimplu) on

Cred ca este pentru prima data cand merg la o terasa cu gandul de a ma relaxa, in timp ce copilul este la gradinita. Cred ca n-a fost rau deloc, ba chiar as mai repeta figura si v-as recomanda sa faceti la fel. Restaurantul se afla pe strada Teodor Iliescu, 33 Dorobanti

Pana data viitoare, zile frumoase cu limonada rece si buna va urez!

„Am crescut cu bataia si uite ce bine sunt acum!” sau despre o copilarie traumatizanta

De curand am fost invitata la un eveniment. Am gasit loc la o masa ocupata in totalitate de doamne si domnisoare, care n-au observat ca m-am asezat langa ele, prea ocupate fiind cu comentarea tinutelor afisate la petrecerea VIVA. (parca)

Trei domnisoare si doua doamne mai in varsta (decat mine) au inceput sa vorbeasca despre mamiceala. Una singura dintre cele doua mai in varsta avea copil, despre cealalta nu sunt sigura dar n-as crede. Apoi am asistat total fara voia mea la o discutie care m-a macinat multe ore dupa, mai mult simtindu-ma vinovata ca nu am zis nimic atunci, dar asa sunt eu – uneori fac din tantar armasar, alteori ma bag sub masa si tac malc, desi cred cu toata taria ca, pe undeva, as avea dreptate. Asta inseamna resemnarea. Sa ai principii si sa le incalci pentru ca sunt prea multi idioti in jurul tau.

Una dintre domnisoare a inceput sa spuna ce demente au devenit prietenele ei care au nascut (nimic suspect pana aici, stiam deja ca noi, mamele, suntem o specie aparte) apoi au inceput sa vorbeasca despre…educatie si rolul benefic al bataii.

Da, exact asa. Nu retin cum a pornit discutia, dar urmatorul aspect n-am reusit sa-l uit oricat am incercat.

-Mamele din ziua de azi, ca nu cumva sa il bati! Pai ce, eu am crescut cu bataia si ce, faceam prostii, mi-o meritam! Acum ei nici n-au ce prostii sa faca, eu stricam sifonierul, patul, cine stie ce faceam. Mi-o meritam! Si eu i-am tras una lui fie-miu, ca na, o merita!

-Da, si eu mi-o meritam!  Pe langa sora mea eu nu eram deloc cuminte. Asta e, mi-o meritam, cate prostii faceam!

Cam atat am retinut eu din toata discutia. N-as vrea decat sa completez ca: DA, se vede ca ati fost crescute cu bataia, si nu sunteti deloc mari si bine acum! Un om care accepta bataia nu e bine. O accepta si o da mai departe tocmai pentru ca a fost crescut cu ea. Si n-ar fi acceptat-o si n-ar fi dat-o mai departe daca ar fi fost bine acum, fericit si sanatos emotional. Nu pot decat sa spun ca imi este mila de voi, ca ati crescut asa, cu bataie. Nu sunteti singurele, cred ca multi dintre noi au crescut asa si inca au impresia ca asta este metoda utila de a educa.

Aveti impresia ca ati meritat asta pentru ca a fost singurul mod in care ati putut sa treceti peste – acceptarea. Nu! Nu meritati asta! nimeni nu o merita! Nici voi si nici copiii vostri! Ati primit bataie din cauza ca parintii nu au stiut sa-si gestioneze furia de moment, sa se linisteasca si sa va dea o lectie vorbind calm si linistit cu voi despre ceea ce ati gresit sau i-a suparat.

Faptul ca voi acceptati ca „o meritati” si strigati asta cu atata hotarare nu e bine deloc. Ce inseamna a merita? Pentru mine inseamna a oferi ceva in schimbul a ceea ce cineva tocmai a facut. Sa oferi durere unui copil pentru ca „a facut prostii” nu intra la ” a merita”. intra la violenta. Uite consecintele, mobilierul a fost schimbat, voi insa ati ramas cu traume pe viata. Care nu va afecteaza doar pe voi cat si pe copiii vostri.

Si apoi, ce lectie ii oferi tu copilului? Ca el din palma aia nu invata nimic, decat ca bata-i buna si asa are sa faca si el cu copiii lui. Dar ce invata el concret? Ca ala mai mare are dreptate din cauza ca poate sa foloseasca forta fizica? Asta-i lectia pe care vrei sa i-o dai? Doar pentru ca tu nu poti sa-ti gestonezi furia si sa ii explici calm si linistit ce a gresit si de ce te-ai infuriat?

Nu! Palma aia nu o merita el, durerea aia nu o merita el pentru ce a facut. Palma aia vrei tu sa i-o oferi pentru ca nu esti in stare sa-ti gestionezi propriile trairi. Refulezi si te descarci pe el, doar pentru ca este mai mic.

Ar trebui sa fiu dusa in piata publica. Sa aruncati cu rosii in mine. Sunt una dintre mamele alea nebune care lupta impotriva violentei. Puteti sa ma ardeti pe rug. Cel putin, in urma mea, va ramane un copil fericit si sanatos emotional.

V-am pupat!

 

 

Atunci cand timpul liber nu mai este timp liber

Ce nu am inteles eu inainte sa am un copil este ca o mama nu are niciodata timp liber. Ce e timpul liber? Timpul cand vorbesti despre ce iti place si faci ce vrei. Adica lasi deoparte subiectele precum: virozele sezonului, ultimele tipuri de carucioare sport, mancarea sanatoasa, sau mai stiu eu ce alte subiecte hot ale verii (legate de copii, cu si despre copii, pentru copii) si te gandesti si la tine. Sau, pur si simplu, faci ce-ti place.

copii

Dar lucrurile se schimba si, de cele mai multe ori, faci ori ce trebuie(pentru ca e vara si cel mic nu are sandale) ori ce vrea el sa faci, ori ce nu vrei tu sa faci (dar na, nu iese mereu cum iti propui).

Te gandeai ca iti place shopping-ul. Minunat! Dar de cate ori ajungi in mall te opresti la hainutele de copii, la farmacie, la plafarul de la -1, la magazinele cu jucarii. Uite asa, cand sa te duci in magazinele cu haine si bijuterii potrivite tie iti dai seama ori ca portofelul este deja gol, ori ca a expirat timpul si trebuie sa fugi acasa. Si cand zic fugi, NU glumesc.

Iti place sa te duci la salon? OH, vrei sa spui ca…iti placea. Da, te cred, si mie imi placea. Apoi am descoperit ca mai repede imi dau eu doua straturi de oja decat daca ma duc la o manichiura spa, pentru ca, nu-i asa: nu mai am timp liber.

Aveam un hobby, mergeam la cursuri de dansuri latino. Cine sa mai mearga acum? Adica pot sa merg, daca plec de acasa de la 18:00 la 21:00 cam doua seri pe saptamana. Daca esti mamica, stii deja ca nu se poate asta. Este mai probabil sa fiu rapita de extraterestrii decat sa ajung si sa si raman la un curs intreg de salsa ori bachata. N-am mai pus after party-ul, ca sa nu fiu deja nesimtita.

Totusi, m-am mai relaxat din cand in cand. M-am pierdut uneori intr-o rochie noua, un film, un pahar de vin, o baie fierbinte sau o carte despre parenting buna. Cred ca stii deja despre ce vorbesc. Si cand chiar n-am mai putut, am apelat la o jucarie noua, care sa o tina ocupata macar 10 minute, sa se relaxeze si EL. De multe ori, ne-am relaxat impreuna cautand lucruri care sa ne faca existenta mai usoara, sau macar seara mai linistita, pe site-ul Noriel. Asta merge (inca) de fiecare data.

Voi la ce apelati cand sunteti prea obositi sau cand vreti sa va relaxati?

 

 

Plating pentru inghetata by chef Adi Hadean

Până de curând, românii considerau înghețata ca fiind mai degrabă o modalitate de a se răcori în zilele toride de vară, și nu ca pe un desert sofisticat ce poate concura cu succes alături de preparatele dulci ale restaurantelor de lux. De cate ori mercurul urca in termometre, ne gandim inevitabil la variante de racorire. Dupa hidratare cu lichide reci, inghetata este pe primul loc in gandurile multora dintre noi! Vreau sa va vorbesc despre o înghețată premium ce poate fi considerată mai degrabă ca fiind un desert sofisticat.

In cadrul evenimentului Digital Divas 2016, chef Adi Hădean ne-a pregatit o surpriza, asa ca am avut ocazia sa testez si sa observ live crearea unui plating minimalist, în care înghețata Häagen-Dazs a fost în centrul atenției. Mi-as fi imaginat inghetata in cupe de tot felul de forme sau culori, nicidecum pe o farfurie plata. Iata ce a iesit. 

plating inghetata

„Câțiva picuri de fructe, niște petale de flori, condimente alese cu inima. Nimic mai mult. Nu-i atât de complicat să scoți în evidență o înghețată care e deja foarte bună. Un joc de culori și texturi care pe unii i-a surprins, pe alții i-a fascinat, dar nu le-a dezamăgit papilele gustative. Cred că am reușit să stârnesc creativitatea celor prezenți și să-i provoc să experimenteze cu înghețata Häagen-Dazs.”, a explicat chef Adi Hădean. 

.Studiile au arătat că înghețata ne face mai fericiți; și asta pentru că, o dată cu consumul de înghețată, este activată o parte din zona frontală a creierului, asociată cu fericirea. Consumul zilnic de înghețată impiedică instalarea depresiei și îi face pe oameni mai fericiți și cu o stare de spirit mult mai optimistă.

Totul a început în anul 1961, când Ruben Mattus a decis să reunească cele mai fine ingrediente într-un produs special, înghețata Häagen-Dazs. La inceput au fost doar trei arome: vanilie, ciocolată și cafea. Mai târziu, Mattus a petrecut cu pasiune, nu mai puțin de 6 ani, căutând cele mai dulci și aromate căpșuni, care să se ridice la standardul impecabil de calitate al înghețatei sale. Astăzi, inghetata Häagen-Dazs vine cu arome care satisfac chiar și cele mai pretențioase gusturi, în nenumărate combinații.

Immmm, parca ar merge o inghetata, nu-i asa?

 

Cat de repede am crescut!

Imi amintesc cu drag de perioada cand eram insarcinata – parca a fost ieri. Dar nu, in curand se fac 2 ani de cand s-a nascut Sabrina. 2 ani! Si cat de repede au trecut…imi aduc aminte cand o puneam in balansoarul de bebe, ii dadeam drumul la muzicuta si ea adormea frumoasa si linistita acolo…
In august se fac 2 ani si chiar nu pot sa realizez cum au trecut. Era atat de mica atunci cand am tinut-o prima oara in brate, avea mai putin de 3kg si doar cativa centimetri. Era un suflet si o mana de om.

View this post on Instagram

Zen

A post shared by George Pogorelschi (@pogorelschi) on

Aveam impresia ca durerile de colici, urletele, plansetele, trezirile nocturne pentru alaptat, regurgitatul si tot ce mai inseamna primele luni din viata bebelusului nu se mai terminau…iar acum, acum, abia daca mi le amintesc. Stiu ca eram mandra posesoare de cearcane adanci, si ma infuriam ca nici cel mai bun anticearcan nu reusea sa le ascunda, insa am uitat cum sunt noptile nedormite si chiar mirosul de lapte al bebelusului, de care imi e atat de dor.

Asta e, fiecare etapa a vietii are un inceput si , desigur, un sfarsit. Pacat este ca ne dorim mereu sa creasca, sa mearga singuri, sa manance singuri, sa mearga la scoala sau la facultate si apoi…apoi regretam trecerea timpului.

Atunci cand se naste bebelusul, de multe ori simti ca timpul sta pe loc, ca etapa de schimbat scutece din 2 in 2 ore nu o sa mai treaca niciodata. Te intrebi: La ce m-am inhamat? No way! Trece timpul si chiar infricosator de repede.

Am sa scriu cateva articole cu amintiri din sarcina si din perioada imediat urmatoare, ca timpul sa nu reuseasca sa duca cu el emotiile astea. Chiar va incurajez si pe voi sa scrieti, cat mai mult, tot ce face bebelusul, ce gangureste, cum face primii pasi, ce cuvinte stalceste, altfel…pe toate aceste sentimente, ganduri, amintiri, timpul le va duce departe, undeva de unde nu le poate lua nimeni.

*Va recomand cu incredere ca pentru fiecare etapa din viata bebelusului sa intrati pentru jucarii frumoase si inspiratie pe site-ul noriel.

Propulsat cu mândrie de WordPress | Temă: Baskerville 2 de Anders Noren.

SUS ↑