Sa cresti intr-o lume frumoasa

Am vazut atata tristete zilele astea, lacrimi si suferinta… si miroase a moarte. Lumea e plina de fum si cenusa, aproape neagra.

Mi-am dorit sa vezi lumea altfel, cu ochii tai de copil senin, sa vezi lumea asa frumoasa cum ar trebui sa fie! Sa vezi soarele cu alti ochii, cu ochii aia ce aduc lumina, sa vezi florile cu fericire, sa nu stii ca se aduna pentru coroane funerare.

Mi-am dorit sa te simti protejata, in lumea asta mare, si sa nu imi fie frica la fiecare pas ca nu poti avea incredere in nimeni, ca oamenii mint, se prefac sau fura. Ca de cele mai multe ori nu poarta masti doar de Halloween, si ma simt obligata sa iti spun ca nu iti poti lasa sufletul liber in fata oricui, pentru ca risti sa pleci cu el facut bucati si sa iti fie frica apoi de oameni.

Mi-am dorit sa nu mi se faca inima ghem cand esti bolnava pentru ca nu stiu unde sa te duc si daca cumva, la spital, nu o sa iti fie mai rau decat acasa.

Mi-am dorit sa te poti juca cu alti copii in parc, dar alti copii au vanatai si lacrimi, iar parintii lor ii trag de o mana si nu ii lasa sa mai stea 5 minute cu tine pentru inca o tura pe tobogan.

sky-sunny-

Mi-am dorit sa te apar de tot si de toate, sa vezi doar lumea asta frumoasa, atunci cand dai praful de cenusa deoparte. Ca poti sa vezi soarele si norii, sa simti ploaia, sa te bucuri de zambete sincere. Am vrut sa crezi ca ii poti spune oricui „Te iubesc” fara sa simti nicio frica, pentru ca asa ar fi normal, sa te simti liber.

Am vrut sa te aduc intr-o lume mai buna, dar realizez ca te-am adus gresit, in ceata si fum. Sa nu te superi pe mine, caci te-am adus din IUBIRE. Si totusi, undeva acolo, stiu eu sigur…exista o sclipire de SPERANTA.

IUBESTE, ZAMBESTE, TRAIESTE, si invata-i tu si pe cei din jurul tau. Poate faci TU din lumea asta o lume mai buna. Poate aduci TU iubire. Poate aduci TU seninatate. Poate dai TU mastile jos prin mangaieri calde si vorbe bune. Poate poti TU…

 

 

Jungla de afara

Ma trezesc in fiecare dimineata, nu o iau ca pe o certitudine, asa ca imi promit de fiecare data sa fiu un om mai bun, sa ma bucur de ziua asta si sa descopar iubirea in lumea din jurul meu. Ii zambesc soarelui care e pe cer, si astept in fiecare zi sa cunosc lumea cu seninatate in ochi. O privesc cu caldura, cu iubire si cu uimire. Daca ieri am descoperit ceva urat in lumea din jurul meu imi promit ca azi sa vad ca lucrurile s-au schimbat, sa descopar frumosul, arta si culorile. Plec senina si vesela la drum, cu gandul ca nimic rau nu mi se poate intampla in aceasta lume plina de oameni calzi si blanzi. Nu in mult timp visele mele sunt spulberate, sentimentele mele de implinire sufleteasca murdarite de suflete reci si seci. Oamenii se uita in jos, nu in sus spre alti oameni, spre alte fete si alte suflete. Oamenii nu zambesc si au mutre triste, obosite si sunt gata sa sara la tine. Oamenii nu sunt darnici ci sunt egoisti, privesc cu rautate si scepticism, si nu spun Multumesc sau Te rog frumos. Oamenii nu plang cand simt ci aduna in ei ura, frustrari si nemultumiri, pe care le revarsa apoi sub forme brutale si urate peste tot pe unde pot. Oamenii sunt in stare sa mutileze plante, animale sau chiar alti oameni. Oamenii nu sunt deloc asa cum am crezut. Am fost pregatita sa fiu buna, am fost invatata ca binele invinge si ca iubirea merita orice sacrificiu…cum au avut oare curaj parintii mei sa ma scoata asa in lume? Total nepregatita pentru jungla de afara, total naiva si pierduta in spatiu, printre norisori de bunatate, loialitate, daruire si pace. Prietenia nu e asa cum m-a invatat mama, sau asa cum mi-a spus ea ca trebuie sa fiu ca sa fiu un prieten bun. Aici prietenii se mint, se tradeaza, si se cauta numai cand ai nevoie de ajutor. Aici iubirea se vinde pe bani iar sacrificiile nu se merita. Aici totul e diferit de ceea ce am invatat eu inainte sa cunosc lumea, si ma simt extrem de vulnerabila. Oare cum trebuiau parintii mei sa ma pregateasca pentru rautatea lumii? Sa-mi spuna oare ca ala care are mai mult tupeu va fi intotdeauna inaintea mea: la coada, la semafor, la un spectacol, la orice? Sa-mi spuna ca banii pot rezolva si cumpara orice, chiar si oameni, suflete si sentimente? Sa-mi spuna oare ca fetele tinere si frumoase nu iubesc, ci cauta sa-si creasca tariful? Sa-mi spuna ca nu merita sa fii bun caci nimeni nu se va purta frumos cu tine, si nimeni nu te va ajuta cand ai nevoie? Oare cum s-au gandit sa ma lase asa naiva si increzatoare in lumea asta? Lume care nu functioneaza deloc dupa regulile pe care le cunosc eu…

In cautarea unei carti

Astazi voiam sa va povestesc o mica experienta personala, experienta care m-a intristat, pentru ca am realizat pentru a-nu-stiu-cata-oara ca suntem tratati cu spatele de catre vanzatori, chelneri, si (scuzati-mi generalizarea) de catre orice prestator de servicii.
Recunosc ca de multe ori am asteptari foarte mari, totusi nu mi se pare nimic iesit din comun ca, dupa ce dai banu’, sa te astepti sa primesti macar ceea ce trebuia sa primesti.
Acum ceva zile m-am hotarat sa merg in librarii sa caut carti. Sora mea mea mai mare ma suna si-mi zice ca a cautat si ea o carte la renumita Diverta din Baneasa, cei de acolo i-au spus ca nu au cartea dar ca se gaseste in celelalte locatii ale lor, si sa fac bine sa i-o achizitionez. Nu-i problema. Doar asta aveam de gand sa fac, nu?
Merg eu frumos in aceeasi mai sus numita librarie din magazinul Unirea, ajung acolo, si intreb frumos: ” Cartea Sotul meu, Michael o aveti? „. Doamna de acolo imi arunca o privire suspicioasa si zice: ” Nu apare aici, dar o au cei din Diverta Magheru „. Multumesc frumos si ma indrept cu pasi repezi catre celalalt magazin. Ajunsa acolo, in cele din urma, deschid usa victorioasa in timp ce vanzatoarea se hlizea de zor cu tipul de la paza. Normal, ma uit la ea si o intreb: ” Nu va suparati, cartea Sotul meu, Michael o aveti? ” urmeaza doua secunde de tacere, tacere intrerupta de pufnitul in ras al tipului de la paza. I se parea tare amuzant, nu stiu ce, cel mai probabil titlul cartii…imi e clar ca n-a citit o carte in viata lui, dar ce sa ti se para asa haios la un titlu de carte?
Cartea insa este un bestseller,  vânzându-se în aproape o sută treizeci de mii de exemplare în Israel şi in sute de mii de alte exemplare în cele douăzeci şi opt de ţări în care a fost tradusa. Eu n-as rade la asa ceva. Dar na, ce sa-i faci. Toate bune si frumoase, vanzatoarea se duce si o cauta apoi se intoarce cu raspunsul: ” nu aveam cartea, dar apare ca fiind in magazinul Unirea „. ” Doamna…de acolo vin. Cartea, nu e in Unirea. Va garantez. ”  „Eh, atunci avem o eroare in sistem, da, da, asta e.. o eroare.”
” Multumesc frumos „. Ce era sa mai zic? Plec frumos si intru in Carturesti, de abia apuc sa intreb de carte, care intre timp avea acelasi titlu, si ghici ce: nimeni n-a ras! O fata foarte draguta si entuziasmata mi-a adus cartea imediat, cu un zambet urias pe fata si foarte fericita mi-a spus ca este si redusa cu 20%.
Doamne, de ce nu am venit eu aici din prima? Na, de acum stiu.

Propulsat cu mândrie de WordPress | Temă: Baskerville 2 de Anders Noren.

SUS ↑