Exista tatal perfect? Si daca da, cum e el?

Se spune ca toate problemele pe care le avem cand devenim adulti se trag din relatia cu parintii nostri. Pentru fete, in special, dar si pentru baieti, relatia cu tatal este extrem de importanta, fiind un exemplu pentru toate relatiile sexuale si de prietenie/iubire, pe care fata le va avea.

Felul in care tatal se poarta cu mama, felul in care tatal vorbeste, gandeste, gesticuleaza, isi va lasa amprenta in amintirile copilului si in comportamentul sau viitor.

what-is-a-father-s-role_59444ca115aef96a

Nu stiu cum, tata nu este deloc perfect! Dar…deloc. Se poate sa mai fi invatat una alta cu varsta, sau cu fiecare copil in parte (pentru ca suntem multi, de varste diferite, iar acum, sora mea cea mai mica are aproape 2 ani). Nu avea mereu rabdare cu noi, nu ne spunea povesti la culcare, nu ne cumpara toate jucariile sau hainele la care visam. dar, cumva…forul lui interior il ghida in directia potrivita. Cred ca e omul care ne cunoaste cel mai bine pe fiecare, ne stie esecurile, limitarile si ne apreciaza(desi nu ne spune prea des) fiecare reusita. Era important timpul petrecut cu noi, vacantele, prostelile. Se poate sa fi aplicat niste reguli de parenting nescrise la vremea aia, dar valabile de cand lumea, ca niste instincte adanc inradacinate. Pentru ca de fiecare data a stiut ce sa spuna, nu ne-a fortat intr-o directie sau alta, nu ne-a pedepsit, si, intr-un fel al lui, a stiut sa ne indrume pe fiecare catre pasiunea proprie. Ideea lui a fost ca eu sa dau la Comunicare si Relatii Publice, si a fost cea mai buna idee. Pot spune ca nu am cunostea? Poate ca nu stie sa spuna ce avem noi nevoie sa auzim exact in momentul potrivit, dar asta il face un tata mai putin bun?

Ce vreau eu sa spun este ca… nimeni nu-i perfect.Uf…trebuie sa recunosc, nici chiar tata. Dar tatii care sunt alaturi de mama si se implica in cresterea copiilor, tatii care se joaca, tatii care inteleg si accepta, tatii de fete care au elastice prin buzunare si tatii de baieti care ii invata sa-si repare bicicleta…toti tatii astia sunt perfecti pentru copiii lor. Cu totii analizam altfel cand suntem mari, toti am fi avut nevoie de mai multa atentie si iubire, de intelegere intr-un moment anume,de acceptare. Dar tatii sunt si ei oameni, si vom realiza asta, ne va fi mai usor.

Pentru toti tatii perfecti, inchin un pahar. Sa fiti sanatosi!

foto Andrew Penner E+ Getty Images

De ce e greu dupa ce apar copiii?

M-a intrebat cineva saptamanile trecute, referitor la felul in care se schimba o relatie, :

De ce e greu dupa ce apar copiii?

Pentru ca ei iti consuma multa energie si rabdare. Pentru ca psihologic, te adaptezi la o noua viata care este acolo cu tine tot timpul. Te trezeai dimineata si iti beai cafeaua cu iubitul. Acum, el, „intrusul” e si el acolo, e acolo mereu si are multe nevoi la care trebuie sa raspunzi promt.

Ii e foame, plange. Doreste sa fie iubit, plange. Trebuie schimbat, plange. Iar tu trebuie sa raspunzi acestor nevoi pentru ca vrei si pentru ca simti.

13966480422_20aa820591_z

Psihologii spun ca, deoarece mamele stau foarte mult in aceasta perioada cu bebelusul in brate, la san, si se conecteaza prin atingeri foarte des, aceastea nu mai suporta atingeri venite din alte parti, de exemplu de la sot/iubit,  ceea ce inseamna ca mecanismele noastre il plaseaza pe locul doi, dupa copil si nevoile acestuia.

Ca noi ne schimbam, este evident. Ca ei se schimba, este evident. Si atunci? Cum facem fata tuturor acestor schimbari, care consuma energie si timp?

Primul sfat dat tot de catre psihologi este sa nu ne despartim sau sa nu divortam in primii 3 ani de viata ai copilului!

Se spune ca primii 3 ani sunt cei mai grei, atat din cauza nevoilor permanente ale copilului mic cat si din cauza timpului de adaptare la noua viata si la noile responsabilitati.

Tot ce putem face in aceasta perioada este sa realizam si sa acceptam ca ne este greu, sa cerem ajutorul atunci cand nu mai facem fata presiunilor, sa fim toleranti cu partenerul. Sa nu uitam sa ii oferim iubire si lui, si chiar daca de cele mai multe ori tindem sa lasam sexul si grija fata de noi ca femei pe ultimele locuri de pe lista, sa facem din ele prioritati.

Asa ca azi, dupa ce adoarme copilul, sa nu fugi in pat sa adormi si tu! Trage pe tine perechea aia de chiloti sexy din dantela, aia care ii plac lui, si propune-i cateva ore in 2. Pe modul silent, desigur.

 

 

 

Termenul de expirare al unei relatii de iubire sau „Azi a fost ziua mea, iubitule!”

Oare au relatiile de iubire un termen de expirare? Oare simti momentul ala atat de prezent si de evident incat, realizezi cu mintea limpede ca totul s-a terminat? Oare intr-un interval anume se consuma tot si trebuie sa o iei de la capat?

Prima relatie am rezistat un an si un pic, aproape un an jumatate. Asta a fost perioada maxima de a suporta un om, de a incerca sa il cunosc mai bine, de a ma invata cu el. Am simtit brusc cum totul s-a terminat. Daca la inceput totul era roz, acum, la sfarsit, eram eu. Fara dor, fara iubire, fara ca macar sa-mi mai pese. Si asa mi-am dat seama foarte simplu si rapid ca aia a fost.

divorce-908743_640

Sunt intr-o relatie de 7 ani. M-a deranjat ca frate-miu nu stia ca e Sfanta Maria si seara nu intelegea de ce imi zice lumea „La multi ani!”. Ce credeti? Nici el n-a stiut! Am asteptat toata ziua macar un telefon, un semn, o…ceva. Nimic! Pana la 22:00, cand n-am mai rezistat si cu lacrimi in ochi i-am zis…”stii, azi a fost ziua mea!”. A fost frumos, m-au sunat rudele, m-am vazut cu tata si cu bunicii, asa, doar ca sa stii si tu ce-am mai facut.

Serios. Doare ca naiba! Ce trezit cu flori dimineata, ce sunat in timpul zilei, ce pahar de vin seara? Ce e cu asteptarile astea normale  exagerate? Ce daca a fost ziua mea, e na, si ce, nu-i o zi in fiecare zi? De ce trebuie sa fie ziua mea mai speciala? (nu stiu, intreb…). In fine. Ideea e ca toata treaba asta destul de dureroasa a trezit cu ea un sentiment ca…asta a fost. S-a terminat, asa simplu si repede. Sclipirea aia din ochi s-a dus, florile au lipsit cu desavarsire, surprizele se lasa asteptate….

Oare exista termen de expirare al iubirii? Am crezut mereu ca ignoranta maxima este termenul acesta. Atunci cand nu-ti mai pasa. Deloc. Cand iti e indiferent. Cand nu mai trezesti nicio emotie. Cand nu mai ai niciun vis, nicio dorinta, nicio asteptare. Eu nu mai am. Se pare ca nici el.

Si despre asta ar fi povestea noastra.

Propulsat cu mândrie de WordPress | Temă: Baskerville 2 de Anders Noren.

SUS ↑