Darurile care conteaza

Aseara incercam timid sa ies cu masina din parcarea blocului, pentru ca asa sunt cursurile de master la facultatea mea, puse la ora 18:30, adica fix atunci cand strada mea este blocata de un rand de masini ce stau bara la bara si se indreapta incet si sigur spre bulevard. Am plecat de acasa la 19:15 cand, teoretic, aglomeratia se mai duce.

Toti soferii erau preocupati sa fie mai buni de Craciun, asa ca niciunul nu ma lasa sa dau cu spatele, sa pot sa ies din parcare si sa imi iau, frumos, locul in rand. Am mai stat apoi pe podul Baneasa inca vreo 30 de minute, timp in care priveam aglomeratia pe geamul masinii si ma gandeam…cat de comercial a ajuns Craciunul.

Toata lumea cumpara. De toate, orice, sa fie. Sa stim ca am cheltuit si Craciunul asta, ca am luat cadouri pentru secretare, educatoare, oameni cu care nu avem nicio treaba, prieteni vechi sau rude apropiate. cat de ,,gol,, a devenit craciunul si tot ceea ce inseamna, cum, de fapt, abia asteptam cu totii sa treaca zilele astea aglomerate, agitate si obositoare, sau ne bucuram doar ca avem cateva zile legate de concediu.

Frumusetea sarbatorilor nu sta in alergatul la mall dupa cutii cu bomboane, ceafa de porc sau cozonac. Frumusetea Craciunului este petrecerea timpului impreuna, un pahar de vin fiert seara, in pijamalele comode si ponosite, impodobirea bradului cu copiii in timp ce asculti colinde, bei ciocolata calda si construiesti amintiri.

Amintirile! Am uitat! Amintirile sunt cel mai frumos dar. 

Anul asta chiar nu mi-am dorit nimic. imi doresc doar cele mai frumoase amintiri. Primul Craciun in 4. 2 copii sanatosi si fericiti. Lucruri care nu se cumpara. Asta e magia Craciunului!

Minunatii de poze cu decor de iarna by Squishy Baby Stuff

 

Aruncati cu rosii: saptamana asta am incalcat toate regulile de parenting

Stiu, saptamana nici nu a inceput bine, dar deja am incalcat o multime de reguli de parenting sau, cel putin, principii pe care le respectam:

  1. I-am pus Sabrinei filmulete pe youtube ca sa apuc sa scriu si eu un newsletter cap coada, cu logica si fara greseli gramaticale. Trebuie sa recunosc ca nu a luat putin deloc.
  2. Azi, la gradinita, cand am luat-o, nu i-am zis niciun buna-pa ci un”hai repede ca ne grabim!” am incaltat-o EU cu niste adidasi care mi s-au parut ca fiind ai ei, in timp ce ea abia a apucat sa imi zica ca de dimineata era incaltata cu altceva. Atunci a aparut educatoarea si mi-a zis ca Sabrina a venit cu cizmulitele de ploaie :)) Apoi am luat-o repede de mana si i-am zis ca trebuie sa alergam, sa conducem repede, sa ajungem repede. Si am grabit-o asa timp de 30 de minute.
  3. Parca ieri seara mi-a spus educatoarea – aceeasi educatoare – ca Sabrina nu are pijamale. i-am promis ca ii aduc azi. Asta seara am uitat sa o intreb in ce doarme Sabrina, avand in vedere ca nu i-a dus nimeni pijamale.
  4. Ieri, Sabrina s-a culcat la 23:30 pentru ca am vrut fooooarte tare sa ma relaxez uitandu-ma la televizor, iar eu nu mai am televizor in dormitor. Nu i-am facut nici baie din acelasi motiv.

De la 1 la 10 rosii, cate merit? 

Eu stiu ca de obicei sunt foarte atenta cu ea, sa am rabdare sa se imbrace singura de plecare cand o iau, sa o intreb ce a facut, sa mergem agale spre masina. E adevarat ca mai uit sa ii duc sau sa ii iau pijamalele, dar asta nu mi s-a parut asa de grav. Insa nu m-as fi asteptat niciodata sa incalc atatea reguli in doar 2 zile! Parca un pic ma simt vinovata, parca un pic, totusi, scaparile astea de la program m-au ajutat sa raman in ritmul meu alert din ultimele zile. Nimeni nu e perfect. 

Tu ce reguli ai incalcat in zilele tale un pic mai agitate, grabite, sau mai…rele?

 

Transforma micul dejun alaturi de puiul tau intr-o activitate distractiva!

Misiunea mămicilor de a îi face pe cei mici să mănânce micul dejun poate fi adesea una anevoioasă.  Bonne Maman îndeamnă mămicile să îi implice și pe copii în prepararea micului dejun, urmând ca această activitate să se transforme într-o joacă plină de creativitate.

Am testat dulceata Bonne Maman, ne-am jucat, ne-a placut!

Gustare creativa: iaurt cremos cu dulceata de zmeura. Miam-miam. #micdejuncreativ #bonnemaman

Gepostet von Maria Cristina am Freitag, 16. September 2016

 Bonne Maman propune idei creative de mic dejun, o serie de câteva preparate simple, în care ingredientul principal este dulceața. Dulceata Bonne Maman poate fi folosită pentru prepararea multor rețete delicioase, la care cei mici nu vor putea rezista tentației. Printre rețetele recomandate se numara gogoșile cu dulceață precum cele ale bunicii, croissant sau gofre cu dulceață, clătite cu dulceață, orez cu lapte și dulceață, iaurt cu musli și dulceață sau melcișori cu dulceață.

Implica toti membrii familiei si distrati-va pe cinste!

Prepararea acestor rețete se poate transforma într-o activitate distractivă, care să implice toți membrii familiei: de la cei mai mici, până la cei mai mari. Pentru diminețile în grabă, câteva felii de pâine prăjită cu unt și dulceață pot fi o variantă de mic dejun ușor și rapid de preparat. În diminețile de weekend, tradiționalele gogoși cu dulceață, clătite sau melcișori cu dulceață pot fi o modalitate de a petrece timpul împreună cu cei dragi, dacă prepararea lor îi va implica pe toți membrii familiei.
După consumare, fiecare borcan de dulceață Bonne Maman poate deveni un obiect de decor, un recipient util pentru depozitare sau un instrument folositor la treburile casnice. Mai mult decât atât, orice borcan Bonne Maman gol poate fi o modalitate de a pune în valoare creativitate celor mici. Pentru asta, este nevoie doar de un borcan gol de Bonne Maman, instrumente de pictat, puțină imaginație și chef de joacă.

unnamed

Dulcețurile Bonne Maman au un conținut de peste 50% fructe, la fel ca și dulceața făcută în casă

„Pentru fiecare dintre noi, micul dejun trebuie să fie cea mai importantă masă a zilei. În cazul copiilor, micul dejun se poate transforma într-o activitate distractivă care să le pună în valoare creativitatea. Mai mult decât atât, dulceața Bonne Maman poate fi un element cheie pentru a îi convinge pe cei mici să mănânce alimente precum unt, iaurt sau alimente pe care nu le consumă cu ușurință. Fiecare borcan de dulceață Bonne Maman are un conținut de peste 50% fructe, nu conține coloranți și nici arome artificiale. Cu alte cuvinte, Bonne Maman concurează cu succes cu dulcețurile făcute în casă, deoarece are exact aceeași compoziție.” a declarat Liliana Bock, Brand Manager Maresi Foodbroker.

În România, dulceața Bonne Maman este disponibilă în variante clasice precum caise, căpșune, vișine sau zmeură, dar și în amestecuri de fructe sau în variante mai exotice, cum este marmelada de portocale.

 

Cum organizezi o petrecere de copii? Cum si unde am ales sa sarbatorim aniversarea copilului

Cum se organizeaza o petrecere de copii? Cand si Unde o organizam? Pe cine invitam? Ce buget avem? Toate intrebarile astea apar in mintea parintelui inainte de aniversarea micutului. Nu te panica, iti las mai jos cateva sfaturi din experienta personala care sa te ajute in organizarea celei mai tari petreceri de copii!

Gepostet von Maria Cristina am Dienstag, 23. August 2016

1 Cautarea localului

Oho! Pasul asta este cel mai complicat. Cel mai greu este sa raspunzi la intrebarea…Unde organizam petrecerea? Totul tine de perioada anului, de numarul de invitati si de bugetul disponibil. Puteti incepe prin a cere mai multe oferte de la localurile preferate sau de la locurile de joaca si apoi le puteti compara in functie de ce oferta se apropie cel mai mult de nevoile voastre.

Fiind luna august, am cautat initial un local cu loc de joaca afara, cu terasa si eventual cu exclusivitatea locului de joaca. Toate localurile cu locuri de joaca pentru copii/destinate exclusiv petrecerilor de acest tip ofera exclusivitatea locului de joaca de la 10 copii in sus, plus meniuri pentru fiecare copil, destul de costisitoare, cu mancare adusa de la companii de catering.

Am renuntat la idee si ne-am reorientat. Stiam un restaurant micut, cu cateva leagane si un spatiu verde, asa ca am rezervat doua mese acolo si am adus o animatoare de copii. Terasele si restaurantele nu ofera exclusivitatea locului de joaca si se poate intampla ca pe parcursul petrecerii sa apara tot mai multi copii sau sa nu puteti aduce o animatoare de copii care sa fie strict pentru cei invitati. Anuntati inainte personalul localului ce va doriti si vedeti daca se poate face! Noi am ales restaurantul Casa Vanatoreasca unde stiam cum e mancarea, locul si unde am mai organizat evenimente. Mi-a mai placut si locul acesta: In picioarele goale, nou deschis, dar era rezervat si nici nu l-am vazut personal.

Alte idei de locuri in functie de buget pot fi in parc la un gratar (pe perioada verii) si in acest caz parcul Tineretului ofera un spatiu generos de unde se poate inchiria gratar doar cu buletinul, la Ferma animalelor sau chiar acasa.

2. La ce ora se organizeaza petrecerile pentru copii?

Localurile dedicate acestor evenimente au , in principal, 3 intervale de petrecere: dimineata, la pranz sau seara. Dimineata este cumva mai greu pentru copii, ei trebuie sa fie gata la o ora fixa, dupa ce mananca micul dejun, sa nu fie nici prea devreme, dar nu se pot intinde nici prea mult pentru ca unii dintre ei inca dorm la pranz, sau afara se va face foarte cald, iar meniul va trebui sa fie destul de bogat pentru masa de pranz. Pranzul este cumva in mijlocul zilei si petrecerile la ora asta cam strica tot programul zilei, asa ca eu recomand dupa-amiaza. Astfel, copiii vin dormiti si mancati, tocmai cu chef de joaca pana la masa de seara si apoi baita si nani. Vremea e numai buna, parintii au avut timp peste zi sa isi rezolve treburile, atmosfera este relaxata si linistita. Noi am inceput la 16:30 dar majoritatea copiilor au adormit in masina spre local. Ce spuneam de ora? Eh, niciun copil nu a vrut sa dorma la pranz si…au adormit cu totii la ora 16:00! Astfel ca, desi se adunasera copii, sarbatorita dormea dusa in scaunul de masina.

3. Ce activitati preferi?

Ori gasesti un loc de joaca unde cei mici sa se distreze, ori te gandesti la niste jocuri potrivite pentru varsta lor daca petreceti acasa ori la gratar, sau poti alege dintre personaje de poveste, face painting, baloane de modelaj sau chiar diferite ateliere precum modelaj in lut sau picturi pe forme de ipsos! Noi am vrut ca si parintii sa respire relaxati, sa reuseasca sa soarba o gura de vin si am optat pentru Printesa Aurora (exista tot felul de agentii de evenimente de unde puteti alege) care s-a jucat cu copiii dar i-a si pictat si a modelat baloane.

Gepostet von Maria Cristina am Dienstag, 23. August 2016

4. Meniul. 

Daca nu vrei sa oferi copiilor o masa ar trebui sa anuntati parintii din timp sa vina cu cei mici gata mancati. Daca oferi meniu, cel mai bine ar fi ca cei mici sa aiba acelasi fel de mancare, snitel, crochete de pui, pizza, sau ce mai stiti voi ca prefera ei. Noi am comandat niste platouri pentru cei mari si i-am rugat sa le comande celor mici ce doresc ei. Multi au mancat din platouri, altii au preferat sa isi comande paste.

5.Tortul. 

Indiferent unde alegi sa serbezi ziua micutului tau, tortul trebuie sa fie un moment special. Mie nu imi plac torturile extrem de dulci (cu martipan) mai ales vara si mai ales pentru copii, si nici foarte incarcate. Am ales un tort cu zmeura presarat cu bubureze mici, caruia i-am adaugat patru artificii. Sampania pentru copii…am uitat sa o deschidem!

Gepostet von Maria Cristina am Dienstag, 23. August 2016

 

In 3 saptamani se fac 2 ani!

Nu imi vine sa cred, cand ma uit un pic peste umar, ca in spatele meu sunt deja aproape 2 ani de la intalnirea vietii mele. Pasii aproape ca nu se mai vad, dar drumul a ajuns pana aici atat de repede!

Acum 2 ani, pe o vreme ca asta, groaznic de calda si sufocanta, purtam cu mine o minune de bebelus care dadea din maini si din picioare a „vin acum, mami, mai e putin!„. Probabil ca sufeream de sindromul pregatirii cuibului, stiu sigur ca eram super stresata de parul catelului, de praful de pe mobila, pregateam hainute si faceam ultimele cumparaturi.

20160705_101631

Nu, nu pot sa zic ca stateam cuminte, stiu ca mergeam pe terasa de la salsa si ei ma intrebau:
„Cand nasti?”
„Pe 22!”
„Luna asta?! Acum?!”
„da, fix!” nimanui nu ii venea sa creada, pentru ca burtica mea era mica, picioarele mele inca subtiri, iar eu nu ii lasam sa vada cum mor de cald si de greu, de atata greutate in plus. Incercam sa dansez bachata, dar soldurile nu ma ajutau prea mult si simteam cum uterul se incordeaza usor.

In fine, e amuzant acum sa ma gandesc la cate griji imi faceam atunci. Poate ca asa e natural, sa te transformi, chiar daca furtuna de hormoni nu o poti tine in loc si realizezi ca erai un pic cam…razna. (nah, noroc ca trece si perioada asta)

Fetita mea micuta lua in greutate normal, uneori nu ma lasa sa respir, loviturile ei erau tot mai puternice. Simteam oarecum ca e fericita, ca stie ca mai e putin si vom avea parte de intalnirea vietii noastre! Nu reuseam sa mi-o imaginez nicicum, desi mi-ar fi placut sa mi-o pot imagina atunci atat de frumoasa cum era in realitate. Vorbeam cu ea si o rugam sa mai stea 3 saptamani, ca e prea devreme, prea cald, ca daca vine acum va trebui sa stam in spital prea mult, ca nu e bine, ca trebuie sa fie puternica si ca e iubita. M-a ascultat, a mai stat exact cat trebuie, dar si-a dorit tare mult sa fie leu!

Sabrina, in 3 saptamani se fac 2 ani de la intalnirea vietii mele si mie inca nu-mi vine sa cred! Nu sunt pregatita pentru asta, minunile sunt mereu prea mult pentru mine!

Cand faci bagajul impreuna cu copilul, nu-l mai termini niciodata

Auch! astea de tocmai mi-au intrat in picior erau niste jucarii lego pe covor?

Incerc sa fac bagajul pentru mare impreuna cu Sabrina. Eu le asez frumos, mandra ca aproape il termin, ea incepe si le scoate una cate una, le mototoleste, le arunca prin casa…la final nici nu mai stiu ce am pus si ce a mai ramas in bagaj.
Si Sabrina e entuziasmata, chiar daca ea nu stie inca unde plecam si ce o sa facem acolo.

Am luat cu noi multe hainute, pentru ca se vor uda si se vor umple de nisip. Sandalute, doua costumase de baie, crema cu protectie UV, gelul ei de dus, biscuiti pentru drum.
Era cat pe aici sa uit pasaportul piticei, preocupata fiind cu lucrurile aruncate de ea prin casa si verificand care era din bagaj si care nu. Tot felul de lucruri sunt aruncate pe jos.

shells-792912_640

Sabrina si-a aliniat jucariile de apa, zici ca sunt soldatei. Am invatat sa numaram trei-patru, si le numara trei-patru de la prima si pana la ultima. Desigur ca jumatate din bagajul nostru este plin cu jucarii de la noriel.

Apoi am rugat-o frumos sa stea cuminte sa imi pot face si eu un dus scurt. Cuminte zici, mami? Cand ies din dus, Sabrina curata peria de WC cu un biscuite. Pe jos, numai firmituri. Pffoa, abia cand credeam ca am terminat, ia-o de la capat. Da cu matura, spala manutele, curata copilul.

Zic, ihm, bine, hai sa te pun in scaunul de masa, iti fac cadou un piure de fructe la borcanas, poate stai cuminte asa. Liniste 5 minute. Ma duc sa o verific…Sabrina picta cu piure de fructe scaunul de masa! Era plin peste tot de piure in care ea era cu mainile pana la coate! Ok…inteleg ca nu ti-e foame…
Hai sa spalam bucataria, poate pana trebuie sa plecam reusim sa facem si bagajul.

Tare greu sa pregatesti bagajul cu copilul langa tine. Dar, numai gandul la mare si merita tot efortul. Abia astept sa vad valurile si sa simt nisipul fierbinte in timp cema rasfat cu un Aperol cu multa gheata.

Pai ce, nu merit?

Cea mai mare durere de mama: neputinta

inainte sa devin mama Sabrinei nu imi era teama de nimic. Teama? Ce e aia, teama? Dupa, insa, lucrurile s-au schimbat enorm, si teama a devenit un sentiment care ma insoteste aproape la orice pas.
Puteam sa sar cu parasuta (dar n-am apucat), puteam sa ma urc in orice avion si sa plec oriunde in lume, puteam sa fac orice, fara nicio teama, fara uitat inapoi, fara gandit de 2 ori.

Sentimentul de neputinta nu l-am cunoscut niciodata cu adevarat, nu pana la prima injectie a Sabrinei. Nu pana in prima seara cu ea la spital, cand nu avea nici macar un an, pentru ca mancase o supa crema comandata special pentru bebelus pe litoralul romanesc. Si atunci am realizat cum se schimba lucrurile, ce inseamna neputinta si teama. Sentimentele cele mai reale si mai rele de pe pamant. Atunci cand ai da orice, dar – crede-maORICE, ca al tau copil sa fie sanatos si fericit.

crying-572342_640

Multi dintre noi am trecut doar prin perioade de febra si cateva viroze sau enterocolite, nici nu vreau sa ma gandesc cat de curajosi si plini de speranta trebuie sa fie alti parinti care nu au avut intotdeauna norocul de partea lor. Nici nu vreau sa ma gandesc, dar pentru mine sunt adevarati luptatori.

Sabrina e un copil cu predispozitie spre febra. una, doua mercurul urca in termometre si o tine asa…pana nu mai poate. A avut un episod cu 11 zile de febra, cand umblam pe la medici, analize de viroza, ce sa ii dea, ce sa ii faca, ca viroza trece singura…Abia dupa ce a trecut, dupa ce nu mai stiam ce sa fac si unde sa ma duc, ne-am gandit ca poate a fost boala gura-mana-picior, o infectie virala pe care putea sa o ia din gradinita. Avea bubitele aferente in palme si la glezne, dar nefiind in numar foarte mare, nimeni nu a diagnosticat-o pana nu le-am spus chiar noi!

Zilele trecute Sabrina fierbea la 39,3 grade C. Si a tinut-o asa 12 ore, incepand ziua cu un frison in care buzele i s-au invinetit si fata i s-a facut galbena portocalie in timp ce incercam sa ii scad febra cu un dus. Cand am vazut-o asa am crezut ca o sa pic din picioare. A incheiat ziua cu ochii care i se inchideau de la atata chinuiala si cald, desi ea plangea si dorea sa ii mai tina deschisi.

asa realizezi ca nu exista durere mai mare decat sa iti vezi copilul chinuindu-se iar tu, pur si simplu, sa nu ai cu ce sa il ajuti. Cand se uita la tine cu ochii inlacrimati si iti cere ajutorul pe  care tu nu poti s ail oferi oricat ti-ai dori de mult. Indiferent ca e bolnav sau ca sufera din dragoste, ca trece printr-un divort sau ca are o zi mai proasta, faptul ca nu poti ajuta cea mai draga persoana din lume te face sa te simti neom.

Asa ca sentimentul de neputinta a devenit ca o a doua natura a mea si ma urmareste peste tot. Cand traversez o trecere, cand Sabrina e cu altcineva in parc, cand trebuie sa zbor cu avionul, cand…orice.

Pentru ca iti e frica sa nu patesti tu ceva, pentru ca al tau copil are nevoie de tine alaturi. Si pentru ca iti este frica sa nu pateasca el ceva, ca nu te-ai mai imagina fara el, si nici nu poti sa te gandesti la asta.
Cel mai des, nu ai ce sa faci. De aici vine neputinta. Trebuie doar sa accepti ca asta-i viata si sa speri ca o sa fie bine!

Sa va fie copiii sanatosi si paziti de orice pericole. Si voi la fel, sa fiti sanatosi pentru ei. In final, asta-i tot ce conteaza!

Iti multumesc, Doamne, pentru aceasta minune!

Nu stiu daca e cineva acolo care primeste multumirile mele, dar eu i le ofer, pentru ca simt ca e ceva mai presus de noi, caci altfel nu-mi imaginez cum iau nastere niste fiinte atat de adorabile, cu sufletul curat si plin de iubire.

Intr-una din noptile trecute am dormit in pat cu micuta Sabrina. Ma uitam la ea cat de frumos doarme, ce fata mica si alba are, parul ei blond, surasul din somn…iar ea s-a intors cu corpul catre mine, in pozitia fetusului. Atunci am strans-o in brate si m-am surprins exclamand ” Iti multumesc, Doamne, pentru aceasta minune!”.

Sa ai in brate un copil sanatos si fericit este, cred eu, tot ce ai putea sa iti doresti ca si parinte. Ca si om. tu si puiul tau de om, cea mai mare implinire.

baby-784609_640

M-am gandit apoi ca sarcina mea a fost presarata cu hop-uri hop-uri, cu internari regulate, cu injectii chiar si de doua ori pe zi, pentru perioade de timp, cu perfuzii cu substante care se tin non-stop (pentru ca isi fac efectul doar cat substanta e in sange) si care sunt interzise la comercializare in farmacii din cauza prea multor decese ale mamelor si a pruncilor, cu frici, temeri si contractii dureroase. Cu sincope in ritmul cardiac (sper ca ma exprim bine) din cauza perfuziilor.

Nu m-am plans niciodata. Nici nu cred ca am de ce. Mi se pare un pret echitabil, sau chiar prea mic, pentru minunea pe care o tin acum in brate. Puiul asta de om merita orice sacrificiu, chiar inainte sa se nasca.

Le oferim puilor de om, pentru inceput, corpul nostru. Sa creasca si sa se dezvolte. Apoi inima noastra, plina de iubire pentru ei pana sta sa explodeze. Apoi tot timpul nostru, toate grijile noastre, toate gandurile noastre si toate eforturile ca sa creasca sanatosi si fericiti. Tot locul din bratele noastre.

Le oferim tot. Un pret prea mic pentru o minune, as zice… 

Aventura urbana cu Sabrina la Spotlight Festival

Pentru 3 seri la rand, cladirile Bucurestiului au prins viata cuprinse intr-un minunat joc de lumini. Multi oameni au fost sambata seara pe Calea Victoriei asteptand ca frumoasele cladiri sa isi spuna povestea. De la piata George Enescu si pana la cercul Militar National, oamenii orasului au iesit pe strazi. Catei, parinti si copii, oameni cu umbrele, parinti cu carucioare de copii dupa ei, bunici si alte rude, prieteni, toti au iesit pe strazile orasului sa descopere fiecare fila colorata din ceea ce insemna festivalul Spotlight.

instalatie om 2

Proiectiile pline de culoare au schimbat pentru un weekend fata Bucurestiului si l-au readus la viata. Parca fiecare cladire spunea o poveste, dar nu singura, ci ajutata de vizitatorii curiosi care interactionau cu show-ul de lumini dupa bunul plac. Unele instalatii se aprindeau in ritmul muzicii produs de trecatori de la niste butoane sau in ritmul unor lovituri de ciocan.

spotlight festival bucuresti 2016

Daca anul trecut toti cei prezenti stateau la coada pentru un selfie cu instalatia luminoasa sub forma de nor, cu siguranta anul acesta cea mai captivanta instalatie a fost cea adusa din Israel, ANGELS OF FREEDOM.
Instalatia reprezenta 5 ingeri, fiecare aratand diferit, cu aripi luminoase si colorate. Desigur ca nu am rezistat si am stat si eu (ca tot omul) la coada pentru o poza.

spotlight festival angel

De departe cel mai fascinant show a fost cel proiectat pe clădirea Cercului Militar Național. Imagini desprinse parca din carti cu povesti si jocuri de umbre si lumini au „curs”  pe aria „Odă Bucuriei”, din Simfonia a IX-a de Beethoven. Aceasta proiectie era reluata la fiecare 10 minute, pentru ca niciun vizitator nocturn sa nu o rateze. Gradina din fata cladirii era plina de parinti si copii, iar portiunea de drum din fata Cercului Militar National a fost cea mai aglomerata si cam singurul loc in care lumea se impingea pentru a putea inainta.

DSC_0252

Pentru aceasta aventura urbana impreuna cu Sabrina (care a rezistat eroic pana la 23:30!!), am ales accesorii, hainute si jucarii de pe site-ul noriel :)

 

Sa facem cunostinta cu…olita!

Pierduta printre tot felul de jucarii, papusi, carioci, masinute, Sabrina are parte de activitati tot mai…interesante. Ii place tare mult sa stea la masuta ei si sa-si exerseze talentul artistic pe tot felul de foi pe care coloreaza de zor. Nu neaparat foi, depinde ce prinde la indemana (aici poate sa intre orice, de la acte importante si pana la lista de cumparaturi).

Se joaca singura minute in sir, fara sa aiba nevoie de mine sau de altcineva, fara sa ceara in brate sau macar sa ma caute cu privirea. Este interzis sa deranjezi copilul de la joaca lui singur, acestia fiind primii pasi spre independenta lui. Se bucura de siguranta data de faptul ca tu esti in incapere, sau in casa, dar descopera singur lucruri noi si asta este important.

Vad cum creste si cum tot ce face se schimba, asa ca, a cam venit timpul (cred eu) sa o aducem in casa si pe doamna…olita.

olita

Sabrina se uita mirata: ce e chestia asta care arata a scaun dar are, fix in mijloc, o mare adancitura? Oare e un scaun stricat?
Incearca sa stea pe ea dar nu i se pare prea comod, asa ca isi ia o lingurita si se preface ca mananca: poate e o farfurie? O cara peste tot prin casa si pune diferite jucarii inauntru, iar eu ii repet ferm „acolo se face caca-pipi” Sabrina repeta „caca,caca” dar continua sa foloseasca olita in tot felul de moduri la care nici nu te gandesti.
Oare asta e buna si pe post de palarie?

De ce m-am gandit ca olita poate intra linistita in casa noastra:

  • copilul este uscat timp de 2 ore sau mai mult, aparatul urinar este dezvoltat suficient incat pipi se face la intervale de 3 ore sau mai mult.
  • copilul da semnale ca este interesat de ce fac adultii la toaleta, inclusiv de mersul propriu-zis la toaleta, dar si de spalatul pe dinti/maini, pieptanat, etc.
  • copilul cere sa fie schimbat cand se simte murdar.
  • copilul poate arata ca are o nevoie sau ca vrea ceva, uneori spune „caca” atunci cand are aceasta nevoie.

Dupa ce am bifat fiecare lucru din lista de mai sus, am considerat ca s-a dezvoltat suficient cat sa o cunoasca pe doamna olita. Cat ne va lua pana sa intelegem la ce foloseste si , mai ales, cum se foloseste…asta nu stiu sa spun. Cred ca tine de noi, de cat de constanti suntem, insa ,deocamdata, nu ma grabesc deloc.

Olita, la fel ca si celelalte lucruri sau jucarii pentru Sabrina, am ales-o dupa ce ne-am uitat si pe site-ul noriel.

Orice sfat pentru urmatoarea perioada este bine venit. Am aflat deja ca ar fi bine sa renuntam la covor pentru o perioada. Voi ce alte trucuri utile cunoasteti?

sursa foto

Clatite miam-miam pentru prichindei

Sa incepem cu inceputul. Intr-o dupa-amiaza ploioasa se ia copilul din dotare si se asaza frumos intr-un scaun de masa pentru bebelusi.

Ce vrei tu sa papi bun, Sabrina? o intreb eu pe ea, lipsita de orice inspiratie. Se uita la mine cu ochii ei mari si patrunzatori, abia asteptand sa ii pun ceva in farfurie. Apoi face „iiiiimmmm, miii-ammmmmm-miiii-aaaaam„.
Ok, deci vrei ceva bun, ca sa nu faci ca ultimele dati, sa-ti dai ochii peste cap si sa spui Nu, Nu, Nu. Dar ce sa-ti fac eu tie?

Zdrang, m-a lovit inspiratia! Scot pe masa apa minerala, oua, lapte si faina.

Facem clatite!!

15638298618_104af94267_z

Sper ca nu gresesc spunand ca am folosit urmatoarele gramaje si sper ca stiti sa faceti clatite, am folosit urmatoarele:

-3 oua
-200ml lapte
-250ml apa minerala
-un varf de sare
-faina dupa ochi, cat sa iasa o crema omogena, usor lichida (cam 200gr)

Am batut bine cu telul toate ingredientele si am avut grija sa nu ramana „guguloaie de faina”, apoi am turnat una cate una cu unt in tigaie pana s-au rumenit frumos, le-am intors ca in filme aruncate pe sus.

Ingredientul secret, insa, nu este clatita ci… umplutura. Cum bebelusii si copiii mici nu mananca ciocolata sau creme de ciocolata, treaba trebuie gandita bine, pentru ca se asteapta de la mine ceva miam-miam, si daca nu e miam-miam farfuria va zbura mai ceva ca la masterchef.

Am luat una bucata clatita si am impartit-o in doua, dupa cum urmeaza:

Jumatate de clatita a fost umpluta cu crema de branza dulce, amestecata cu bucati de fructe proaspete (capsuni, banane, kivi) si merge cam cu orice fruct aveti pe acasa.

Cealalta jumatate de clatita a fost umpluta cu gem de prune facut in casa, special pentru Sabrina. 1kg jumatate de prune spalate si taiate in jumatati, un bastonas de vanilie si sucul de la o jumatate de lamaie au fost aruncate gratios in cuva masinii de paine si apoi dat pe programul de gemuri si dulceturi.
Merge si pe aragaz fara nicio problema, fara zahar si fara conservanti. Pe cuvant ca iese cel mai bun gem/semi-dulceata facuta in casa repede si sanatos.

Sabrina a incredintat: este miiii-aaaaam-miiiii-aaammm!

Mama se declara multumita!
La fel de multumita sunt si de obiectele de bucatarie pentru bebelusi de care dispun, multe astfel de obiecte utile (lingurite, canute, sau obiecte de mobilier: scaun de masa, etc.) se gasesc si in magazinul online Noriel.

P.S: Sabrina nu mananca prajeli, aceasta fiind singura exceptie, va rog frumos sa nu ma judecati prea aspru.

Pana data viitoare, multa inspiratie in bucatarie si pofta buna va urez!

 

Ce fac si cum sunt la 1 an si 6 luni (18 luni de viata)

Sunt o fetita mica, blonda si am ochii de albastrul cerului. Cantaresc aproape 10kg, nu e nici mult si nici putin, este exact cat am nevoie! Imi place sa ma joc cu mami cu tati si cu jucariile mele, sa mananc fructe si sa invat lucruri noi. Ma rusinez repede si zambesc strengar.

Book Themed Baby Shower
Book Themed Baby Shower

Ce fac eu la 18 luni de viata:

Am 5 mese pe zi – 3 mese principale si 2 gustari. Imi plac fructele si mai ales capsunile sau fructele de padure. La felurile principale aleg intre supa, friptura de curcan la cuptor si alte bunatati. Nu mananc prajeli iar mancarea mea nu contine sare sau zahar si nici alte bazaconii.

Mananc singurica cu ligurinta o portie intreaga, de cereale spre exemplu, si mestec tacticos orice bucatica marisoara, asa ca am scapat-o pe mama de teama ca ma pot ineca. Ador biscuitii in forma de animale!

Imit – asa invat eu si incerc sa ma adaptez in societate, prin imitatie. Daca vad ca mama foloseste peria pentru a se pieptana, sau pila de unghii, atunci cand pun mana pe ele imit miscarea mamei si cam stiu la ce se utilizeaza fiecare obiect. Imit si gesturi, din cauza asta mama imi arata cum sa mangai si sa strang in brate, imi pup ursuletul pentru ca asa mi-a aratat tot ea. “Vorbesc:Alo, Alo, Pa! la telefon” si incerc sa ma imbrac sau incalt singura, mai ales cu tocurile mamei.

Stiu aproximativ 8 cuvinte dar inteleg mult mai multe, insa nu exista acum o legatura intre ce inteleg si ce vorbesc. Mama zice ca acum fac un pas cantitativ (memorez si inteleg) pentru un salt calitativ (momentul cand voi formula propozitii si voi spune foarte multe cuvinte).

Merg bine si uneori imi mai pierd echilibrul. Mut obiecte, trag cutii, ma catar pe tot ce pot. Urc si cobori scari cu mai putin ajutor, am momente cand alerg.

Ma joc si desenez: imi place sa ating lucruri pentru ca simtul meu tactil este foarte important in cunoastere, sa descopar texturi, forme si culori noi. Am plastelina, o rup bucatele si o arunc pe jos, dar si multe carioci cu care colorez, in general foi albe si daca nu, o secunda imi este suficienta pentru o minunatie de dunga verde pe perete. Mama numeste asta “talent artistic”. Atunci cand crede ca am nevoie de alte jucarii ca sa ma dezvolt, mama mai arunca cate un ochi si pe site-ul Noriel.

Vine prmavara! iesim cu tricicleta

O simt, e tot mai aproape si tot mai calda! La ce va gandeati? Vine primavara!Nu exista moment mai ferice decat inceputul de primavara. Rasar ghioceii, zambilele, razele soarelui ne incalzesc sufletul si zambetul iese la suprafata! Iar noi iesim in parc si vedem tot felul de tricilete pentru copii.

Cred ca este momentul perfect de iesit in parc, cu prietenii la o terasa sau la leagane cu copiii. Daca se pot imbina amandoua…lucrurile ar fi si mai bune!

Prietenii mei cu copii mi-au spus ca tricicletele sunt mai potrivite pentru cei mici, cu mai multe roti, mai multa stabilitate si mai sigure. Astfel ca am gasit modele de triciclete 3 sau chiar 4 in 1 si mi-au placut destul de tare, mai ales ca se regleaza in functie de varsta micutului. Nu stiu daca ma pricep prea bine sa aleg o astfel de jucarie in functie de varsta copilului si faptul ca este ajustabila ma ajuta destul de mult.

tricicleta copii

Iata un model de tricicleta ce poate fi modificat si ajustat in functie de varsta copilului. Caracteristicile tricicletei o fac potrivita atat pentru copii de la 10 luni+ pana la varsta de 3 ani! (aceasta tricicleta am gasit-o pe site-ul noriel )

Imi place ca are un cadru de protectie in laterale, pentru ca Sabrina inca se lasa stanga dreapta foarte usor, si acesta ar fi un element de siguranta in plus impotriva vanatailor precoce.

Imi place ca o poti imipinge usor si totusi, scopul final este sa invete sa dea la pedale, ca sa trecem apoi la next step: bi-ci-cle-ta! abia astept sa o vad pe Sabrina mergand singura pe bicicleta. Desigur, mai am ceva de asteptat, asa ca, n-am decat sa ma bucur de momentele de acum, care sunt si ele minunate!

Acestea fiind zise, sper sa va vad in parc cu triciletele si copiii cat mai curand, pe o vreme tot mai frumoasa si numai buna de un suc rece!

Va las cu cateva intrebari: cand au invatat copiii vostri sa dea la pedale si cand au invatat sa mearga (singuri) pe bicicleta? Si oricum, ati avut trontineta? Daca da, le-a placut?

iubesc la tine tot si ceva mai mult

Grabita, ca de obicei, sa ies din casa, asteptam sa te culci. Dar cand te-am vazut atat de mica si frumoasa, dormind adanc langa mine as fi vrut sa te trezesc sa-ti spun: cat de mult te iubesc!

Iubesc fetita mica si blonda ce esti, cu ochii tai mari si limpezi ca si cerul, sinini si calzi. Iubesc zambetul tau strengar cu gropite, cel mai pur si mai fericit zambet care mi-a fost dat sa vad. Iubesc mirosul tau de bebelus micut, manutele tale mici care se intind dupa mine si cararea ta intr-o parte, care nu e mostenita de la mine.

Sabrina 6 zile

(Sabrina, 6 zile)

Ador sa-ti aud vocea si sa-ti simt pielea fina langa mine cand dormi, asa mica si frumoasa cum esti. Iti iubesc burtica ta care se umfla dupa ce mananci cereale pe saturate si felul in care te intinzi dupa biberonul cu lapte, ca si cum nu ai mai mancat de 5 ani. Imi place cand ma strigi „mama” prin casa si apoi ma cauti, alergand sontac-sontac cu zambetul pe buze.

Te iubesc cand te rusinezi si iti pui mana pe ochi, iar apoi te uiti printre degete si razi strengar. Iti iubesc fiecare centimetru si fiecare gest, atat de natural.

Si as vrea ca iubirea mea sa-ti fie suficienta, pana cand ai sa ai 100 de ani, si nimeni si nimic sa nu te faca sa-ti pierzi increderea in tine. Sa te ridici de 8, cand cazi de 7, si sa te gandesti mereu ca mama te iubeste neconditionat si infinit. Si daca mama nu o sa mai fie, tu tot sa te ridici si sa te simti iubita.

Te iubesc de un infinit de ori, copilul meu drag!

 

Lista mea de cumparaturi in asteptarea lui bebe

Lista mea pentru cumparaturile dinaintea nasterii era lunga, asa cum e lista fiecarei mamici. Mai ales ca nu primisesem prea multe cadouri si nici nu ma asteptam, asa ca mi-am notat frumos paturici, scutece, body-uri, biberoane si chiar si sterilizator de biberoane.

Tin sa cred ca sterilizatorul de biberoane e un lucru la moda, si nu unul de care sa ai neaparat nevoie. Dar daca fiecare mamica are acum asa ceva pe lista, m-am gandit ca poate sa fie, totusi, util. Ca pe multe alte ustensile pentru bebelus l-am achizitionat inaintea nasterii, sa fim siguri ca daca ne va trebui, il vom avea pregatit. Uite ce am avut in casa cand ne-am intors 3:

Book Themed Baby Shower
Book Themed Baby Shower

sursa foto

Body-uri, sosete, pantalonasi. Bebe creste repede, n-ai nevoie de foarte multe haine. Insa, le vei spala des. Cred ca am avut minim 10 din fiecare piesa, majoritatea body cu maneca scurta, pentru ca am nascut in august. + 2 caciulite subtiri

Pompa de san, recipiente sterile si biberoane. mi-am imaginat ca daca n-am sa pot alapta, pompa o sa-mi foloseasca. Si mi-a folosit, dar asta din cauza ca am facut furia laptelui foarte repede si am mai pus niste laptic si la congelator :)

suzeta. n-am folosit-o de la inceput, dar…ca sa fie.

Paturici. Da, doua paturici cu gaurele, asa, ca pentru vara.

Prosoape si cadita – 3- numai si numai ale ei. Impreuna cu betisoare de urechi si sampon, noi am ales Mustela si inca tot asta folosim.

Patut, asternuturi si carucior – le-am achizitionat repede, ca mi-a fost drag. acum consider ca nu sunt un ‘must’ chiar din prima zi.

Scoica de masina – in care am si scos-o din spital si despre care cred ca este foarte importanta pentru siguranta bebelusului.

Sterilizator– l-am folosit destul de rar, iar la 6-7 luni am renuntat definitiv.

Ser fiziologic, forfecuta, fase sterile si foarte multe fase de bumbac pe care le-am folosit la tot felul de lucruri. Sunt foarte utile si vi le recomand cu drag.

Eu una am avut nevoie de haine lejere, dar masuri mai mici decat inainte sa nasc, prosoape si cel mai important, pentru cele care nasc prin cezariana, mi s-a recomandat sa imi cumpar niste plasturi impermeabili, ca sa pot face dus imediat ce vin acasa fara nicio problema. Trebuie sa recunosc ca m-au ajutat mult in toata perioada pana la scoaterea firelor.

Pentru inspiratie in alegerea produselor de pe lista voastra, va puteti uita si pe site-ul Noriel.

 

Instincte materne si decizii de parenting

N-am citit toate cartile de parenting si nici pe toate cele despre cum sa iti cresti copilul. Nu, nu am fost la seminarii la Alfie Kohn si nici la altele. Nici la ghicitoare si nici la preot. Asta e, sunt o mama rea.

De cand s-a nascut Sabrina si pana acum, am crescut-o conform instinctelor mele materne, si am avut in ele (cat si in Sabrina) toata increderea din lume, inca din prima clipa.
Nu mai tinusem un copil asa mic in brate pana atunci (un copil de doar cateva ore), dar eu consider ca m-am descurcat minunat, atat cu alaptatul cat si cu toate celelalte aventuri din zilele, saptamanile si lunile de dupa.

baby-305642_640

N-am tinut cu dintii de un principiu sau altul si am facut in fiecare moment asa cum am simtit atunci, asa cum am crezut ca e mai bine pentru noi. Aud des „nu dorm cu el NICIODATA, ca e suficient o data si apoi asa se invata” , dar nici nu am acceptat co-sleeping-ul ca fiind singura metoda cu adevarat viabila. Le-am impreunat frumos, cand am simtit ca e agitata si are nevoie de mine, am dormit impreuna, in noptile cu febra, tot impreuna, iar in restul timpului, am dormit separat, fiecare in patul ei.

Da, am respectat intotdeauna nevoile mele si mi le-am satisfacut pe cat posibil, pentru ca nu-ti aduce nicio fericire sa fii obosita si nespalata, frustrata ca n-ai putut sa faci ceva ce iti place si, bineinteles, descarcatul pe copil, ca doar din cauza lui nu esti tu odihnita si frumos mirositoare.

Ghici ce? Sabrina n-a mancat fructe la conserva pana la un an si jumatate cand, dintr-o curiozitate si o „Hai ma, ca nu o sa moara din asta!” i-am cumparat primul borcanas. Acum rar se intampla cand mai luam asa ceva, sa avem in frigider in caz de…fugim la film si trebuie sa-i las ceva. Da, m-am chinuit sa-i gatesc in fiecare zi, mereu proaspat si mereu bun.
Da, stiu, sunt o mama rea ca nu i-am dat o nicio gura de ciocolata pana acum, niciun crenvuste, si nici sa guste spuma de bere/cafea sau vreo gurita de vin. Vaaaii…dar cum e posibil? Eh, uite ca nici ea nu a plans si nu si-a exprimat in niciun fel aceasta dorinta de a bea bere si de a manca ciocolata si pizza si sarmale. O adevarata nenorocire!

Da, uite ca nu are inca un desen preferat sau un personaj de desene animate preferat, pentru ca nu a stat niciodata in fata televizorului dat pe desene minute in sir. Dar a primit cativa Olaf de plus cu care s-a jucat si pe care i-a indragit nemasurat, si multe alte jucarii pentru care a dezvoltat afinitate. Incerc sa o fac sa descopere ca joaca reala e mult mai interesanta, chiar si cu o simpla cutie de carton.  Si da, o invat sa imparta si cu alti copii, sa nu se supere cand cineva ii smulge jucaria, sa gaseasca noi modalitati de distractie indiferent de cine si cum se pune in calea fericirii ei. Stiu, e in dezacord total cu regula de aur „daca copilul nu imparte, e foarte bine, lasa-l sa nu imparta, ca nici tu nu ti-ai da masina sau alte obiecte personale„. Dar uite ca si acei copii cresc, si problemele lor de integrare sunt mari, pentru ca, asta e, societatea inseamna si norme de comportament sau reguli, ca de aia nu e jungla.

Si da, cred in reguli. Pentru ca, o regula stabilita il ajuta pe copil sa nu se simta pierdut. Sa stie ce ii este permis si ce nu, sa se incadreze si integreze in societate, dar si in rutina zilnica. Le place sa stie ce urmeaza, asa ca un program ii ajuta sa nu se simta pierduti in spatiu si timp, inca de cand sunt mici. Le place sa testeze si sa descopere, si regulile nu trebuie sa limiteze libertatea lor de descoperire, ci doar sa ii ajute sa creasca adulti responsabili care se integreaza usor, care coopereaza si care, socializeaza si se adapteaza cu spor.

Nu, nu ii spun NU la nimic, dar ii explic ca unele lucruri, pur si simplu, nu sunt pentru ea sau nu le putem face. Pe regula „imi pare rau, dar nu te pot lasa sa faci asta, insa poti face asta si asta si cealalta.” Pentru ca asa invata si ea sa gaseasca optiuni, si sa nu se blocheze atunci cand ceva nu ii este permis sau nu putem face la momentul respectiv. Inca n-avem crize de tantrum la activ, nici aruncari pe jos si nici urlete sau tipete.

Cred ca pana acum instinctele mele materne nu m-au inselat, si tin sa cred ca Sabrina se dezvolta exact asa cum trebuie, fara ca ceva sa o ingradeasca in descoperirile ei zilnice, in ciuda faptului ca…da, mai sunt si reguli.

Impreuna cu Sabrina care creste or sa vina alte si alte probleme, insa sunt sigura ca vom invata sa trecem peste ele, si ca instinctele mele precum si increderea in propriul copil ma vor ajuta sa gasesc calea cea mai buna de rezolvare pentru amandoua.

Ai incredere in tine si in copilul tau! Sa-i crestem cu dragoste! 

Jocul de puzzle si stickere peste tot

Inainte de Craciun va povesteam de dorinta mea de a-i lua un joc de  Puzzle Sabrinei.
Stiu, poate pare ca este inca prea mica pentru asta, dar exista tot felul de puzzle-uri interesante, chiar si pentru bebelusi.

Ce este un joc de puzzle?

Jocurile de puzzle sunt seturi de piese, de obicei cu forme neregulate. Fiecare piesă conține o „bucățică” dintr o imagine. Scopul jocului este reconstituirea imaginii originale, îmbinând piesele de puzzle.

puzzle

Inca ma gandesc ca cea mai buna varianta pentru ea ar fi  un puzzle cu piese din lemn, mari, si nu foarte multe( 6 sau 8 piese). Stiu sigur ca o sa ii placa foarte tare. Acum cateva luni, am achizitionat un astfel de puzzle, pe care l-am daruit cuiva drag.  Avea si un “traseu” sculptat oarecum in piese, astfel ca dupa ce puneai toate piesele la locul lor aparea un drum. In el inserai o buburuza care mergea de la un capat la altul. Mi-a placut mult, dar n-am avut atunci inspiratie sa iau doua, sa pastrez si eu unul.

Am descoperit ca exista si carti cu stickere din care poti face un puzzle. E un contur desenat iar tu (nu tu, Copilul!)trebuie sa lipesti stickere-le respective in locurile in care se potrivesc. Asta daca nu face precum Sabrina, adica sa ia stickerele si sa le lipeasca pe picioare. Sunt sigura ca dupa ce o sa ne luam un puzzle frumos, cu piese din lemn si frumos colorat, o sa ne jucam si mai mult.

Cercetez piata in cautarea jocului de puzzle perfect si ma gandesc cat de ciudat este, ca noi (ma rog, unii dintre noi) alegem jucariile care ne plac noua, iar cei mici le vad total diferit, gasindu-le mereu alte intrebuintari, precum cutiile goale care pot sa fie si casa si ascunzatoare si cam…orice.

Pentru inspiratie ma mai uit pe site-ul Noriel.

Sa ne jucam cu dragoste!

E mai simplu sa-i dai o palma! Dar de ce sa o faci?

Da! De multe ori e mai simplu sa-i dai o palma, sa-l impingi, sa-l ciupesti, sa-l zgudui sau sa il tragi de urechi! Si totusi….de ce ai face asta? De ce ti-ai lovi propriul copil, doar pentru ca e mai simplu? Recunosc ca Sabrina m-a prins de multe ori stresata si obosita, cu rabdarea intinsa la maxim, ca o ata subtire ce mai are un pic si se rupe, si totusi...n-am lovit-o niciodata, n-am tipat la ea si nu i-am adresat cuvinte urate. Pare calea mai usoara cand copilul ti se urca in cap iar tu vrei doar un pic de liniste si un somn bun. Dar efectele pe termen lung nu m-au lasat niciodata sa apelez la asta. Nici macar cele pe termen scurt, pentru ca o palma poate aduce linistea, dar nu este o cale de educare a copilului. Explicarea, poate o mica diversiune, joaca si afectiunea vor face copilul sa inteleaga lectia mult mai bine.

#37lasuta

Did u ever seen something more sweet? #likemotherlikedaughter #love #myhappyS

A photo posted by Maria Pur Si Simplu (@mariapursisimplu) on

Iata efectele pe termen lung ale sintagmei „doar o palma, cat sa se potoleasca„:

  • Slabesti legaturile de atasament parinte – copil. Copilul tau nu o sa mai aiba incredere in tine, iar atunci cand va creste mare nu o sa iti spuna ce prieteni are, ce face si pe unde umbla.
  • ii arati respingere din partea ta fata de comportamentul lui „neadecvat cerintelor”.
  • ii slabesti increderea in propria persoana si ii construiesti un sentiment negativ fata de valoarea propriei persoane.” Copiii care sunt pedepsiţi emoţional sunt mult mai predispuşi să aibă stimă de sine scăzută, să fie instabili emoţional, să aibă dificultăţi în a deveni independenţi, să fie retrași social, introvertiţi sau extrem de complianţi, să aibă simptome de depresie și gânduri de suicid.”
  • ii creezi sentimente de ura si ostilitate fata de tine, ca parinte.
  • Ii provoci frica si suferinta, si ii arati un model agresiv de rezolvare a conflictelor.
  • ii dezvolti un comportament antisocial si o atitudine orientata spre minciuna.
  • ii deschizi usa spre a se comporta la fel cu partenerul sau de viata si cu propriii sai copii.

De prea putine ori realizam ca relationam cu ei mai mult timp ca adulti decat ca si copii. Perioada copilariei va trece repede, asa ca, tu ce fel de adult vrei sa formezi? Vrei sa faci rau cand ridici mana, sau vrei sa te mai gandesti 2 secunde?

Daca e mic, decat sa il lovesti sau sa il zgudui, mai bine il pui un pic in patut, sau in orice alt loc sigur pentru el, si te duci sa iei o gura de aer, sa asculti o melodie sau sa incerci sa te linistesti.(Stiu ca e greu cand plange neconsolat si tu te simti incapabil, crede-ma!) Dar chiar exista solutii ca sa nu o iei razna, si bataia nu e una dintre ele.

Daca e adolescent, incearca sa observi care este de fapt problema lui si sa il faci sa aiba incredere in tine, printr-un comportament de intelegere si acceptare, deschis la dialog si discutie, pentru a gasi impreuna rezolvarea conflictului.

Potrivit studiului realizat de Salvati Copiii Romania, la noi in tara 63% dintre parinti sunt violenti cu copiii lor. Cred ca tu poti sa faci parte din cei #37lasuta !

 

Surprize, surprize si Revelion cu copilul de 1 an+

Singura concluzie clara la care am ajuns dupa un an si 3 luni de mamiceala este ca valorifici timpul altfel atunci cand…nu il ai!

Clar, dupa nasterea Sabrinei timpul curge altfel, printre dat copilului de mancare, schimbat, imbracat, dezbarcat, culcat, spalat si alte cele, timpul „liber” (daca il mai pot numi asa) e 0,1% din ce era inainte. Si daca tot e asa putin spre deloc, vrei sa il valorifici la maximum, adica nu iti mai permiti sa pierzi nici macar o secundica din ramasita aia de minut doar al tau.

Si pentru ca am iubit mereu spontaneitatea, si pentru ca ne-am dorit sa se schimbe cat mai putine lucruri in viata noastra, partenerul meu a incercat de cateva ori sa ma surprinda.

Prima data, atunci cand am vrut sa iesim in oras si peste tot era inchis, am scris aici. Apoi o surpriza draguta a fost cand am ajuns la concertul Vunk, am scris aici.

Alta surpriza, acum, de Revelion. Asa ca a pus mana pe booking.com, a facut o rezervare la un hotel cu piscina si mi-a zis in noaptea cu pricina ca a doua zi plecam la munte.

Ce romantic, ati spune, nu-i asa?

City lights #winter #2015

A photo posted by Maria Pur Si Simplu (@mariapursisimplu) on

Dar ma vezi pe mine a doua zi, stresata, ca nimic nu e pregatit si noi trebuie sa plecam. Si-l intreb: auzi, nu poti sa anulezi rezervarea aia? – Cum? – Nu pot, ca imi ia banii de pe card si daca mergem si daca nu, mai era doar o zi si era ultima optiune de rezervare. OOfff. Bine, deci trebuie sa mergem.

Da-i si strange 2 ore prin casa, fa 3 bagaje, gandeste-te ce mananca Sabrina, unde lasi catelul, spala vasele, du gunoiul si cumpara cadouri pentru 2 zile de nastere la care trebuia sa ajungem fix in ziua aia!!…Hotel cu piscina ai zis? Dar n-am nici unghiile facute si nici epilata nu sunt!!

Ce sa-ti fac? n-ai zis tu ca-ti plac surprizele?

Am ajuns la hotel seara, dupa ce am facut toate cele necesare plecarii, inclusiv lasatul de cadouri impreuna cu urarile aferente la destinatari.

In noaptea de Revelion am zis ca ne sacrificam si stam acasa, sa doarma Sabrina la ora ei, sa nu ne chinuim a doua zi si mai mult. Daaarr….Sabrina avea alte planuri. Asa ca degeaba am incercat eu sa o culc de la 9 seara pana la 11, ca la 11:30 mi s-a facut mie somn si am adormit. Sabrina mea a stat cu taica-su pana la ultimul artificiu de pe cer, pe la 1 noaptea, pe 1 ianuarie 2016.

Si uite asa, surprizele de Revelion s-au tinut lant. Insa, valorificarea timpulu nu e chiar un lucru rau. Cele mai tari petreceri la care am fost, pot sa jur ca n-au fost cele de Revelion, si macar nu imi trebuie 3 zile de recuperat dupa o noapte nedormita si mult alcool. Ba chiar cred ca-s cea mai odihnita persoana de pe 1 ianuarie 2016!

Voi cum v-ati distrat de Revelion?

 

Lista cu fapte bune – pentru Mos Craciun

Mos Craciun, anul asta nu am sa iti trimit o lista cu dorinte, asa cum te-am obisnuit in fiecare an.

Nu! Anul asta am sa iti trimit lista mea cu fapte bune, cele pe care le-am facut de-a lungul anului, astfel incat tu sa fii mandru de mine. Si n-am sa iti cer nimic, nimic pentru mine.

christmas-1086700_640

Anul asta am iubit!
Am iubit cu toata inima pe cei aproape mie, pe familie si pe prieteni, dar si pe cei pe care nu ii cunoasteam! Am plans si m-am rugat pentru victimele si familiile celor din Colectiv, dar si pentru cei din Paris sau alte capitale ori tari, pentru ca i-am iubit. Asa cum sunt ei, asa imperfecti, cu greseli, cu defecte, cu bune si rele, eu i-am iubit pe toti si pe fiecare in parte! M-am rugat pentru ei si mi-am dorit sa le fie bine, sa fie sanatosi, sa aiba putere de refacere si minte tare, sa fie iubiti si de cei din jur, macar atat cat ii iubesc eu.

Anul asta am daruit!
Am intins o mana de ajutor, am spus o gluma, am adus un zambet sau am cumparat o ciocolata. Am daruit o parte din timpul si din sufletul meu oricui a avut nevoie. Anul asta am ajutat asa cum am putut eu pe oricine avea nevoie de ajutorul meu. Mi-am oferit umarul pentru cei care aveau nevoie de un loc unde sa isi verse lacrimile si sa isi aseze capul obosit, si am intins o mana de ajutor catre cei in suferinta. Am oferit macar un zambet tuturor si mi-am pus sufletul pe tava si l-am oferit oricui avea nevoie sa se inveleasca cu ceva cald.

Anul asta am fost aproape!
Am fost aproape de George, de Sabrina si de prietenii mei. I-am ascultat si le-am spus o vorba buna. Am fost aproape ca sa le sterg lacrimi si am fost aproape ca sa le fur un zambet, am fost acolo pentru oricine a avut nevoie de mine. Am fost aproape sa ascult si sa inteleg, am fost aproape la momentele lor de glorie. Anul asta am fost aproape!

Anul asta mi-am cerut iertare!
Nimeni nu e perfect si e normal sa gresesti. Anul asta mi-am cerut iertare! Mi-am cerut iertare pentru momentele cand n-am fost aproape, cand n-am oferit sau n-am iubit. Iar apoi am luat-o de la capat si am incercat sa fac totul mai bine! I-am cerut iertare Sabrinei pentru ca n-am avut mereu rabdare si i-am cerut iertare prietenului meu pentru ca am uitat de ziua lui. Si apoi  mi-am cerut iertare mie pentru toate astea si pentru gandurile mele uneori urate, am incercat sa ma inteleg si sa ma iert, ca sa aduc in viata mea numai lumina.

Anul asta am multumit!
Le-am multumit prietenilor ca ma suporta si familiei ca ma iubeste asa cum sunt. I-am multumit lui Dumnezeu pentru soare, pentru luna si pentru fiecare moment de fericire si pace de pe acest pamant. Le-am multumit pasarilor pentru cantecul lor frumos, oamenilor pentru ca exista si fac parte din viata mea si Sabrinei pentru ca imi arata zi de zi ce inseamna iubirea.

Asa ca, Mos Craciun, nu vreau anul asta sa imi aduci nimic. Sunt impacata cu mine si am tot ce am nevoie ca sa fiu fericita. Cadoul meu transforma-l in bunatate, iubire si recunostiinta si sufla-l apoi ca pe un praf magic peste intreg globul pamantesc.

Craciun fericit!

 

Propulsat cu mândrie de WordPress | Temă: Baskerville 2 de Anders Noren.

SUS ↑