Alergam de colo pentru ca trebuie sa platim facturi. Ne vedem copiii doar cand dorm. Le luam haine si jucarii in loc sa ne jucam cu bete, in padure.

Si daca orice rau vine cu o lectie buna?

Preventia – este primul pas ca toata lumea sa fie bine!

Preventie inseamna si cand te duci la mamografie o data pe an, ca sa fii sanatoasa. Si cand iti faci papanicolau o data pe an, ca sa fii sanatoasa. Sa previi. Sa stii din timp. Si cand te duci la dentist pentru control, o data pe an. Dar nu te duci, si nu faci toate astea, asa-i? De ce? Pentru ca nu ai timp!

Daca copiii stau acasa, stai si tu! Intre job si copii, nu exista varianta de ales. Stim deja ce vei alege. Stai acasa si citeste povesti! Stai acasa si fa briose si banana bread! Stai acasa si uita-te la Netflix, citeste cartea aia, cu praf, de pe noptiera.

Fa-ti timp pentru suflet. Pentru ca preventia – e cea mai importanta. Curata-l, iubeste-l, fa-l fericit! Nu te mai stresa.

Si da, spala-te pe maini, mergi la ginecolog, la dentist, la cardiolog, pentru preventie.

Nu trebuie sa ajungem in ultimul stadiu ca sa ne dam seama ca puteam sa prevenim. Si nu este vorba doar despre Coronavirus.

Fa-ti timp si pentru tine! Si pentru suflet!

A trecut de ceva vreme perioada cand credeam ca pe 1 ianuarie te trezesti un alt om decat erai cu o zi inainte. De fapt, fetele mele s-au trezit absolut la fel si pe 31 si pe 1 si pe 2, cu aceleasi fatuci de grumpy cat si mood de vacanta.

Insa, ce cred ca inca ramane valabil este ca incepe o numaratoare inversa la fiecare 1 ianuarie – 365 de noi sanse pentru ca tu sa fii mai bun.

Sa iti setezi obiective, sa atingi noi limite, sa ai parte de lectii si experiente in noul an.

Personal, rezonez mai bine cu schimbarea anului astrologic, nu doar pentru ca simt ca mersul planetelor ma afecetaza mai mult, dar si pentru ca am impresia ca toata iarna hibernez ca un urs iar primavara ma incalzeste, ma trezeste si ma readuce la viata impreuna cu natura.

Nu mi-am facut nicio lista cu rezolutii, nu am scuipat in san, nu am spart pahare la 12 noaptea si nu am tinut nici altfel de obiceiuri stravechi.

Am mancat insa struguri albi, nu stiu daca chiar 12 boabe, ca nu le-am numarat, am baut cat prosecco am putut (nu prea mult pentru ca gastrita) si am dormit cu gandul ca anul asta nou care a inceput o sa fie cel putin la fel de bun ca cel care s-a incheiat.

Si nu doar atat. M-am trezit cu gandul ca am 365 de sanse noi, si fiecare dimineata in care ma trezesc este motiv de bucurie!

Fie ca anul asta sa ne bucuram mai mult de viata.

A fost odata o fetita.

Mica, blonda, cu ochii ca cerul fara nori, intr-o zi calduroasa de primavara. 

Pielea ei alba cunoscuse doar raze de soare jucause si lacrimi calde de copil naiv.

Zambea si se juca in nisip, cat era soarele pe cer. Nisipul ii curgea printre degete exact cum se scurge timpul intr-o clepsidra.

Noaptea, cel mai des, privea stelele alaturi de tatal ei. Le numara si le punea nume, si se gandea mereu, oare, care e steaua din univers care o protejeaza pe ea? Ce nume poarta? Cat de tare straluceste?

Si in timp ce nisipul ii alerga grabit printre degete, timpul trecuse iar parul ei ii ajungea acum pana la umeri. Era inalta, cu umeri ingusti si clavicula proeminenta, numai ochii ramasesera ca cerul fara nori intr-o zi de primavara.

Si chiar daca fusesera pe mare furtuni si ploi, si fulegere, iar norii isi lasau pelerinele grele deasupra marii, fata blonda privea marea cu acelasi suflet curios si jucaus.

Iar atunci cand ii era greu, atunci cand nisipul nu contenea sa se opreasca, atunci cand lacrimile ii atingeau obrazul sau cand stelele nu apareau la orizont, atunci…se invelea cu marea.

Se transforma in univers si o lua de la capat, iar si iar, sub mii de forme calatoare in timp si spatiu, pe pamant si pe ape si in cer.

Caci marea o proteja ca niste brate uriase si calde, cu valurile ei de spuma alba care spalau tot ce era necurat si trist pe lume.

Absolut copleșită de emoții! Așa am fost joia trecută,, când am fost invitată de către reprezentanții companiei Podravka România, alături de jurnaliști-bloggeri, sa ma implic activ în pregătirea mesei de prânz asigurate de Complexul de Servicii Sociale Ominis din cadrul Direcției Generale de Asistenţă Socială a Municipiului București.

Ominis pregătește de 2 ori pe săptămână câte o masă pentru cei mai puțini norocoși doar din produse donate! Cat de tare-i asta?

Sute de pachete de Vegeta au fost oferite Complexului de Servicii Sociale Ominis, în plus reprezentanții companiei alături de jurnaliști s-au implicat activ, ajutând la pregătirea și servirea mesei de prânz. Vegeta, adaosul universal pentru mâncare, este cea mai cunoscută marcă Podravka, fiind denumită și „cea mai bună creație croată”.

Peste 100 persoane vârstnice aflate în nevoie s-au bucurat de bucate mai gustoase cu Vegeta, servite cu drag de jurnaliștii care s-au oferit să ajute în cadrul acestei acțiuni. Me included ?

„Le mulțumim celor de la Podravka România pentru produse și implicare. Săptămânal, în cadrul Complexului Ominis asigurăm o masă caldă pentru aproximativ 200 persoane, în fiecare zi de marți și joi, masă gătită exclusiv din donații. De aceea ajutorul companiilor și a voluntarilor care vin cu astfel de inițiative este oricând binevenit, astfel reușind ca împreună să aducem o bucurie oamenilor aflați într-o situație de dificultate socio-economică din municipiul București.”, a spus Carmen Stamat, Șef Serviciu Complex de Servicii Sociale OMINIS, D.G.A.S.M.B.

Am fost plina de emoții, dar am descoperit (iar) câtă bucurie îți poate aduce un strop din a face bine! Le-am urat personal tuturor mesenilor „pofta bună”, ori de câte ori le duceam tăvile pline la masă, și am fost alături de ei, acolo, chiar dacă nu am amestecat eu direct în ciorba aia super-bună, ci doamna aceea drăguță, care are grijă ca toate lucrurile să fie exact așa cum trebuie!

Sarcina e frumoasa, dar in acelasi timp sunt si multe lucruri care imi lipsesc constant si de care mor de dor.

• Pharul de vin rosu la culcare – imi e dor de timpul meu cu mine, seara, cu muzica reiki si vin rosu bun. Asta era o seara regulamentara si-mi lipseste tare.
• O narghilea aromata cu tutun adevarat. nu fumez, dar narghileaua e mica mea placere. Si tutunul de calitate. Si daca ii adaug si un shot de tequila…sau vin….immmm
• Sa alerg. Sa sar. Sa o iau in brate pe Sabrina. Sa ma dau in lanturi zburatoare si sa practic echitatie. Dupa atata stat si stat, lucrurile astea simple imi lipsesc enorm.
• Sa fiu doar eu cu mine
• Sa am iar cu 13 kg mai putin
• Sa dorm bine noaptea
• Sa port haine fara burta
• Imi e dor de tocuri.
• de 3 cafele pe zi.

Probabil ca am uitat multe alte lucruri, dar pe astea le simt cel mai acut.

Tie de ce ti-e dor?