Și eu am fost uneori „geloasă” că eu nu am și altul are. Și eu mi-am dorit, uneori, hainele alea, geanta aia, pantofii ăia, casa aia, mașina aia. Și eu mi-am dorit alte lucruri pe care atunci nu le aveam. Dar apoi mi-am dat seama ca toți, dacă vrem, chiar toți putem avea hainele alea, geanta aia, pantofii ăia, casa aia, mașina aia. Le putem avea, daca asta este ceea ce ne dorim.
Dar știți ce nu putem avea toți?
Iubirea aia, familia aia, prietenii ăia. Știți ce nu putem avea toți? Nu toți putem avea o mamă iubitoare gata să ne asculte și să ne sară în ajutor. Nu toți putem avea bunici care să ne povestească poveștile lor din timpul războiului, din Basarabia, din Polonia, sau de oriunde se trag ei. Nu toți putem avea un frate, o soră sau un prieten care să ne sprijine la nevoie.
Și apoi, știți ce? Am realizat că valoarea a ceea ce avem nu stă în hainele alea, geanta aia, pantofii ăia, casa aia, mașina aia, pe astea le facem oricând și pot dispărea oricând. Stă în oamenii din jurul nostru, care ne susțin și ne iubesc și ne ajută atunci când suntem în nevoie. Valoarea aia stă în cei care ne înconjoară și ne învață despre iubire, bunătate, dăruire și altele.
Bucurați-vă de ceea ce AVEȚI. Îmbrățișați-vă mama, căci alta nu puteți cumpăra de la magazin. Asculați poveștile bunicilor voștri, pentru că le veți duce lipsa. Sunați-vă frații, prietenii, fiți acolo pentru ei. Iubiți-vă partenerul atunci când este cel mai greu de iubit.