M-am trezit intr-o dimineata si trecusera 25 de ani. Mi-a zis tata ca mai am 3 vieti, nu, tata, mai am 2, l-am corectat. M-am trezit intr-o dimineata si aveam doi copii, si tot atunci, in acea dimineata, mi-am dat seama ca nu poti sa il opresti. Pe el, timpul. Orice ai face, ramane pe fundal, tic-tac, tic-tac, ca un ceas stricat care nu mai arata ora corecta dar continua sa se auda orice-ai face.
M-am trezit intr-o dimineata si mi-am dat seama ca mai am (inca) majoritatea oamenilor dragi langa mine. Ce comoara, mi-am zis! M-am terzit intr-o dimineata si mi-am dat seama ca nicio alta dimineata nu imi este promisa.
Sa ma bucur de ei, mi-am zis, atunci. Astazi, caci nu se stie maine dimineata daca ne mai trezim.
M-am trezit intr-o dimineata si mi-am zis ,,daca vrei sa iti implinesti visele, trebuie mai intai sa te trezesti!„ asa ca am renuntat la visat si m-am trezit. Aveam doar azi, trebuia sa implinesc cat mai multe, fara sa aman. Nu le lasa pe maine, ca maine dimineata nu stii daca te mai trezesti.
M-am trezit intr-o dimineata si mi-am dat seama ca nu le-am spus ca ii iubesc. Spune-le azi, ca nu stii maine dimineata cati dintre noi ne trezim. Si, ma rog, m-am trezit intr-o dimineata si era ploaie. Bucura-te de ea, las-o sa te atinga, sa te mangaie, bucura-te de azi, nu mai pierde timpul asteptand soarele. Nu-ti pune fericirea la destinatie, s-ar putea sa nu ajungi niciodata acolo. Bucura-te de calatorie.
M-am trezit intr-o dimineata si m-am gandit ca suntem atat de siguri de maine dimineata, ca nici nu ne mai pasa ca e astazi sau maine…sau ieri…sau acum 10 ani. Ca asteptam o alta dimineata ca ceva sa se intample, dar de unde stim noi despre o alta dimineata?
Si m-am trezit intr-o dimineata si m-am gandit sa adun toate gandurile astea la un loc, ca sa stim sa traim azi, sa ne bucuram azi, sa iubim azi, incepand de dimineata.
Si m-am trezit intr-o dimineata si am multumit, am multumit pentru ploaie, pentru aer, pentru mine, pentru tine, pentru tot. Caci nicio dimineata nu ne e promisa.