Eu nu m-aș fi simțit niciodată pregătită 100% să mai am un copil. Abia acum jumătate de an am avut primul concediu singuri, abia acum reușim să adormim amândoi în același timp, iar acum aveam multe planuri de viitor care nu includeau copii mici,suzete,plânsete,colici și biberoane.
Odată ce am aflat că un mic suflețel și-a făcut căsuță, am încercat să mă obișnuiesc cu ideea și să mă bucur. Și nici să mă bucur prea tare nu am putut în primele 3 luni, din cauza unui chist de cordon ombilical, afecțiune despre care o să povestesc într-un articol separat, și care sper să fie de ajutor, pentru că pe Google, în limba română, nu există prea multe informații și articole pe tema asta.
Eu nu mi-am făcut griji că am să împart iubirea, timpul, sau pe mine între doi copii, eu știu că iubirea mea o să se înmulțească, că n-am cum să iubesc mai puțin, ba chiar mai mult, că Sabrina rămâne Sabrina, că timpul meu cu ea va fi timpul meu cu ea. În schimb, pielea mi se zbârlește când mă gândesc că toate riscurile vor fi la dublu. Căzăturile, virozele și alte boli ale copilăriei, dar, mai ales, câteva frici ale mele pe care nu eram pregatita să le iau de la capăt.
Când Sabrina era mică, incepuse deja să muște iar eu eram singură cu ea acasă, am încercat să o las să mănânce dintr-o banană. Banana era foarte, foarte mare și coaptă, iar atunci când Sabrina a mușcat, în loc să se rupă puțin, s-a rupt mai mult de un sfert de banană. Sabrina a băgat-o pe toată în gură și când a văzut că nu poate să o mestece dar nici nu voia să mă lase să o scot, a înghițit-o așa, cu totul. Sfertul de banană s-a dus pe gât, a rămas acolo acoperind în totalitate căile de respirație iar eu nu știam ce să fac. Am reacționat din instinct și i-am băgat degetele pe gât(asta nu e cea mai sigură vraintă). Nu vă sfătuiesc să reacționați așa în caz de înec, pentru că riscul să împingi mâncarea în jos și să rămână acolo este foarte mare
Am simțit cum banana s-a dus un pic mai jos, le-am scos repede, Sabrina își dădea ochii peste cap așa că mi-am zis. Ori o scot cumva, ori rămâne aici, Așa că a doua oară am băgat bine degetele și am apucat bucata de banană bine de tot, am scos-o, eu am început să tremur, Sabrina să respire și să plângă. . Nici nu vreau să mă gândesc că va trebui să o iau de la început cu asta, și nu, nu mă simt pregătită deloc pentru o nouă diversificare.
Așa că nu știu dacă chiar e mai ușor la al doilea copil, cred că ține pur și simplu de experiența proprie, de până atunci, a fiecărei mame cu fiecare copil. Ce simt eu deocamdată este de 2X mai multe frici.