Am auzit de multe ori prin facultate ca trebuie sa invatam sa „ne vindem”. Ca sa avem un succes mai mare atunci cand mergem la un interviu pentru job, atunci cand vrem sa impresionam, atunci cand vrem sa castigam ceva. Sa invatam sa spunem despre noi ca facem si ca dregem si ca suntem cei mai cei.
Am inteles repede ca branding-ul personal e important, ca imaginea conteaza…dar fix asta este diferenta dintre oamenii de comunicare si marketeri, cred eu. Pot sa creez povesti, pot sa creez o imagine pentru un brand, pot sa fac un comunicat de presa si sa aduc concepte noi, insa nu pot sa vand! La propriu, sa vand un produs, o casa si nici chiar pe mine. Cel mai greu este cand vine vorba despre mine!
Nu imi place sa insist, nu suport sa ma rog de oameni sa cumpere ceva, sa accepte un produs, sa ma ia pe mine in locul altcuiva sau sa le spun cat de minunata sunt eu.
Mai repede le-as spune „hai, stii ce, daca nu vrei nu imi mai pierde timpul!” decat sa le spun ca produsul meu e unic si inovativ (la fel ca toate celelalte) si sa insist pana ce, de gura mea si de durere de cap, il cumpara. Exact asta face un agent de vanzari. Iar eu nu pot. Si cand vine vorba despre mine….cu atat mai mult ma subapreciez. Cum? dar de ce sa insist? dar de ce sa le spun eu, ei nu stiu? Poate altul e mai bun, mai destept, face mai multe.
Am vazut in jurul meu extrem de multe mame care fac multe lucruri si care „se vand” bine. Toata lumea stie cate lucruri minunate fac ele. Eu am 24 de ani, mi-am dat licenta cu Sabrina la san, scriu pe blog de 3 ani si am reusit sa il monetizez din primul an, cu contracte serioase, Sunt masteranda acum si antreprenor. Dar nu stiu sa ma vand. Se pare ca nu am invatat nimic in facultate.