Imi amintesc cu drag de perioada cand eram insarcinata – parca a fost ieri. Dar nu, in curand se fac 2 ani de cand s-a nascut Sabrina. 2 ani! Si cat de repede au trecut…imi aduc aminte cand o puneam in balansoarul de bebe, ii dadeam drumul la muzicuta si ea adormea frumoasa si linistita acolo…
In august se fac 2 ani si chiar nu pot sa realizez cum au trecut. Era atat de mica atunci cand am tinut-o prima oara in brate, avea mai putin de 3kg si doar cativa centimetri. Era un suflet si o mana de om.
Aveam impresia ca durerile de colici, urletele, plansetele, trezirile nocturne pentru alaptat, regurgitatul si tot ce mai inseamna primele luni din viata bebelusului nu se mai terminau…iar acum, acum, abia daca mi le amintesc. Stiu ca eram mandra posesoare de cearcane adanci, si ma infuriam ca nici cel mai bun anticearcan nu reusea sa le ascunda, insa am uitat cum sunt noptile nedormite si chiar mirosul de lapte al bebelusului, de care imi e atat de dor.
Asta e, fiecare etapa a vietii are un inceput si , desigur, un sfarsit. Pacat este ca ne dorim mereu sa creasca, sa mearga singuri, sa manance singuri, sa mearga la scoala sau la facultate si apoi…apoi regretam trecerea timpului.
Atunci cand se naste bebelusul, de multe ori simti ca timpul sta pe loc, ca etapa de schimbat scutece din 2 in 2 ore nu o sa mai treaca niciodata. Te intrebi: La ce m-am inhamat? No way! Trece timpul si chiar infricosator de repede.
Am sa scriu cateva articole cu amintiri din sarcina si din perioada imediat urmatoare, ca timpul sa nu reuseasca sa duca cu el emotiile astea. Chiar va incurajez si pe voi sa scrieti, cat mai mult, tot ce face bebelusul, ce gangureste, cum face primii pasi, ce cuvinte stalceste, altfel…pe toate aceste sentimente, ganduri, amintiri, timpul le va duce departe, undeva de unde nu le poate lua nimeni.
*Va recomand cu incredere ca pentru fiecare etapa din viata bebelusului sa intrati pentru jucarii frumoase si inspiratie pe site-ul noriel.