Textul ăsta este pentru ei. Pentru că uităm că ne sunt aproape de câte ori avem nevoie. Pentru că uităm că aleg să fie lângă noi zi de zi, noapte de noapte, și luăm asta ca pe ceva ce ni se cuvine de drept. Ca pe un dat natural, că așa e normal, să fie acolo de câte ori avem nevoie. Uităm mereu că e alegerea lui, cât și a noastră, să fim împreună.
Acest text este pentru că ne bucurăm când ne face un cadou, ne bucurăm la o pereche de pantofi sau la o floare, dar nu ne bucurăm la gesturi mici, la un ceai când suntem gripate, la un „bună dimineața” cu zâmbetul pe buze.
Și uităm ca ei ne iubesc într-o mie de feluri, în toate felurile în care suntem noi în fiecare moment. Atunci când de trei zile n-am ieșit din pijamaua gri flaușat, sau atunci când suntem ironice, greu de mulțumit, nehotărâte și nimic nu ne convine.
După ani de relație uităm de demo-ul pe care i l-am arătat la început, atunci când ne pregăteam să ieșim la întâlnire, aveam părul coafat, spatele drept, privirea sus și mersul legănat. Atunci când ochii ne straluceau din cauza dilatării pupilei de la hormonii fericirii. Da, ne straluceau ochii, la propriu. Acum cel mai des suntem obosite, fără chef, fără ruj pe buze și fără bucle-n păr. Cel mai des căutăm să îi pasăm copilul când vine de la serviciu și nu uităm să îi reamintim că iar a uitat să ducă gunoiul. Cel mai des dăm vina pe ei pentru orice nereușită a relației, căci noi facem și mâncare și spălat și copii.
Dar…nu mai seamană deloc cu prezentarea de la început. Atunci când totul era roz, când eram fericite doar pentru că ne cuibăream la pieptul lor și știam, atunci știam, că ei au ales să fie cu noi.
Acest text este un MULȚUMESC pentru ei, pentru cum ne iubesc ei și doar ei, într-o mie de feluri unice. Pentru că ne fac și acum, după atâția ani, să zâmbim și să ne simțim frumoase. Eu zic că merita mai mult. Că noi putem sa fim iar zeițele de la început și că nu ne-am pierdut chiar de tot.
Și noi va iubim, într-o mie de feluri ale noastre.