M-a intrebat cineva saptamanile trecute, referitor la felul in care se schimba o relatie, :
De ce e greu dupa ce apar copiii?
Pentru ca ei iti consuma multa energie si rabdare. Pentru ca psihologic, te adaptezi la o noua viata care este acolo cu tine tot timpul. Te trezeai dimineata si iti beai cafeaua cu iubitul. Acum, el, „intrusul” e si el acolo, e acolo mereu si are multe nevoi la care trebuie sa raspunzi promt.
Ii e foame, plange. Doreste sa fie iubit, plange. Trebuie schimbat, plange. Iar tu trebuie sa raspunzi acestor nevoi pentru ca vrei si pentru ca simti.
Psihologii spun ca, deoarece mamele stau foarte mult in aceasta perioada cu bebelusul in brate, la san, si se conecteaza prin atingeri foarte des, aceastea nu mai suporta atingeri venite din alte parti, de exemplu de la sot/iubit, ceea ce inseamna ca mecanismele noastre il plaseaza pe locul doi, dupa copil si nevoile acestuia.
Ca noi ne schimbam, este evident. Ca ei se schimba, este evident. Si atunci? Cum facem fata tuturor acestor schimbari, care consuma energie si timp?
Primul sfat dat tot de catre psihologi este sa nu ne despartim sau sa nu divortam in primii 3 ani de viata ai copilului!
Se spune ca primii 3 ani sunt cei mai grei, atat din cauza nevoilor permanente ale copilului mic cat si din cauza timpului de adaptare la noua viata si la noile responsabilitati.
Tot ce putem face in aceasta perioada este sa realizam si sa acceptam ca ne este greu, sa cerem ajutorul atunci cand nu mai facem fata presiunilor, sa fim toleranti cu partenerul. Sa nu uitam sa ii oferim iubire si lui, si chiar daca de cele mai multe ori tindem sa lasam sexul si grija fata de noi ca femei pe ultimele locuri de pe lista, sa facem din ele prioritati.
Asa ca azi, dupa ce adoarme copilul, sa nu fugi in pat sa adormi si tu! Trage pe tine perechea aia de chiloti sexy din dantela, aia care ii plac lui, si propune-i cateva ore in 2. Pe modul silent, desigur.