Nimic nu este mai frumos decat sa dai nastere unui copil. Toate mamele spun asta. Parca n-au trecut prin ce au trecut, printr-o nastere, parca nu le-a durut si n-au pierdut sange, parca nu s-au chinuit nici macar 5 minute. Mamele raspund mereu la fel, cu ochii plini de iubire si cu zambetul pe buze ca „nimic nu este mai frumos„.
Asa este, nimic nu este mai frumos, dar momentul nasterii nu este deloc usor. Eu am facut o operatie de cezariana. Am simtit-o mult timp dupa si o simt si acum, la aproape un an, ca si cum nu ar fi a mea. Este clar o taietura destul de mare, si daca acum arata foarte-foarte-foarte bine, la inceput eram absolut socata de cate ori o vedeam.
Nu mai vorbesc de durere, nu mai vorbesc de chinul din primele zile, nici macar de faptul ca in prima noapte acasa am dormit ridicata in fund, ca sa fiu sigura ca ma pot da jos din pat cand se va trezi Sabrina. N-am sa vorbesc despre asta. Am sa vorbesc despre altceva…
Cicatricea asta nu e ca toate celelalte. E o cicatrice plina de insemnatate, de sentimente, de iubire. Este o cicatrice a vietii si incepi sa o iubesti, sa fie a ta, exact ca si copilul tau. O sa inceapa sa iti placa, sa stii ca poate, fara ea, nici tu si nici copilul tau nu mai erati astazi aici. Este o cicatrice a sigurantei. Sa nu-ti fie frica!
O fotografa, Helen Aller, a facut aceasta poza unei femei ce era terifiata de o eventuala operatie de cezariana. Aceasta a chemat-o sa faca aceasta fotografie deoarece s-a dovedit ca cel mai urat cosmar al ei a fost cel care le-a salvat viata, atat ei cat si a copilului.
Mie mi se pare o fotografie exceptionala. Tie?