Lasa-ma sa ma las dusa de val. Lasa-ma sa plec pe valul meu. Nu-ti face griji pentru mine. Poate am sa ma trezesc undeva in largul marii, fara ceva stabil sub picioare si prea departe ca sa ma mai intorc, poate nu. Poate am sa ma trezesc adusa la mal si lovita de valuri puternice, deja rapusa de rani usturatoare. Daca totusi valul meu duce unde trebuie poate ma lasa acolo, pe insula mea din vis.
Insula asta o visez eu, stiu, dar merita totusi sa risc. Daca nu ma las dusa de val am sa mor confortabil aici, in lumea ta. Nu stiu sa calculez care sunt sansele ca valul sa fie cel care trebuie dar stiu care sunt sansele sa fiu nefericita aici. Uneori e bine sa pleci si sa lasi totul in spate. Decat o viata sigura mai bine o moarte nesigura.
Uneori simti nevoia sa fugi de toate, sa ajungi pe insula din vis. Si insula din vis e plina de nuci de cocos si de ritmuri latino. Pe insula din vis putem sa ne certam pana ne sar ochii din cap si sa nu insemne mare lucru. Apoi ne luam in brate si dansam sub lumina lunii. Pe insula din vis poti sa fii nebun. Sa urli, sa plangi in hohote, sa razi in hohote, sa stai pe plaja si sa mananci nisip. Nimic nu e ciudat si nimic nu e interzis. Acolo lumea nu zice nimic
Asa ca te rog sa nu ma tii aici, intr-o lume atat de seaca. Aici sunt numai strazi drepte si traversezi mereu pe verde. Aici bagi mereu cartela cu sageata-n jos. Aici stii deja cum se numesc zilele saptamanii si in care din ele ai voie „sa visezi”. Sa visezi ceva in standarde „normale”, dupa cum zice lumea, ca altfel esti dus cu pluta.
Eh, eu zic sa ma lasi sa ma las dusa de val. Si sa vii cu mine, pariu ca are sa-ti placa! Trebuie insa sa risti. Sa risti mai mult decat zice lumea ca e ok sa risti. Sa risti tot si sa vii cu mine, ce zici? Suna destul de sigur?