Sunt o fetita mica, blonda si am ochii de albastrul cerului. Cantaresc aproape 10kg, nu e nici mult si nici putin, este exact cat am nevoie! Imi place sa ma joc cu mami cu tati si cu jucariile mele, sa mananc fructe si sa invat lucruri noi. Ma rusinez repede si zambesc strengar.
Ce fac eu la 18 luni de viata:
Am 5 mese pe zi – 3 mese principale si 2 gustari. Imi plac fructele si mai ales capsunile sau fructele de padure. La felurile principale aleg intre supa, friptura de curcan la cuptor si alte bunatati. Nu mananc prajeli iar mancarea mea nu contine sare sau zahar si nici alte bazaconii.
Mananc singurica cu ligurinta o portie intreaga, de cereale spre exemplu, si mestec tacticos orice bucatica marisoara, asa ca am scapat-o pe mama de teama ca ma pot ineca. Ador biscuitii in forma de animale!
Imit – asa invat eu si incerc sa ma adaptez in societate, prin imitatie. Daca vad ca mama foloseste peria pentru a se pieptana, sau pila de unghii, atunci cand pun mana pe ele imit miscarea mamei si cam stiu la ce se utilizeaza fiecare obiect. Imit si gesturi, din cauza asta mama imi arata cum sa mangai si sa strang in brate, imi pup ursuletul pentru ca asa mi-a aratat tot ea. “Vorbesc:Alo, Alo, Pa! la telefon” si incerc sa ma imbrac sau incalt singura, mai ales cu tocurile mamei.
Stiu aproximativ 8 cuvinte dar inteleg mult mai multe, insa nu exista acum o legatura intre ce inteleg si ce vorbesc. Mama zice ca acum fac un pas cantitativ (memorez si inteleg) pentru un salt calitativ (momentul cand voi formula propozitii si voi spune foarte multe cuvinte).
Merg bine si uneori imi mai pierd echilibrul. Mut obiecte, trag cutii, ma catar pe tot ce pot. Urc si cobori scari cu mai putin ajutor, am momente cand alerg.
Ma joc si desenez: imi place sa ating lucruri pentru ca simtul meu tactil este foarte important in cunoastere, sa descopar texturi, forme si culori noi. Am plastelina, o rup bucatele si o arunc pe jos, dar si multe carioci cu care colorez, in general foi albe si daca nu, o secunda imi este suficienta pentru o minunatie de dunga verde pe perete. Mama numeste asta “talent artistic”. Atunci cand crede ca am nevoie de alte jucarii ca sa ma dezvolt, mama mai arunca cate un ochi si pe site-ul Noriel.